**'

 DE ZIUA CARTII, 9 AUGUST 

Prof. Bogdan Cretu - Universitatea Al I. Cuza Iasi / Facultatea de Litere 

- De ce credeți că tinerii citesc tot mai puține cărți? 

- Pentru că au de ales, iar asta nu este un lucru rău. E foarte bine să ajungi la cărți pentru că vrei tu și pentru că asta îți place, nu pentru că cineva îți impune și nu pentru că nu există foarte multe posibilități. Eu am, cumva, un picior și în lumea cealaltă, cea de dinainte de dec. ´89. Eu și generația mea citeam nu pentru că nu aveam de ales, ci pentru că ăsta era firescul acelei lumi. Eu nu cred în ideea că tinerii nu citesc; eu cred că se citește mai puțin decît se citea acum 30 de ani. Avem o piață editorială mult mai mică decît toate țările de lîngă noi. Cititul nu e un reflex sau un instinct. Un copil care crește într-o casă în care nu există cărți, evident că nu va avea bucuria întîlnirii cu cărțile. Nici manualele școlare nu recomandă lectura. Poți foarte bine să iei note foarte bune la toate examenele fără să fi citit mai mult de cinci cărți. De citit, se citește și o să se citească în continuare, dar nu se va mai citi deocamdată în masă.

***

 "Unul bea că-i băutor,

Altul bea că-i bestie,

Numai eu, că am umor,

Beau aşa, de chestie.“

„Două lucruri mai alină

Al meu chin şi a mea boală:

Damigeana când e plină

Şi femeia când e goală.“

„Oare nu-ţi mai aminteşti,

Vorba din bătrâni lăsată?

Din beţie te trezeşti, 

Din prostie niciodată.“

„Pe fana cuvântătorare

Apasă greu osândă grea:

Prostia e molipsitoare,

Pe când înţelepciunea ba.“

Acesta era PĂSTOREL TEODOREANU (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 30 iulie 1894 - d. 17 martie 1964), epigramistul, poetul, prozatorul, cronicarul gastronomic, gurmandul, iubitorul şi degustătorul de vinuri şi coniacuri fine, avocatul, cel mai spumos boem al protipendadei epigramiştilor. De ce Păstorel, nu știe nimeni. În actul de naștere scria pretențios Alexandru Osvald Teodoreanu, dar boema ieșeana și cea bucureșteană se complăceau să-l alinte cu supranumele Păstorel, deși romanele sale le semna corect: Al. O. Teodoreanu.

Niciodată nu se afișa complet cu acel Osvald, atât de incomod la Iași și atât de străin la Bucuresti, încât el însuși ajunsese să prefere porecla.

Din efemera perioadă în care a lucrat în avocatură a rămas o legendă anecdotică care l-a facut de poveste în toată boema ieșeană și bucureșteană.

Fusese chemat să apere un client, acuzat că ar fi violat o fată minoră, dar nu avea niciun fel de probă prin care să-și susțină cauza, deși nici reclamantul - tatăl fetei - nu putea avea nici el probe într-o problemă atât de delicată.

Atunci, a hotărât să recurgă la o pledoarie practică, ce a uimit judecătorii. Cu permisiunea magistraților, l-a rugat pe tatăl fetei, ofițer care apăruse la proces îmbrăcat în uniformă (pe vremea aceea, ofițerii purtau sabie), să-și scoată sabia din teacă.

Luând teaca în mâna lui, avocatul Teodoreanu l-a rugat pe tatăl fetei să pună sabia la loc, în timp ce el tot clătina teaca într-o parte și în alta. După câteva încercări nereușite, s-a adresat instanței: "Vedeți, onorată instanţă? Dacă teaca nu stă nemișcată, nici sabia nu intră înăuntru!".

Multi memorialiști garantează că exact așa s-au petrecut faptele, desi alții le explică folosind un proverb Italian: "se non e vero, e ben trovato".

Cu asemenea pledoarii, Al. O. Teodoreanu n-a stat mult în avocatură și a trecut la literatură, unde romanele și nuvelele l-au făcut cunoscut, iar epigramele celebru.

Păstorel a inventat epigrama care nu acuza, nu stropește cu venin, nu supăra pe nimeni, nici măcar nu irita. Este scrisă numai pentru ca să fie citită și admirată.

„Aici zace Păstorel,

Suflet bun şi spirit fin. 

Când mai treceţi pe la el, 

Nu-l treziţi, că cere vin“

– această autoironică epigramă a fost scrisă, să-i servească drept epitaf." (Radu Pasalega)

*'' **'

 9  AUGUST - ZIUA  INTERNAȚIONALĂ  A  IUBITORILOR  DE  CARTE❤️📚

La mulți ani nouă, iubitorilor de carte! 🎉❤️📚

“Nu este alta mai frumoasă și de mai folos zăbavă decât cetitul cărților” (Miron Costin, 1633-1691)✍️

* În lume există peste 130 de milioane de cărți. Numai în 2010 au fost publicate 129.864.880 de volume. Acest număr este, evident, mult mai mare acum.✍️

* Cea mai scumpă carte cumpărată vreodată a costat 30,8 milioane de dolari. Este vorba de “Codex Leicester” de Leonardo Da Vinci și a fost achiziționat de Bill Gates, potrivit Business Insider. Nu vă faceți griji, probabil că a câștigat dublu, în mai puțin de o oră.✍️

* Amatorii de lectură îndrăgesc și mirosul cărților vechi: o aromă de praf și... istorie. Există un cuvânt pentru a descrie această senzație: “bibliosmie”.

* Cea mai lungă propoziție tipărită vreodată are 823 de cuvinte și poate fi citită în romanul “Mizerabilii” de Victor Hugo, potrivit Barnes and Noble.💃🏻

* În trecut, numele autorilor nu erau tipărite pe coperțile volumelor lor.✍️

Coperțile primelor cărți tipărite au fost considerate opere de artă. Erau acoperite cu desene, învelite în piele și chiar în aur - așa că nu era loc pentru numele autorului.✍️

* Prima carte scrisă vreodată cu o mașină de scris a fost “Aventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain.📚

* Theodore Roosevelt (1858-1919), cel de al 26-lea președinte al SUA, citea o carte pe zi.📚

* Cele mai citite trei cărți din lume sunt: “Biblia”, “Citate din operele președintelui Mao Tse - Dun” și “Harry Potter”.❤️📚

* Alice din “Alice în Țara Minunilor” a existat în realitate. Numele ei era Alice Liddell, avea 10 ani, iar familia ei era prietenă apropiată cu autorul, Lewis Carroll. În timpul unei excursii cu barca, ea l-a rugat să-i spună o poveste - și așa s-a născut Alice.❤️

* Analfabetismul este încă o problemă uriașă în întreaga lume: unul din cinci adulți nu știe să citească sau să scrie, cele mai mari rate de analfabetism înregistrându-se în Asia de Sud și Vest și Africa subsahariană.📚

* Potrivit Guinness World Records, “În căutarea timpului pierdut” este cea mai lungă carte din lume. Are 9.609.000 de caractere, inclusiv spațiile. A fost scrisă de Marcel Proust, în 1912.📚

* Se crede că prima carte scrisă a fost “Epopeea lui Ghilgameș”, în 2100 î.Hr., în scrierea cuneiformă, una dintre cele mai vechi forme de scriere.✍️📚

* Potrivit Guinness World Records, cea mai mare colecție privată de cărți cuprinde 1,5 milioane de volume și este deținută de John Q. Benham, care locuiește în Indiana, SUA. Este nevoit să le depoziteze în mai multe locuri, inclusiv în garaj și chiar în curte, pentru că nu are suficient spațiu în casa lui.❤️📚✍️

La mulți ani tuturor iubitorilor de carti și lectura!❤️📚✍️

(surse - facts.net, ebookfriendly.com, worldstride s.com)

Sursa: Lumea celor ce citesc

***

 DE ZIUA CARTII, 9 AUGUST 

Prof. Bogdan Cretu - Universitatea Al I. Cuza Iasi / Facultatea de Litere 

- De ce credeți că tinerii citesc tot mai puține cărți? 

- Pentru că au de ales, iar asta nu este un lucru rău. E foarte bine să ajungi la cărți pentru că vrei tu și pentru că asta îți place, nu pentru că cineva îți impune și nu pentru că nu există foarte multe posibilități. Eu am, cumva, un picior și în lumea cealaltă, cea de dinainte de dec. ´89. Eu și generația mea citeam nu pentru că nu aveam de ales, ci pentru că ăsta era firescul acelei lumi. Eu nu cred în ideea că tinerii nu citesc; eu cred că se citește mai puțin decît se citea acum 30 de ani. Avem o piață editorială mult mai mică decît toate țările de lîngă noi. Cititul nu e un reflex sau un instinct. Un copil care crește într-o casă în care nu există cărți, evident că nu va avea bucuria întîlnirii cu cărțile. Nici manualele școlare nu recomandă lectura. Poți foarte bine să iei note foarte bune la toate examenele fără să fi citit mai mult de cinci cărți. De citit, se citește și o să se citească în continuare, dar nu se va mai citi deocamdată în m asă.

***

 "Unul bea că-i băutor,

Altul bea că-i bestie,

Numai eu, că am umor,

Beau aşa, de chestie.“

„Două lucruri mai alină

Al meu chin şi a mea boală:

Damigeana când e plină

Şi femeia când e goală.“

„Oare nu-ţi mai aminteşti,

Vorba din bătrâni lăsată?

Din beţie te trezeşti, 

Din prostie niciodată.“

„Pe fana cuvântătorare

Apasă greu osândă grea:

Prostia e molipsitoare,

Pe când înţelepciunea ba.“

Acesta era PĂSTOREL TEODOREANU (pseudonimul lui Alexandru Osvald Teodoreanu, n. 30 iulie 1894 - d. 17 martie 1964), epigramistul, poetul, prozatorul, cronicarul gastronomic, gurmandul, iubitorul şi degustătorul de vinuri şi coniacuri fine, avocatul, cel mai spumos boem al protipendadei epigramiştilor. De ce Păstorel, nu știe nimeni. În actul de naștere scria pretențios Alexandru Osvald Teodoreanu, dar boema ieșeana și cea bucureșteană se complăceau să-l alinte cu supranumele Păstorel, deși romanele sale le semna corect: Al. O. Teodoreanu.

Niciodată nu se afișa complet cu acel Osvald, atât de incomod la Iași și atât de străin la Bucuresti, încât el însuși ajunsese să prefere porecla.

Din efemera perioadă în care a lucrat în avocatură a rămas o legendă anecdotică care l-a facut de poveste în toată boema ieșeană și bucureșteană.

Fusese chemat să apere un client, acuzat că ar fi violat o fată minoră, dar nu avea niciun fel de probă prin care să-și susțină cauza, deși nici reclamantul - tatăl fetei - nu putea avea nici el probe într-o problemă atât de delicată.

Atunci, a hotărât să recurgă la o pledoarie practică, ce a uimit judecătorii. Cu permisiunea magistraților, l-a rugat pe tatăl fetei, ofițer care apăruse la proces îmbrăcat în uniformă (pe vremea aceea, ofițerii purtau sabie), să-și scoată sabia din teacă.

Luând teaca în mâna lui, avocatul Teodoreanu l-a rugat pe tatăl fetei să pună sabia la loc, în timp ce el tot clătina teaca într-o parte și în alta. După câteva încercări nereușite, s-a adresat instanței: "Vedeți, onorată instanţă? Dacă teaca nu stă nemișcată, nici sabia nu intră înăuntru!".

Multi memorialiști garantează că exact așa s-au petrecut faptele, desi alții le explică folosind un proverb Italian: "se non e vero, e ben trovato".

Cu asemenea pledoarii, Al. O. Teodoreanu n-a stat mult în avocatură și a trecut la literatură, unde romanele și nuvelele l-au făcut cunoscut, iar epigramele celebru.

Păstorel a inventat epigrama care nu acuza, nu stropește cu venin, nu supăra pe nimeni, nici măcar nu irita. Este scrisă numai pentru ca să fie citită și admirată.

„Aici zace Păstorel,

Suflet bun şi spirit fin. 

Când mai treceţi pe la el, 

Nu-l treziţi, că cere vin“

– această autoironică epigramă a fost scrisă, să-i ser vească drept epitaf." (Radu Pasalega)

***

 Da, recunosc: sunt diferită...

că nu pot să fiu ipocrită

că nu accept să fiu mințită

și că nu mă las folosită.

că nu cer nimic, nimănui,

că nu-mi dau sufletul oricui

că sunt stăpână pe ce spun

și că aleg doar ce e bun

că nu răspund la provocări

că nu trăiesc din răzbunări

că nu urăsc ce am iubit

că recunosc dac-am greșit

că pun iubirea mai presus

că nu privesc lumea de sus

că nu judec ce nu cunosc

și că nu pot ca să urăsc

că nu iubesc condiționat

că nu mă-ntorc dac-am plecat

că iert și uit neîncetat

dar n-am să țin capul plecat

că fac doar bine pe ascuns

că tac când n-am nimic de spus

că nu arăt decât ce vreau

că nu cer ce nu pot să dau

că nu stau doar cu mâna-ntinsă

că nu mă las nicicând învinsă

că lupt prea mult pentru dreptate

dar ştiu să pierd cu demnitate

că nu ascult deloc păreri

că fac ce vreau, făr-aprobări

că pot fi bună dar şi rea

că sunt şi-a lumii şi a mea

că nu-mi pasă că-s judecată

că la bine n-aștept răsplată

că la rău nu răspund cu rău

și mă tem doar de Dumnezeu

Da, recunosc. Sunt diferită.

Iubesc și când nu sunt iubită

Iar lumea-mi pare-un tribunal

Ce judecă iraţional…

-Irina Binder

***

 Da, recunosc: sunt diferită...

că nu pot să fiu ipocrită

că nu accept să fiu mințită

și că nu mă las folosită.

că nu cer nimic, nimănui,

că nu-mi dau sufletul oricui

că sunt stăpână pe ce spun

și că aleg doar ce e bun

că nu răspund la provocări

că nu trăiesc din răzbunări

că nu urăsc ce am iubit

că recunosc dac-am greșit

că pun iubirea mai presus

că nu privesc lumea de sus

că nu judec ce nu cunosc

și că nu pot ca să urăsc

că nu iubesc condiționat

că nu mă-ntorc dac-am plecat

că iert și uit neîncetat

dar n-am să țin capul plecat

că fac doar bine pe ascuns

că tac când n-am nimic de spus

că nu arăt decât ce vreau

că nu cer ce nu pot să dau

că nu stau doar cu mâna-ntinsă

că nu mă las nicicând învinsă

că lupt prea mult pentru dreptate

dar ştiu să pierd cu demnitate

că nu ascult deloc păreri

că fac ce vreau, făr-aprobări

că pot fi bună dar şi rea

că sunt şi-a lumii şi a mea

că nu-mi pasă că-s judecată

că la bine n-aștept răsplată

că la rău nu răspund cu rău

și mă tem doar de Dumnezeu

Da, recunosc. Sunt diferită.

Iubesc și când nu sunt iubită

Iar lumea-mi pare-un tribun al

Ce judecă iraţional…

-Irina Binder