$$$

 POVESTEA LUPTĂTORILOR GURKHA

Subcontinentul indian adăpostește una dintre cele mai bogate civilizații din lume. India este și căminul unor populații care prin religie, tradițiile istorice, cultura și cutumele sociale sunt considerate populații războinice. Vorbim de aproximativ 20 de triburi care includ un număr de câteva zeci de caste. Dintre acestea, castele Nairilor, Sikh-silor și Gurkha-șilor sunt poate cele mai cunoscute în occident.

Strigătul de luptă al soldaților gurkha “Jai Maha-kali, Ayo Gorkhali! (Slăvit fie zeița războiului, vin luptătorii gurkha!)” este poate cel mai semnificativ semn al acestor cutume religioase și sociale.

Populația gurkha trăiește în Nepal fiind însă la origine hinduşi din Nordul Indiei (rajputii și brahmanii) care au emigrat la începutul cuceririi mogule (islamice) spre teritorii inaccesibile noilor cuceritori. Probabil că etimologic, denumirea lor provine din sanskritul gau-rakka (figurativ 1protectorii celor sfinte,” la propriu 1protectorii vitelor”, vitele fiind pentru hinduși animale sfinte).

Mitul fondator povestește de un anumit Gorkhanath, un mare guru tantric, considerat o încarnare a zeului Shiva. Istoria acestei populații începe odată cu legenda lui Bappa Rawal, prințul Khalboj. âÎn timpul adolescenței sale Bappa Rawal, tânăr care obișnuia să vâneze tigrii prin pădurile Himalayei, care din întâmplare a dat peste un misterios sfânt-războinic aflat într-o stare de meditație profundă. Impresionat de aura degajată de straniul personaj, Bappa a decis să stea de pază și să-l îngrijească pe bătrânul sfânt care nu era nimeni altul decât Gorkhanath, încarnarea zeului Shiva. Când Gorkhanath și-a revenit din meditație a fost impresionat de comportamentul tânărului, dăruindu-i acestuia protecția și învățăturile lui împreună cu faimosul cuțit Kukri, care va deveni apoi simbolul de temut al trupelor gurkha.

Bappa Rawal a fost primul dintre luptătorii gurkha care a încercat să oprească invazia islamicilor moguli pe care a reușit să-i învingă de mai multe ori până când, fiind copleșit, a fost nevoit să se retragă în fruntea oamenilor lui spre Nepal

 ***

Astăzi luptătorii gurkha sunt soldați în armata nepaleză, britanică, indiană, filipineză, singaporeză, maleziană și americană. În armata americană, soldații gurkha au un rol defensiv fiind paznicii instalațiilor militare din Bahrain (Naval Support Activity Bahrain). Articolul de față se referă la regimentele de pușcași gurkha din armata britanică.

Relațiile între Imperiul Britanic și populația gurkha au început la modul cel mai sângeros posibil, în războiul anglo-nepalez (1814–1816). După terminarea războiului și semnarea tratatului de pace, soldații gurkha devin mercenari în slujba Companiei Indiilor de Est. Având în vedere glorioasele fapte de arme și curajul extraordinar dovedite de gurkha pe câmpurile de luptă ei au fost recrutați direct în armata indo-britanică și mai târziu, după retragerea britanicilor din India au rămas în armata britanică.

Arma simbolică a soldaților gurkha a fost și a rămas cuțitul Kukri, conceput de gurkha ca armă albă de mici dimensiuni care poate fi ascunsă și transportată ușor în timpul unei misiuni de luptă, capabilă fiind să reteze mâna sau capul unui inamic atunci când situația o cere. Lama sa are o lungime între 30-38 centimetri, iar mânerul este făcut în mod tradițional numai din corn de bivol. Kukri este probabil cel mai eficient cuțit de luptă creat vreodată. În ciuda formei sale asemănătoare cu a unui bumerang, aceastp armă nu a fost concepută pentru aruncat. Kukri are un design al lamei care-i permite să efectueze cele mai adânci tăieturi de care este capabil un cuțit. Forma sa este unică în toată Asia, nicio altă armă albă din India, Tibet sau China nu are lama asemănătoare cu cea de kukri.

În timpul Primului Război Mondial, peste 200.000 de soldați gurkha au luptat în rândurile armatei britanice, aproximativ 10% dintre aceștia au fost răniți, morți sau declarați dispăruți. Soldaților gurkha le-au fost acordate aproape 2.000 de ordine și medalii militare pentru fapte de arme în timpul primei conflagrații mondiale. Numărul batalioanelor gurkha a crescut la 33, iar guvernul nepalez le-a pus la dispoziția înaltului comandament britanic pentru a fi folosite pe toate fronturile. Soldații gurkha au luptat în bătăliile din Franța (bătăliile de la Loos, Givenchy, Neuve Chapelle sau cele de la Ypres), din Irak, Persia, regiunea Suezului, Palestina sau Turcia (Gallipoli și Macedonia. Un detașament gurkha a luptat alături de Lawrence al Arabiei. În timpul bătăliei de la Loos, un batalion al Regimentului 8 a luptat până la ultimul om.

În timpul dezastruoasei campanii din Gallipoli din 1915, gurkha au fost printre primii care au debarcat și ultimii care au fost evacuați. Unitatea gurkha care a cucerit Sari Bair a fost singura care a reușit să cucerească și să mențină controlul asupra înălțimii care controla accesul către Strâmtori.

În timpul celui de-al Doilea Război mondial (1939 – 1945), au fost mobilizate de partea Aliaților zece regimente cu un total de 20 de batalioane. După evacuaarea de la Dunkerque din 1940, guvernul nepalez a acceptat să crească numărul soldaților gurkha care să se înroleze în armata britanică, ceea ce a dus la creșterea efectivelor acestora la 35 de batalioane. Creșterea efectivelor a dus la înființarea unor noi baze de recrutare și antrenament în India. Unele dintre noile regimente formate au fost folosite la păstrarea ordinii și paza frontierelor în India. Un mare număr de gurkha au fost recrutați și pentru unitățile ne-gurkha, precum cele de parașutiști, geniști sau poliție militară. În timpul războiului, aproximativ 250.280 de soldați gurkha au luat parte activă la lupte, în apoape toate teatrele de război. Pentru bravura dovedită pe câmpurile de luptă, soldații gurkha au fost decorați cu 2.734 de ordine și medalii. În timpul lupelor, soldații gurkha au înregistrat 32.000 de răniți, morți sau dispăruți.

La fel ca luptătorii Legiunii Straine, pușcasii gurkha sunt considerați conform Convenției de la Geneva drept soldați și nu mercenari. Soldații gurkha au continuat să lupte în toate războaiele postbelice ale Regatului Unit de la Malvine (Falkland), prin Irak și în Afganistan.

În prezent, gurkha din trupele de commando britanice sunt cantonați în baza militară Shorncliffe din Kent. Soldații sunt încă selectați din comunitățile din Nepal, circa 28.000 de tineri gurka trebuind să treacă de selecția dură, pentru a ocupa cele 200 de locuri puse la dispoziție în fiecare an. Procedeele de selecție sunt considerate printre cele mai grele din lume, fiecare candidat trebuind să urce alergând un munte timp de 40 de minute, încărcat cu o raniță grea de 35 kilograme. Pentru siguranța Printului Harry, curtea regală britanică a decis ca acesta să-și execute cele 10 săptămâni de stagiu militar din Afganistan în cadrul unei unități de elită gurkha dislocată în teatrul de operațiuni militare.

Dupa reorganizarea din 1994, astăzi mai funcționează în cadrul armatei britanice numai două regimente de comando gurkha – 1st Battalion, Royal Gurkha Rifles (fost 6th Queen Elizabeth’s Own Gurkha Rifles) și 2nd Battalion, Royal Gurkha Rifles (fost 7th Duke of Edinburgh’s Own Gurkha Rifles)

Poziția față de gurkha și familiile lor a fost un subiect de dispută în Regatul Unit după ce s-a aflat că pensionarii gurkha primeau pensii mai mici decât camarazii lor britanici. De asemenea, statutul național al gurkha și familiilor lor a fost subiect de dispută, după ce au existat rapoarte cu privire la refuzul autorităților de a acorda dreptul de reședință familiilor unor soldați nepalezi trecuți în rezervă. Pe 8 martie 2007, guvernul britanic a anunțat că toți gurkha care s-au înrolat după iulie 1997 vor obține pensii echivalente cu soldații britanici. Guvernul garanta totodată dreptul la reședință soldaților gurkha în retragere și familiilor lor.

Printr-o hotărâre revoluționară, Înalta Curte de Justiție de la Londra a hotărât pe 30 septembrie 2008 că toți gurkha care au părăsit armata mai înainte de 1997 au dreptul automat la reședință în Regatul Unit. Ministerul de interne britanic este obligat prin această hotărâre să revizuiască situația tuturor celor afectați de această decizie.

Pe 29 aprilie 2009, o moțiune a opoziției inițiată de Liberalii Democrați în Camera Comunelor a fost adoptată cu o majoritate de 267 la 246 de voturi, prima înfrângere a unui partid guvernamental britanic din 1978. Nick Clegg, liderul liberal-democraților avea să declare că „Aceasta este o victorie imensă […] pentru drepturile gurkha, care au așteptat de atât de multă vreme dreptatea, o victorie pentru Parlament, o victorie pentru decență”. El a mai adăugat că „acesta este tipul de lucruri pe care oamenii vor ca această țară să îl facă”

Pe 21 mai 2009, ministrul de interne Jacqui Smith a anunțat că toți gurkha care au slujit în serviciul activ cel puțin patru ani vor primi dreptul să se stabilească în Regatul Unit.

 

Surse:

Tucci, Sandro, Gurkhas. Published by H.Hamilton,1985.

Parker, John, The Gurkhas: The Inside Story of the World’s Most Feared Soldiers, Headline Book Publishing, 2005.

Chappell, Mike, The Gurkhas. Oxford: Osprey Publishing., 1993.

“Brown defeated over Gurkha rules”. UK Politics. BBC News.

:Gurkhas win right to settle in UK”. UK News. BBC News