*†*

 Am plecat

Am plecat în lume după-a ta iubire

Și-am strigat-o-n zorii unei primăveri,

Mi-a răspuns ecoul, dându-mi iar de știre

Că-n zadar mai caut clipa cea de ieri.

Supărat pe mine, supărat pe viață,

Îți pictam sărutul pe un colț de cer,

Întrebam de tine în a lumii piață,

Că-n oglinda vieții e atât mister!

Așteptând iubirea, ți-am trimis chemarea...

Iar pe rana veche presăram " liantul"

Te mai simt prin sânge răstignind iertarea,

Azi ne-ntreabă soarta - cine-i vinovatul?