***

 Știați că 9 August este Ziua Internațională a iubitorilor de cărți?

Cărțile sunt unele dintre cele mai frumoase lucruri din viața noastră, iar cei care le citesc sunt cei mai frumoși oameni. În același timp, este important de știut faptul că lectura este importantă pentru minte, inimă și suflet, deoarece ne ajută să fim mai inteligenți, să ne dezvoltăm personalitatea și imaginația, să ne îmbogățim nivelul de cultură generală și să fim mai pregătiți pentru a putea da piept cu rigorile și cu dificultățile vieții.

Iată câteva citate frumoase:

„O casă fără cărți e ca o cameră fără ferestre.“

~Heinrich Mann~

"Un copil care citeşte va fi un adult care gândeşte. "

~ Sasha Salmina~

"Citeşte : – E una dintre cele mai frumoase aventuri pe care le poţi trăi."

 ~ Lloyd Alexander~

"Sunt două lucruri esențiale care te vor face înțelept – cărțile pe care le citești și oamenii pe care-i întâlnești.“

 ~ Jack Canfield~

***

 “Am deschis o carte și am intrat in lumea ei. 

Acum nimeni nu mă mai poate găsi.

Am părăsit scaunul, casa, drumul, orașul, lumea mea - totul a rămas in spate. 

Port o mantie și un inel pe deget. 

Am băut o poțiune  magică , m-am luptat cu un dragon, am cinat cu un rege și m-am scufundat in adâncul oceanului. 

Am deschis o carte și mi-am făcut noi prieteni. Am împărțit împreună lacrimi, zâmbete, speranțe și am pornit pe drumul lor, cu suișuri și coborâșuri, până la sfârșitul fericit sau doar sfârșit. 

Am terminat cartea și mantia nu poate să mă mai ascundă. 

Sunt înapoi la mine în camera, dar am o carte înăuntrul sufletului. “ 

✍️Julia Donaldson 

Buna dimineata priet eni!📖☕️☂️

***

 MEMORIE  CULTURALA - MARIN  PREDA

Scriitorul Marin Preda s-a născut la data de 5 august 1922, in Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman. Părinţii nu erau căsătoriţi legal si a purtat numele mamei.

Este unul dintre cei mai apreciaţi romancieri români postbelici, autor al celebrului roman "Moromeţii".

A studiat la Siliştea-Gumeşti, apoi la Şcoala Normală din Abrud, la Cristuru-Odorhei si la Bucureşti. A renunţat la studii după susţinerea examenului de capacitate si in 1941 se angaja corector la revista "Timpul". A debutat in 1942 la această revistă cu schiţa "Pârlitu’. 

Debutul editorial a avut loc in 1948, cu volumul de nuvele "Întâlnirea din pamânturi". In 1955 a publicat primul volum al romanului "Moromeţii", al 2-lea abia in 1967. Alte romane scrise de Marin Preda: "Risipitorii", "Intrusul", "Marele singuratic", "Viaţa ca o pradă", "Delirul","Cel mai iubit dintre pamânteni". 

 In 1956 i s-a decernat premiul de stat pentru romanul "Moromeţii", in 1971 primea pentru romanul  "Marele singuratic" premiul Uniunii Scriitorilor. 

A fost corector la revista "România Libera", redactor la "Viata Româneascã", in 1970 a fost numit director al editurii Cartea Româneascã, din 1968 a fost vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Din 1974 a fost membru corespondent al Academiei Române, in 1980 a fost ales deputat în Marea Adunare Naţională.

Opera sa a fost ecranizata, in 1954 apărea filmul  "Desfăşurarea", regizat de Paul Calinescu, in 1973 -  "Portile albastre ale orasulu"i, "Marele singuratic" in 1976, "Intrusul" si "Imposibila iubire" in 1983, "Morometii" in 1988, "Cel mai iubit dintre pământeni" in 1993.

A tradus romanul "Ciuma" de Albert Camus si "Demonii" de F.M Dostoievski, împreuna cu Niculae Gane.

A fost căsătorit cu poeta cu Aurora Cornu intre 1954 si 1958, cu Eta Vexler - critic literar, evreică emigrată in Franţa in 1970 si cu Elena Mitea, cea din urma soţie, cu care era in proces de divorţ când a murit si singura cu care a avut copii. 

Marin Preda a murit la 16 mai 1980, la Palatul Mogoşoaia (sursa: Encicloped ia Romana).

***

 FIECARE FEMEIE AR TREBUI SĂ CITEASCĂ ACEASTE RÂNDURI

- Ai grijă de tine, de prezența ta, de felul în care arăți, în fiecare zi. 

- Aranjează-te ca și cum ai merge la o petrecere. 

- Viața!, chiar e o petrecere. Nu există alta mai mare ca ea! 

- Baia zilnică, pieptănatul, hainele, toate atractive, mirosind a parfum, a curat, a bun-gust. Bunul gust este gratis, nu costă nimic. 

Fă ca oglinda ta și ochii care te privesc să se bucure. 

- Nu te închide în casă sau în camera ta. 

- Nu te juca de-a inchisoarea,  de-a deținuta voluntară. 

"Apa statută miroase urăt și mașina care nu se mișca ruginește".

- Ai o vârstă? Evita atitudini șii gesturi de bătrână dăramată: cap plecat, spate cocoșat, târșit de picioare. Nu, nu! Așa ceva nu e permis!

- Fă, mai bine, ca pe unde treci oamenii să nu se poata abține să  te admire, complimentându-te: 

"Frumoasă femeie! Ce doamnă!"

- Amintește-ți: firele albe...se pot vopsi! și ridurile...se pot disimula cu un zâmbet larg! 

- Târâtul picioarelor?, nu! Asta chiar e semn de bătrânețe.

- Nu vorbi despe vârsta ta și nici nu te plange de durerile tale, reale sau imaginare. Altfel, ajungi să te crezi mai bătrâna și mai bolnavă decât ești în realitate și cu timpul te vei trezi singură. 

- Oamenilor nu le plac povești despre boli și spitale.

- Când te  întreabă cineva  "Ce mai faci?"

Tu  răspunde-le : "Foarte bine! Divin! Genial!"

- Cultivă-ți optimismul, mai presus de orice.

"Pune fața bună vremii rea".

- Fii pozitivă în gândire, bine-dispusă în cuvinte, luminoasă la chip, amabilă în toate.

- Nu fi o babă cătrănită. 

- Vârsta? Nu e chestiune de ani, ci o stare de spirit. Ai vârsta pe care tu vrei s-o ai. 

"Sufletul nu îmbătrânește". 

- Incearcă să-ți fii utilă ție însăți și celorlalți. 

- Nu esti un parazit si nici o creanga rupta de copacul vietii.

- Bazează-te cât poți de mult pe tine. Si, ajută: ajută cu un zâmbet, un sfat, un serviciu. -Deschizându-te către ceilalți, te va scuti să stai tot timpul cu gândul la "eu", "vai", ... tristă și insingurată.

- Lucrează cu mâinile și mintea ta. Munca e o terapie infailibilă - orice activitate, fizică, intelectuală sau artistică.

- Fă ceva, orice. Ce îți place și ce poți. Ocupa-ți timpul, nu îl risipi. Citește, ascultă muzica, vezi un film bun. 

"Activitatea e o binecuvântare și un medicament pentru multe rele"

- Nu trăi tânjind după trecut. 

- Nu-ți condamna lumea și nu-ți  blestema  momentul ACUM.

- Nu trăi din amintiri, privește spre viitor cu bucurie. 

- Stabilește-ți obiective noi, fă-ți planuri, visează...!

- Pozitivă, mereu! Negativă, niciodată! 

Fiecare ar trebui să fim precum Luna: destinată să lumineze noaptea și ca Soarele: menit să dea caldură mereu."

Buna dimineata  prieteni, o duminica excelenta!📖☕️☂️

***

 EVENIMENTUL ZILEI  - 10 AUGUST 1793 - INAUGURAREA MUZEULUI LUVRU, PARIS, FRANŢA -

În 10 august 1793 a fost inaugurat Muzeul Luvru din Paris; în colectiile muzeului se afla doua dintre celebrele opere ale artei universale: „Mona Lisa” si „Venus din Milo”. Le Louvre, caruia noi ii spunem Luvru, in baza unei legi datata 23 iulie 1793. Memorialistii consemneaza ca atunci cand Ludovic al XII-lea (1462-1515) achizitiona primele picturi italiene pentru palatul sau, nu facea decat sa imbogateasca unele decoratiuni picturale mostenite deja de la predecesori.Regele a incercat insa sa-si organizeze un mod sistematic de a face asemenea achizitii, iar pasiunea lui pentru arta era probabil bine cunoscuta, de vreme ce Leonardo da Vinci i-a trimis in 1507 o panza, reprezentand-o pe Madonna, pentru a fi expusa intr-unul din saloane.Francisc I (1494-1547) este primul rege al Frantei care a infiintat un "salon de picturi", destinat exclusiv expunerilor de tablouri in cadrul palatului, pentru a fi vizionate de membrii curtii, nobili si vizitatori de seama.El a achizitionat mai multe tablouri semnate de Leonardo da Vinci, trimitand totodata in Italia un consilier personal insarcinat numai cu identificarea si achizitionarea altor valoroase picturi renascentiste.Astfel se nastea la Paris prima colectie privata de arta clasica de sevalet, care facea o puternica impresie asupra elitei sociale a timpului. Din pacate, cele mai multe din respectivele panze au disparut in conditii imposibil de identificat. Dar, la vremea sa, colectia continua sa se dezvolte cu contributia aproape a fiecarui nou rege al Frantei, care nu s-a lasat impresionat de costuri. Regii au ajuns sa angajeze specalisti valorosi, pentru administrarea, pastrarea si dezvoltarea colectiei.In aceste conditii, legea din 23 iulie 1793 statua numai institutionalizarea gestiunii inestimabilelor valori, pentru folosul public, in cadrul unui tezaur artistic deja existent la acea data.Cu toate acestea, accesul amatorilor era inca limitat. Legea stabilea ca muzeul este creat pentru a putea fi vizitat de specialisti si artisti in domeniul artelor plastice, anume legitimati in acest sens, publicul larg avand acces numai in zilele de duminica.Aceasta situatie ciudata a durat cateva decenii, muzeul devenind accesibil zilnic tuturor abia in anul 1855. Dn acel moment, Luvrul incepea sa capete o noua conotatie, incepea sa devina un obiectiv de interes turistic atat pentru francezi, cat si pentru strainii care vizitau Franta. Faima muzeului devenea europeana.

Prin grija autoritatilor, dar si a marilor personalitati de cultura ale epocii, muzeul a facut neincetat noi achitizii si s-a dezvoltat treptat, ultima extindere fiind facuta in anul 1981, cand aripa Richelieu a palatului, ocupata pana atunci de Ministerul de Finante al Frantei, a fost cedata muzeului, ministerul mutandu-se intr-o alta locatie.Astazi, Luvrul este unul din cele mai de seama muzee ale lumii inregistrand 10 milioane vizitatori in 2012. Suprafata intregului muzeu este de 210.000 mp, din care 60.600 mp reprezinta numai expozitii pentru public, unde sunt expuse piese de pictura clasica, sculptura, arta aplicata si raritati antice.Faptul ca inaugurarea avea loc la patru ani dupa izbucnirea revolutiei franceze, lasa uneori impresia ca muzeul este rodul promovarii artelor de catre republicani. Fara sa negam rolul pe care l-au avut intelectualii revolutionari in initiativele lor, merita totusi amintit faptul ca primele colectii de opere de arta in aceasta incinta regala din Paris, devenita ulterior Luvru, este mult mai veche si incepe prin secolul XV.Muzeul Luvru (franceză Musée du Louvre) este cel mai mare muzeu de istorie şi artă din Franţa (după suprafaţă, 210.000 m2 dintre care 60.600 m2 destinaţi expoziţiilor) şi unul dintre cele mai importante muzee din lume. Situat în centrul capitalei franceze, Paris, între cheiul drept al Senei şi strada Rivoli (franceză Quai de Louvre - Rue Am. de Coligny - Rue Rivoli), în primul arondisment, într-o clădire istorică, fost palat regal, Palatul Luvru. Exponatele de artă franţuzeşti acoperă o largă parte din istoria Franţei, de la Dinastia Capeţienilor până în zilele noastre.Muzeu cu caracter universal, Luvrul posedă opere de artă din epoci diferite ale civilizaţiei, din antichitate până la1848 şi acoperă o arie geo-culturală întinsă, de la Europa occidentală, Grecia, Egipt până la Orientul Apropiat (laParis există - în linii mari - o împărţire a domeniilor de expunere muzeală: arta europeană din perioada de după1848 este încredinţată Muzeului d’Orsay şi Centrului Pompidou iar artele asiatice sunt expuse la Muzeul naţional de Arte asiatice Guimet, arta africană, americană şi din Oceania este sub tutela Muzeului Quai Branly), o serie de capodopere fiind expuse în Pavilionul Sesiunilor al muzeului Luvru. Operele prezente la Luvru sunt într-o mare varietate, de la picturi, sculpturi, desene până la ceramică, obiecte arheologice sau alte obiecte de artă.Printre piesele cele mai celebre prezente la Luvru se numără şi Codul lui Hammurabi, Venus din Milo, Gioconda de Leonardo da Vinci sau Libertatea conducând poporul de Eugène Delacroix. 

Codul lui Hammurabi (sau Hammurapi sau Codex Hammurapi) este cea mai veche culegere de legi, din timpul regeluibabilonian Hammurabi. Codul, scris probabil în jurul anului 1760 î.Hr., cuprindea un Prolog, 282 de articole de lege şi un Epilog. Textul a fost săpat pe o stelă din diorit lungă de 2,25 metri. Stela a fost descoperită în 1902 de M. J. de Morgan în timpul săpăturilor arheologice efectuate la Susa. Se presupune că a fost pradă de război luată de un cuceritor dintr-un oraş babilonian.

Venus este numele roman al zeiţei greceşti Afrodita, zeiţa dragostei, frumuseţii şi fertilităţii. Iniţial o veche divinitate de origine latină, protectoare a vegetaţiei şi a fertilităţii, ea a fost identificată apoi cu Afrodita. Era consoarta lui Vulcan. Era considerată strămoaşa romanilor datorită întemeietorului legendar, Aeneas, şi juca un rol important în multe mituri şi festivităţi romane.

Gioconda (ital.: La Gioconda) sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare şi un surâs abia schiţat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puţine alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracţia principală pentru orice vizitator. Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm.Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deşi recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florenţa tinde să confirme afirmaţia lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar explica şi a doua denumire a tabl oului.

***

 POVESTE   CU  TALC

“…Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte? 

În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.

Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.

În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…

O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „apoi”! Există aici și acum!

 De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină. O întreb: 

“- Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: 

“- Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. 

“Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”

“Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.” 

Îmi doream să o înveselesc cumva:

“- Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: 

“- Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...

Odată am citit o zicală frumoasă: 

“Drumul numit „mai târziu” duce către o țară numită “niciodată”. Trăiește aici și acum!

Acționează! 

Nu va exista o a doua viață în acest corp!Mananca și bea din cele mai frumoase tacâmuri, lasă papilele gustative să te sufoce cu plăcere. Poarta rochii elegante, încalța pantofii preferați. Mergi sub privirile pline de admirație la cumpărături. Citeste  cărți , călătorește.!

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu, nu economisi din tandrețe, bunătate, gingășie!

Iubeste la maxim!!

Îmbrățișează-ți, sărută-ț familia. Fă-le complimente. Fii generos cu dragostea. . 

Toate acestea te vor face un om

fericit, pentru că, la final, CU T OȚII VOM DEVENI O POVESTE!

***

 Școala este pe cale să înceapă și vreau să vă cer o favoare.. Stai 5 minute cu copilul tău și explică-i că nu există niciodată un motiv să râzi de cineva din cauza înălțimii, greutății, culorii pielii, vieții de acasă sau lucrurilor sale. 

Explică-le că nu e nimic rău în a purta aceiași pantofi în fiecare zi.

Explică-le că rucsacul folosit poartă aceleași vise ca cel nou.

Învață-i să nu excludă pe nimeni pentru că sunt "diferiți"

Explică-le că tachinarea doare și școala înseamnă să mergi să ÎNVEȚI, NU să răspândești NEGATIVITATEA și răutate .

Amintește-le că unii copii nu merg acasă la familii iubitoare, așa că este important să fii bun. Totul începe de acasă! 🙏🍀🫶 🫶🏡💖