$$$

 🐾 Mark Twain și „imperiul” lui de 19 pisici: povestea reală, tandră și neliniștitoare a unui scriitor care a iubit animalele mai mult decât oamenii

😺 Un scriitor faimos și 19 pisici cu nume imposibile

În spatele geniului care ne-a dăruit opere precum „Tom Sawyer”, „Huckleberry Finn” și unele dintre cele mai tăioase glume din literatură, s-a aflat un om cu o altă obsesie profundă: pisicile.

Nu una, nu două. În perioade diferite din viață, Mark Twain a trăit alături de până la 19 pisici simultan. Prietenii povesteau că se mișca prin casă „ca un om care locuia în statul independent al pisicilor”, iar fiecare dintre ele purta un nume ales atent — uneori absurd, dar întotdeauna memorabil.

Apollinaris. Beelzebub. Buffalo Bill. Satan. Sour Mash. Zoroaster. Soapy Sal.

Nume care ar fi părut exagerate pentru oricine altcineva, dar nu pentru Twain, convins că o pisică trebuie prezentată lumii cu aceeași demnitate cu care s-ar prezenta un rege.

„Pur și simplu nu pot rezista unei pisici”, a mărturisit el la un moment dat, „în special uneia care toarce.”

Dragostea nu era o glumă. Twain oprise conversații cu oameni importanți doar ca să mângâie pisici, își scrisese scrisorile cu ele în brațe și vorbise despre felinele lui cu o sinceritate care surprindea până și cei mai cinici prieteni.

🐈‍⬛ Bambino: pisoiul negru care a dispărut

Dintre toate pisicile, una i-a cucerit complet sufletul: Bambino, un pisoi negru care aparținuse inițial fiicei sale, Clara.

Mare, masiv, cu o blană neagră ca abanosul și o dungă fină de alb pe piept, Bambino devenise rapid membru al familiei. Apoi, într-o zi, a dispărut.

Pentru Mark Twain, a fost o lovitură neașteptat de dureroasă. Nu vorbea despre un simplu animal de companie; vorbea despre cineva apropiat, parte din viața lui intimă.

A făcut ceea ce ar fi făcut orice om disperat: a publicat un anunț în ziarul „New York American”, oferind o recompensă pentru găsirea lui Bambino.

Dar anunțul nu semăna cu nimic din ce vezi azi la rubrica „Pierdut – Găsit”.

Era scris de Mark Twain, totuși.

„Mare și de un negru intens; blană groasă, catifelată; are o dungă slabă de păr alb pe piept; greu de găsit în întuneric.”

Era poezie pură, transpusă în 20 de rânduri de ziar.

🚪 Zeci de pisici negre și un singur Bambino

Răspunsul a venit imediat. Zeci de oameni au apărut la ușa scriitorului, fiecare ținând în brațe câte o pisică neagră despre care credea — sau spera — că ar putea fi Bambino.

Twain le-a studiat cu atenție. Toate.

Niciuna nu era.

Apoi, într-o zi, Bambino s-a întors singur, în stilul inconfundabil al pisicilor: fără vreun anunț, fără să manifeste vinovăție, fără să facă zgomot. Pur și simplu a intrat în casă, ca și cum ar fi ieșit doar până la colțul străzii.

Pentru Twain, gestul acesta nu era doar tipic. Era genial. Era „fisura prin care se vede lumea secretă a pisicilor”, cum i-ar fi plăcut probabil să spună.

🐾 „Sunt cele mai curate, mai viclene și mai inteligente creaturi pe care le cunosc”

Twain nu a înțeles niciodată oamenii care nu iubeau pisicile.

„Când un om iubește pisicile”, scria el, „sunt prietenul și tovarășul lui, fără alte prezentări.”

Era o convingere surprinzător de modernă pentru epoca în care trăia. La final de secol XIX, bunăstarea animalelor era un concept marginal, adesea ridiculizat. În multe orașe americane, cruzimea față de animale era o realitate zilnică, ignorată.

Mark Twain nu a tăcut. A scris despre sensibilitatea animalelor, despre inteligența lor, despre dreptul lor la respect — teme rare într-o perioadă în care astfel de idei erau considerate ciudate.

Și a făcut asta în timp ce o pisică dormea în poala lui.

🐱 Un satirist dur, un om neașteptat de blând

Mark Twain era faimos pentru cinismul și satira lui, pentru felul în care expunea ipocrizia umană cu fraze scurte și devastatoare.

Dar în intimitate era vulnerabil, cald, aproape copilăros în prezența pisicilor lui. Le dădea nume ridicole, le mângâia obsesiv, își întrerupea scrisul pentru ele. Îi plăcea chiar să creadă că îl tolerate în casă „din pură generozitate felină”.

Iar această blândețe dezvăluia ceva esențial despre el: un om care înțelegea că bunătatea nu trebuie să fie complexă. Uneori, e doar o felină care toarce.

🌙 O moștenire neașteptată

Twain a murit în 1910. Au rămas în urmă cărțile lui, umorul lui, spiritul lui critic.

Dar au rămas și scrisorile despre pisici, glumele despre numele lor, anunțul despre Bambino și povestirile oamenilor care l-au văzut trăind într-o casă în care 19 pisici făceau regulile.

A lăsat în urmă un adevăr simplu:

O viață trăită alături de pisici e o viață mai blândă. Mai calmă. Mai umană.

În cinstea lui Mark Twain — geniu literar, observator lucid al naturii umane și slujitor devotat al lui Apollinaris, Beelzebub, Soapy Sal și celorlalte 16 siluete pufoase care i-au împărțit casa:

Uneori, cele mai înțelepte inimi nu scriu manifeste.

Uneori...doar torc. ❤

#pisici #MarkTwain