$$$

 Lumina aurorei boreale produce sunete pe care doar câțiva oameni le pot auzi. Cercetătorii finlandezi au înregistrat "aplauze" și "pârâituri" la 70 metri altitudine când particulele solare se ciocnesc de atmosferă. Sunetele durează 1-2 secunde și seamănă cu electricitatea statică amplificată. Eschimoşii știau de aceste "cântece ale norilor" cu secole înainte să fie confirmate științific.

Când privești cerul nordic în plină iarnă arctică și vezi dansul mistic al aurorelor boreale, simți că ai pășit într-o altă lume – o lume în care lumina pare să aibă suflet. Dar ceea ce majoritatea oamenilor nu știu este că acest spectacol vizual este uneori însoțit și de un fenomen sonor rar, aproape fantastic: sunetele produse de aurora boreală.

Mult timp s-a crezut că este imposibil ca o auroră – un fenomen care are loc la peste 100 de kilometri altitudine – să poată genera sunete ce pot fi auzite la sol. Însă legendele eschimoșilor și ale populațiilor indigene din nordul Canadei, Scandinaviei și Siberiei spuneau altceva. Pentru ei, aurorele nu erau doar „lumina cerului”, ci „cântecul norilor”, un spectacol nu doar pentru ochi, ci și pentru suflet – și uneori chiar pentru urechi.

Cercetătorii finlandezi au reușit recent să confirme științific ceea ce folclorul cunoștea de secole. Prin amplasarea unor microfoane sensibile la aproximativ 70 de metri deasupra solului, aceștia au înregistrat sunete scurte, asemănătoare cu „pârâituri”, „fâsâituri” și chiar „aplauze”. Fenomenul are loc atunci când particulele încărcate provenite din vântul solar intră în coliziune cu câmpul magnetic al Pământului și excită atomii din straturile superioare ale atmosferei. Această interacțiune generează lumina caracteristică aurorei – dar, în anumite condiții, și impulsuri electrice care pot declanșa descărcări în apropierea solului, într-un strat de aer încărcat electrostatic.