Femeia care nu a cerut niciodată voie
Era considerată cea mai frumoasă femeie din Hollywood, o apariție care oprea respirația și răsturna ierarhii, iar atunci când s-a căsătorit cu Frank Sinatra, după ce acesta își părăsise soția și copiii pentru ea, lumea a vrut explicații, scuze, rușine, însă Ava Gardner nu a fost niciodată genul care să își ceară iertare pentru viața ei.
Ava Lavinia Gardner s-a născut pe 24 decembrie 1922, într-un cătun sărac din Carolina de Nord, crescută desculță pe o plantație de tutun, cea mai mică dintre șapte copii, într-o familie atât de săracă încât uneori nu știau dacă vor avea ce mânca a doua zi, iar destinul ei s-a schimbat nu prin muncă, nu prin ambiție, ci printr-o fotografie făcută întâmplător de cumnatul ei, fotograf în New York, expusă într-o vitrină și remarcată de un talent scout de la MGM.
Hollywoodul a chemat-o fără să o întrebe dacă știe să joace, să vorbească sau să se comporte conform regulilor, iar replica celebră a unui producător a rămas în istorie: „Nu știe să joace, nu știe să vorbească, e extraordinară”, semnându-i un contract bazat exclusiv pe frumusețe, apoi încercând ani de zile să o transforme într-o starletă docilă, lucru pe care Ava l-a urât cu toată ființa ei.
A primit roluri mici, decorative, până în 1946, când „The Killers” a transformat-o peste noapte într-o stea, pentru că rolul femeii fatale părea scris din carnea și nervii ei, iar Hollywoodul a înțeles că nu poate fi îmblânzită, doar acceptată.
Viața ei personală a fost însă adevăratul scandal. La 19 ani s-a căsătorit cu Mickey Rooney, care a înșelat-o constant, iar mariajul s-a destrămat rapid. A urmat Artie Shaw, un intelectual strălucit, dar disprețuitor, care o umilea pentru lipsa ei de educație formală. Și acea căsătorie a durat un an.
Apoi a apărut Frank Sinatra, căsătorit, cu copii, cu cariera în declin, iar relația lor a fost o explozie de pasiune, gelozie, scandal și autodistrugere, Sinatra părăsindu-și familia pentru Ava, iar Hollywoodul transformând-o pe ea în țap ispășitor, numind-o destrămătoare de cămine și amenințând-o cu moartea.
S-au căsătorit în 1951 și au trăit șase ani de certuri violente, infidelități, împăcări incendiare și iubire care nu știa să existe altfel, iar când un reporter a întrebat-o de ce este atât de obsedată de Sinatra, mic de statură și fragil, Ava a oferit răspunsul care a intrat în legendă: „Nouăsprezece livre sunt… ce contează”, o replică brutală, vulgară pentru epocă, imposibil de digerat pentru Hollywood, dar perfect fidelă ei.
A avut două sarcini și două avorturi, pentru că studioul îi interzicea să aibă copii, controlându-i corpul și viitorul, iar deși au divorțat în 1957, Ava și Frank nu au încetat niciodată să se iubească, el ajutând-o financiar până la sfârșit și păstrându-i fotografia toată viața.
A avut relații cu Howard Hughes, cu toreadori spanioli, a băut, a petrecut, a trăit fără rușine, dar a fost și o susținătoare fermă a drepturilor civile, sfidând segregarea rasială din copilărie până la maturitate, refuzând să accepte cluburi „doar pentru albi” și forțând lumea să se uite în oglindă.
Obosită de judecata Americii, a părăsit definitiv SUA în 1955, mutându-se în Europa, continuând să joace, dar refuzând să îmbătrânească frumos pentru Hollywood, iar sănătatea i-a fost măcinată de fumat și excese, însă niciodată de regrete.
„Nu am trăit o viață perfectă. Nici măcar una prudentă. Dar am trăit”, spunea ea.
A murit în 1990, la Londra, iar Frank Sinatra a plâns la înmormântarea ei, pentru că Ava Gardner nu a fost doar frumusețe, ci o femeie care a refuzat să fie controlată, într-o lume care pedepsea femeile pentru exact asta.
Morală:
Adevărata libertate nu înseamnă să fii acceptat, ci să trăiești fără să îți ceri scuze pentru cine ești, chiar și atunci când lumea te judecă fără milă.
Asmarandi Alexandra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu