sâmbătă, 2 august 2025

$$$

 Când eram alcoolic, cei mai buni confidenți ai mei se dovedeau a fi tovarășii întâmplători de pahar din baruri. Așa-ziși prieteni. Dar, știți, în acea stare de anestezie bahică, era surprinzător de plăcut să asculți fără sfârșit povești despre durerile și grijile altora, în timp ce înăuntrul tău domnea o amorțeală mută, ca a unui idol de piatră.


Mi se întâmpla adesea pe atunci – goleam o butelie de tequila și îmi spuneam : „Acum pot să mor.” Și totuși, alcoolicilor li se deschide o poartă inaccesibilă abstinenților – sinceritatea. Da, sinceritatea aceea crudă, dezbrăcată de măști. Mulți producători de la Hollywood și-ar fi dat tot ce au pentru o fărâmă din acel material uman pur.


Am auzit lucruri care mi-au făcut părul să se zburlească, dar o poveste anume m-a zdruncinat până în adâncul ființei. Nu-i mai țin minte numele, dar părea un om serios – îmbrăcat cu grijă, portofel scump, și, de regulă, tocmai aceștia ajung la marginea prăpastiei. S-a așezat lângă mine : „Te simt băiat de treabă, hai să bem.”


De ce oare bețivii sunt adesea numiți „băieți buni”? N-am să-nțeleg niciodată. Pahar după pahar, și în scurt timp devenisem posesorul unui adevărat roman despre viața lui. Îmi povestea că e pe val, că soția lui e însărcinată, că a semnat un contract mult râvnit, iar de luni urma să înceapă munca într-un post pe care îl visase timp de un deceniu.


„Zbor,” mi-a spus atunci, cu o sclipire în ochi. Da, exact așa : zbor... Apoi a mai apucat un pahar, și, strecurând printre dinți :

„N-ai idee ce proiecte grandioase mi se învârt prin minte,” – l-a dat peste cap și a zbughit-o spre ieșire. Ceva din mine a strigat : oprește-l, mai convinge-l să rămână, să mai bea unul ! Dar era deja afară. Și eu m-am întors de la fereastra la care stăteam. Iar în clipa următoare – un scrâșnet de frâne, țipete, și am zărit, la intersecția a două străzi, o masă însângerată, lipsită de formă, care cu doar un minut înainte fusese un om.


Ce a făcut acel bărbat ca să fie oprit atât de nemilos de către Cel de Sus ? Cu ce era mai puțin demn decât mine, un bețiv împietrit, gol pe dinăuntru ? De ce eu am rămas în viață, iar pe el l-au adunat de pe asfalt ?


O, nu, n-am renunțat la băutură după acel episod – asta s-a întâmplat mai târziu – dar am înțeles un lucru esențial : fii liniștit, nu te grăbi niciodată, nu-L face pe Dumnezeu să râdă cu planurile tale ambițioase, nu te zbate cu spume la gură încercând să îți impui adevărul altora.


„Amintește-ți : bucuria și moartea ta vor sosi la timpul lor. Iar tu, oricât te-ai zbate, nu ai nici o putere asupra acestui lucru.”


©️ Anthony Hopkins

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 Puțini știu că untul, atât de prezent în bucătăriile noastre, are o poveste care începe cu mii de ani în urmă… și cu o întâmplare absolut î...