$$$

 Știați că în România există două tipuri de pensionari?

Cei mulți și cei… constituționali.

 Pentru cetățeanul obișnuit, regula e simplă și implacabilă: pensia se calculează dintr-o medie a veniturilor pe zeci de ani. Ai avut salarii mici la început? Ghinion. Ai muncit mult, dar prost plătit? Statul te compătimește și merge mai departe. Legea e lege. Pentru tine.

  Pentru magistrați, însă, legea devine brusc flexibilă, interpretabilă și profund sensibilă. Aici vorbim despre pensii calculate din ultimul salariu. Nu dintr-o medie. Nu dintr-un parcurs profesional. Ci din vârful carierei. Exact de unde dă cel mai bine!

  Când Guvernul încearcă timid să corecteze situația, să plafoneze, să crească vârsta de pensionare, să aducă lucrurile mai aproape de normal, dosarul ajunge la Curtea Constituțională. Adică la o instituție chemată să decidă dacă este constituțional să li se reducă propriile avantaje. 🤦‍♀️ Ni se spune că aceste pensii sunt necesare pentru independența justiției, interesant concept. Rezultă că independența depinde direct de cuantumul pensiei. Cu cât pensia e mai mare, cu atât statul de drept e mai solid. O teorie fascinantă, care nu se aplică însă profesorilor, medicilor sau inginerilor. Aceștia pot fi independenți pe stomacul gol.😅

 Și, ca un detaliu deloc neglijabil, deciziile se mai amână. Numele celor care au cerut amânarea:Bogdan Licu,Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Mihai Busuioc

 Se reprogramează. Se analizează. Între timp, sistemul funcționează perfect: pensiile speciale curg, bugetul plătește, contribuabilul tace. Noi de ce le plătim aceste pensii speciale?

  Întrebarea firească, pe care o pune orice om de bun-simț, este una singură:

Dacă pensia calculată din ultimul salariu este corectă, dreaptă și constituțională, de ce nu este aplicată tuturor? Pentru omul simplu nu se aplică aceiași lege?!

De ce această justiție matematică funcționează doar într-un singur sens?

 Nu vorbim despre ură.

Nu vorbim despre resentiment.

Vorbim despre egalitate în fața legii, un principiu des invocat, rar aplicat.

 Un stat care cere solidaritate doar de la cei mulți și protecție doar pentru cei puțini nu mai este un stat social. Este un stat mafiot, finanțat obligatoriu de restul populației.

  Iar oamenii încep să observe diferențele uriașe...

Angelica Alexe