$$$

 LEGILE FUNDAMENTALE ALE IMBECILITĂȚII UMANE - CARLO M. CIPOLLA

Legea 1 – Numărul proştilor, in lume, este întotdeauna subestimat

Întotdeauna, susţine Carlo M. Cipolla, numărul proştilor va fi subestimat, pentru că, de obicei, ne raportăm la un fals principiu – acela că anumite persoane sunt “inteligente” în funcţie de profesie, de imagine, de locul pe care-l ocupă în ierarhia socială, de succes, de felul în care arată etc., criterii care ar exclude prostia, ceea ce nu este adevărat. Este de ajuns, spune autorul “Legilor fundamentale ale imbecilităţii umane”, să observăm cu atenţie realitatea din jur, pentru a constata cum nenumăraţi oameni sunt hărţuiţi de indivizi prosti, care “apar pe neaşteptate, în situaţiile cele mai incomode şi în momentele cele mai improbabile”.

Legea 2 – Probabilitatea ca un individ să fie prost este independentă de toate celelalte caracteristici ale individului respectiv

Prostia este distribuită uniform şi în proporţie constantă, se spune în “Legile fundamentale ale imbecilităţii umane”, nu depinde de criterii etnice, religioase, de gen, naţionalitate, avere etc. Există manifestări ale “imbecilităţii umane” în organizaţii de toate felurile, în rândul celor care deţin funcţii de conducere, ca şi în rândul oamenilor obisnuiţi, aşa cum fiecare popor îşi are proştii săi.

Legea 3 – Un individ prost creează probleme altora, fără să aibă niciun beneficiu personal

Carlo M. Cipolla însuşi a numit această a treia lege drept “Legea de aur a stupidităţii”, care porneşte de la faptul că, în afara “imbecililor”, există alte trei mari categorii umane – “inteligenţii”, care acţionează în beneficiul lor şi al altora, “bandiţii” (cum îi numeşte Cipolla), care acţionează pentru a obţine beneficii personale, în detrimentul celorlalţi şi “nenorocoşii” sau “neajutoraţii”, care îi îmbogăţesc pe alţii, fără a se ajuta pe ei.

Despre cei care nu se încadrează în categoria “proştilor”, autorul spune că situaţia lor nu este un “dat”, se poate schimba, în funcţie de împrejurări, pot fi în mai multe feluri, după context. “Imbecilii”, în schimb, manifestă o tendinţă puternică de a rămâne consecvenţi cu ei înşişi, pot provoca daune îngrozitoare nu numai câtorva oameni, ci, uneori, unei comunităţi/ societăţi întregi. Potenţialul devastator al indivizilor proşti depinde, în mare măsură, de poziția de putere pe care o ocupă în societate.

Dacă acţiunile unui “bandit” sunt oarecum previzibile şi ceilalţi îşi pot lua măsuri de apărare, “prostul” hărţuieşte fără motiv, iraţional, imprevizibil, orice gest de apărare în faţa acestuia devenind aproape imposibil. Schiller spunea că “Împotriva prostiei, chiar și zeii luptă în zadar”.

Legea 4 – Daunele provocate de imbecili sunt întotdeauna subestimate de oamenii inteligenţi

Deşi pare paradoxal, oamenii inteligenţi fac întotdeauna greşeala, susţine Cipolla, de a crede că prostia poate fi ignorată şi, în felul acesta, s-ar anihila şi consecinţele acesteia. De asemenea, orice tentativă de asociere cu omul prost este sortită eşecului, deoarece este imprevizibil, iar consecinţele pot fi dezastruoase. Se pare că secole, milenii de-a rândul, în viaţa publică şi privată, mulţi oameni nu au reuşit să ţină cont de ceea ce spune a patra dintre “Legile fundamentale ale imbecilităţii umane”, rezultând pierderi inimaginabile pentru omenire.

Legea 5 – Cel mai periculos om este prostul

Legea 5 este un corolar al Legii 4, derivă din aceasta ca o concluzie. Prostul este cel mai periculos, mai periculos decât “banditul” (in sensul folosit de Cipolla), care acţionează pentru a obţine beneficii personale, în dauna altora.