$$$

 👑 Numele Maria Oltea apare rar în documente, dar apasă greu în istorie: ea a fost mama lui Ștefan cel Mare, femeia din umbră care nu a purtat oficial titlul de „doamnă”, deși a crescut un domnitor legendar. Paradoxal, știm mai multe despre tatăl lui Ștefan, Bogdan al II-lea, decât despre cea care i-a modelat caracterul.

📍 Originea ei rămâne un dosar deschis. O primă ipoteză spune că era valahă, din zona Oltului, de unde i-ar veni numele „Oltea”. Bogdan al II-lea ar fi cunoscut-o în Țara Românească, în perioada când se pregătea să revină în Moldova și să ia tronul. O iubire între un boier moldovean și o femeie de origine mai modestă, din sud.

🗺️ A doua ipoteză o plasează tot în Moldova: în secolul al XV-lea, în zona Bacău–Trotuș–Borzești exista un sat numit Olteni, iar în sudul Moldovei, o regiune cu același nume. Numele ei ar fi indicat, pur și simplu, locul de origine: Oltea, „cea din Olteni”. Documentele de familie care ar fi clarificat adevărul au ars într-un incendiu din 1472.

👨‍👩‍👧‍👦 Din pomelnice reiese că Maria Oltea fusese căsătorită înainte de Bogdan, având deja cinci copii: Ioachim, Ion, Cârstea, Maria și Sora. Ștefan ar fi fost al șaselea copil și singurul născut din relația cu Bogdan al II-lea – sau, după altă interpretare, ceilalți cinci ar fi fost, de fapt, unchii lui vitregi. Nimic nu e sigur, ceea ce face biografia ei și mai neliniștitor de fragmentară.

⚔️ În 1451, Bogdan al II-lea este prins în luptele pentru tron și ucis, iar Maria rămâne din nou văduvă. Pentru a-și proteja copiii, dispare din peisaj. Nu știm unde s-a ascuns, dar știm că, în tăcere, a lucrat la ceva decisiv: convingerea lui Ștefan că este „născut fiu de domn” și că trebuie să-și ia înapoi tronul.

🧱 Legenda spune că, după o înfrângere, Ștefan a venit istovit la Cetatea Neamțului, cerând mamei sale să-i deschidă porțile. Răspunsul ar fi fost crunt de lucid: „De ești tu acela, nu-ți sunt mamă eu!” – îl recunoștea ca fiu doar dacă rămânea drept și biruitor. Scena aceasta, dusă din gură în gură și transformată apoi în literatură, a fixat imaginea unei mame dure, dar implacabil loiale destinului fiului ei.

⛪ Spre sfârșitul vieții, Maria Oltea s-a retras la mănăstire și a îmbrăcat numele de Maria. A murit pe 4 noiembrie 1465, la aproximativ 54–57 de ani. A fost înmormântată mai întâi la o biserică de lemn din Poiana Siretului, apoi mutată la Mănăstirea Probota, alături de Bogdan al II-lea.

🪦 Piatra ei de mormânt părea pierdută definitiv, deși Ștefan avusese grijă să pună lespezi pentru toți strămoșii. Abia în 1904, arheologii au găsit, la Probota, un fragment de marmură albă cu inscripția: „Roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Ștefan Voievod, a murit la anul 6973 (1465), noiembrie 4.” O singură frază rece, dar suficientă pentru a confirma că, dincolo de legendă, Maria Oltea a existat – și a stat, în tăcere, la începutul unuia dintre cele mai puternice destine din istoria Moldovei.