**#

 MARELUI POET

Au înflorit şi-acum teii în crânguri,

Şi păsări care cântă-n cor sau în duet,

Cu trilul lor duios ne-aprind în inimi,

Acelaşi dor, nemărginit de-un drag POET.

Pe lacuri, nuferii-şi închid corola

Şi stelele în cer se-aprind încet, încet.

Se leagănă uşor în linişte, gondola,

În luna când s-a stins, nemuritor POET.

Luceafăr blând, ivit pe bolta cea senină,

Înfige-şi razele-n amurgul violet

Şi mângâie uşor, flori de grădină,

Albastre flori, cântate de-un iubit POET.

Coboar-apoi, alunecând pe-o rază,

Pătrunde, pe furiş, în casa mea, încet,

Pe cartea ce-o deschid, uşor se-aşează,

Nepreţuita carte scrisă de marele POET.

(Livia Baciu Tilea)