@@@

 ANA BLANDIANA

Ana Blandiana, pseudonimul Otiliei Valeria Coman, născută la 25 martie 1942, este o poetă, eseistă și personalitate politică română. Și-a luat numele după Blandiana, lângă Vințu de Jos, județul Alba, satul natal al mamei sale.

În octombrie 2017, ea a fost anunțată drept al doisprezecelea beneficiar al Premiului de recunoaștere pe viață al lui The Griffin Trust For Excellence In Poetry.

În octombrie 2024, opera ei literară a fost recunoscută cu Premiul Prințesa Asturiei. 

Ana Blandiana s-a născut Otilia Valeria Coman la 25 martie 1942. Părinții ei au fost Gheorghe (1915-1964), un preot ortodox și fost membru al Gărzii de Fier fasciste care a petrecut ani de zile în închisorile comuniste și a murit într-un accident la câteva săptămâni după eliberarea sa într-o amnistie generală. Sora ei Geta s-a născut în 1947. În 1960 s-a căsătorit cu scriitorul Romulus Rusan .

După debutul din 1959, la Tribuna, Cluj , unde a semnat pentru prima dată ca Ana Blandiana, a fost publicată în antologia 30 de poeți tineri. În 1963, după o interdicție de patru ani din cauza statutului tatălui ei, a publicat din nou în Contemporanul (editat de George Ivașcu).

Debutul ei editorial a avut loc în 1964 cu broșura de poezii „Persoana întâia plural”, cu o prefață scrisă de Nicolae Manolescu. A devenit cunoscută pentru „Calcâiul vulnerabil” (Calcâiul lui Ahile, 1966) și „A treia taină” (Al treilea secret, 1969). În 1966, Blandiana a apărut pentru prima dată la Concursul Internațional de Poezie (la Lahti, Finlanda).

În 1967, se stabilește la București. Până în anul următor a fost unul dintre redactorii la Viața studențească, iar apoi (până în 1975) a lucrat ca redactor la Amfiteatru. A susținut două lecturi televizate în 1969, în compania lui Andrei Șerban și a actorilor Irina Petrescu, Mariana Mihuț și Florian Pittiș.

Între 1975 și 1977, a fost bibliotecară la Institutul de Arte Plastice din București. În 1976, lucrările ei au fost tipărite pentru prima dată într-o traducere franceză, în Croisière du Club des Poètes, de Jean-Pierre Rosnay (Paris). În 1978, a participat la Primul Festival Internațional de Poezie de la Paris, organizat de celebrul Club des Poètes.

La sfârșitul anilor 1980, Blandiana a început să scrie poezii de protest împotriva regimului comunist.

În 1984, poezia „Totul” a Blandianei a fost publicată pentru scurt timp în revista literară Amfiteatru. „Totul” era o listă de elemente ale vieții de zi cu zi din Bucureștiul de atunci, compusă ca un comentariu asupra contrastului dintre viziunea oficială asupra vieții în România și percepția alternativă a monotoniei ei. Caracterul critic al poeziei a făcut ca ediția Amfiteatru să fie retrasă în câteva ore de la publicare, redactorii fiind demiși. Cu toate acestea, poemul a apărut în traducere în mass-media occidentală și a avut, de asemenea, circulație subterană limitată în România. 

În 1987 a publicat la Editura Sport-Turism cartea „Orașe de silabe” în care scrie despre toate țările și orașele lumii în care a călătorit, peste 100. În același an, 1987, apare în URSS, la Editura Raduga din Moscova, cu titlul rusesc „Стриея отрихия. рассказы, эссе" („Poezii, povestiri, eseuri”). Chiar dacă serviciile secrete ale lui Ceaușescu îi atribuie statutul de dizident, în 1989, Editura Minerva publică în cea mai populară colecție de masă „Biblioteca Pentru Toți” o antologie a poeziei sale. Prietenii ei susțin că cartea nu a văzut niciodată rafturile bibliotecilor. Cu toate acestea, „Poezii” are o „Prefață” scrisă de Eugen Simion. 

După Revoluția Română din 1989 , ea a intrat în viața politică, făcând campanie pentru înlăturarea moștenirii comuniste din funcțiile administrative, precum și pentru o societate deschisă. A lăsat pe plan secundar opera literară, deși a publicat „Arhitectura valurilor” (1990), „100 de poeme” (1991) și „Sertarul cu aplauze” (Proză, 1992). În 1992 pledează pentru eliberarea din închisoare a vechiului membru de partid Gheorghe „Gogu” Rădulescu, fost membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist şi protector al ei în perioada comunistă.

Ana Blandiana a mai publicat: „50 de poeme” , 1970, „Octombrie, Noiembrie, Decembrie”, 1972; „Întâmplări din grădina mea” (Occurrences in My Garden), 1980, „Ora de nisip”, 1984, „Întâmplări de pe strada mea” (Occurrences on My Street), 1988, „În dimineața de după moarte” (On the Morning After Dying ), 1996, „La cules îngeri” (Adunarea îngerilor), 1997, „Cartea albă a lui Arpagic”, 1998. Este autoarea a 6 cărți de eseuri și 4 cărți de alte scrieri în proză. Opera ei a fost tradusă în 16 limbi.

„Ora de nisip” a fost tradusă în engleză de Peter Jay și Anca Cristofovici.