£££

 

Gimnasta româncă a câștigat prima medalie olimpică pe echipe din istoria gimnasticii românești, fiind însărcinată în câteva luni.

Istoria gimnasticii românești este plină de momente de eroism, dar povestea Soniei Iovan de la Campionatele Mondiale din 1958, desfășurate la Moscova, rămâne unică prin gradul de risc și devotament asumat. Sonia Iovan, căpitanul echipei naționale și una dintre pionerele acestui sport în România, a concurat și a urcat pe podium purtând un secret care ar fi putut să o coste cariera sau chiar familia.

În timpul pregătirilor pentru marea competiție de la Moscova, gimnasta a realizat că este însărcinată. Era deja în luna a treia spre a patra. Într-o epocă în care medicina sportivă era strictă, iar protecția mamei era prioritară, ea știa sigur că, dacă ar fi spus adevărul, antrenorii și medicii lotului ar fi exclus-o imediat din echipă și ar fi trimis-o acasă. Dorința de a nu-și abandona colegele și ambiția de a aduce o medalie României au determinat-o să tacă.

Condițiile de concurs din 1958 erau infinit mai dure decât cele de azi. Bârna era din lemn lăcuit, rigid și alunecos, iar solul nu avea arcurile care amortizează aterizările în gimnastica modernă. Sonia a executat exerciții complexe, sărituri și aterizări bruște, punând în pericol sarcina la fiecare mișcare. Când avea stări de greață specifice sarcinii, le motiva prin „emoții” sau spunea că a mâncat ceva ce nu i-a priit, pentru a nu trezi suspiciuni.

Sacrificiul ei tăcut a fost răsplătit. Echipa României a reușit o performanță istorică, câștigând medalia de bronz pe echipe, o realizare uriașă în fața puterilor dominante ale vremii (URSS și Cehoslovacia). Sonia a concurat impecabil, fără să trădeze nicio slăbiciune.

S-a întors în țară victorioasă, iar în 1959 a născut o fetiță perfect sănătoasă. Mai mult, revenirea ei a fost spectaculoasă: la scurt timp după naștere, a reluat antrenamentele și a condus echipa României la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, unde a câștigat o nouă medalie de bronz. Sonia Iovan s-a stins din viață în septembrie 2024, lăsând în urmă legenda singurei medalii românești câștigate, practic, „în doi”.

      Știai asta?