$$$

 Povestea lui Gheorghe Țițeica – Mintea limpede a geometriei românești

Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873 în Turnu Severin, într-o familie modestă, dar care prețuia educația. Încă din copilărie, a arătat o înclinație deosebită pentru științele exacte, uimindu-și învățătorii prin claritatea gândirii și memoria sa excepțională.

După absolvirea liceului, a urmat cursurile Facultății de Științe din București, iar apoi a obținut o bursă la Paris, la prestigioasa Sorbona. Acolo, s-a format în atmosfera intelectuală dominată de marii matematicieni ai vremii, precum Darboux și Picard. Sub influența lor, a început să publice lucrări valoroase despre geometria diferențială, un domeniu încă tânăr la acea vreme.

Țițeica s-a întors în România și a devenit profesor la Universitatea din București, dar și membru titular al Academiei Române. A fost un reformator al învățământului matematic românesc, punând accent pe rigoare, claritate și creativitate în gândire. A introdus în geometrie o clasă de suprafețe care îi poartă numele: suprafețele Țițeica – studiate și astăzi în geometria diferențială modernă.

Mai presus de toate, Gheorghe Țițeica a fost un dascăl desăvârșit. Se spune că prelegerile lui erau adevărate demonstrații de frumusețe logică, iar studenții îl ascultau în tăcere, fascinați de limpezimea cu care dezvolta cele mai complicate concepte.

A murit în 1939, la doar 65 de ani, dar a lăsat în urma lui o moștenire academică solidă și o cultură matematică care a deschis drumuri internaționale pentru școala românească de matematică.