*†*

 "De ce, în general, în secolul XXI, încă mai există regula conform căreia bărbatul trebuie să plătească pentru femeie la o întâlnire? Scuzați-mi tonul, doar că tocmai am venit de la o întâlnire unde erau si cateva cupluri noi formate, unde am fost complet enervat de această problemă ridicata chiar de partenere ca si cum asa, printre altele.

De ce vorbesc despre secolul XXI? Pentru că ideea că bărbatul trebuie să plătească pentru femeie este un vestigiu, un rudiment, al trecutului, din vremurile în care femeile nu munceau și nu câștigau bani. Ele mai greu aveau acces la educație, nu puteau avea un loc de muncă decent și, prin urmare, nu-și puteau permite să meargă singure la restaurant. În schimb, nășteau zece copii la rând, pentru că jumătate dintre ei nu ajungeau la vârsta de trei ani. În acele condiții, cel mai puțin pe care un bărbat îl putea face pentru o femeie era să o întrețină complet, inclusiv să o scoată la restaurant. Mai târziu, această regulă inca msi avea sens și în contextul în care bărbatul trebuia să demonstreze femeii că este capabil să aibă grijă de ea când va începe să nască copii.

Dar acum, în secolul XXI, când ne întâlnim, în esență, doar pentru a ajunge să facem sex, de ce ar trebui cineva să plătească pentru tine? Și nici măcar nu e clar cine dintre noi doi va avea mai multă plăcere. Cel mai probabil, ea va avea mai multă plăcere, așa că hai să te invit eu măcar la restaurant.

În condițiile în care bărbații și femeile au drepturi egale, nu intenționează să întemeieze o familie, nu plănuiesc să facă copii și doar vor să se distreze, ar fi mult mai logic ca nota de plată să fie achitată fie de cel care a invitat, fie de cel care câștigă semnificativ mai mult. Orice altă variantă are mai mult sens decât „plătește bărbatul pentru că are un organ genital diferit”.

Unde greșesc? Unde mi se rupe logica? Din punctul meu de vedere, asta e logică pură.

Hai sa analizam.

Din punct de vedere psiho-antropologic, comportamentele sociale, inclusiv cine plătește la o întâlnire, sunt influențate de factori precum organizarea economică, structura de gen și normele culturale ale fiecărei epoci. Haide să analizăm acest aspect prin diferite perioade istorice și să vedem de ce, în fiecare dintre ele, s-a impus un anumit tip de comportament logic.

1. Societățile preistorice (Paleolitic - Neolitic)

Structura economică: Vânătoare și cules în grupuri mici, egalitare.

Distribuția rolurilor: Bărbații vânau, femeile culegeau, dar ambele activități erau vitale pentru supraviețuire. Nu exista conceptul de „întâlnire” romantică în sens modern.

Relațiile interumane: Parteneriatele erau strategice, menite să asigure supraviețuirea și continuitatea genetică.

Cine „plătea” pentru cine? Se împărțeau resursele în grup, deci nimeni nu era „sponsorul” relației, dar un bărbat capabil să aducă mai multă hrană avea mai multe șanse de succes reproductiv.

Comportament logic: Aprecierea pentru bărbații capabili să procure resurse era o necesitate biologică.

2. Societățile antice (Egipt, Grecia, Roma)

Structura economică: Agricultura și comerțul au creat o clasă socială masculină dominantă.

Distribuția rolurilor: Femeile aveau acces limitat la proprietate și bani, deci depindeau de bărbați pentru susținere.

Relațiile interumane: Căsătoriile erau aranjate pentru statut și alianțe. În Roma antică, unele femei bogate puteau susține financiar un bărbat, dar erau excepții.

Cine plătea? Bărbatul, pentru că deținea banii și avea datoria de a întreține soția.

Comportament logic: Plătitul pentru femeie era o extensie a rolului de protector și furnizor economic.

3. Evul Mediu și Renașterea

Structura economică: Feudalismul impunea roluri fixe – bărbații erau războinici și proprietari, femeile erau dependente.

Distribuția rolurilor: Femeile aveau puține drepturi și nu aveau acces la venituri proprii.

Relațiile interumane: Căsătoria era o afacere, nu o alegere romantică. „Curtenia cavalerescă” idealiza femeia, dar în mod practic, ea era complet dependentă.

Cine plătea? Bărbații, dar tot ei luau deciziile financiare în relație.

Comportament logic: Bărbatul trebuia să demonstreze că poate întreține o femeie, altfel nu era considerat un partener potrivit.

4. Epoca modernă timpurie (Secolul XIX – începutul secolului XX)

Structura economică: Industrializarea a creat diferențe mari între sexe – bărbații munceau, femeile erau casnice.

Distribuția rolurilor: Rolurile de gen s-au rigidizat și mai mult – bărbații erau furnizori, femeile erau văzute ca fragile și dependente.

Relațiile interumane: Apare „întâlnirea romantică” (dating-ul), dar femeia nu avea resurse proprii.

Cine plătea? Exclusiv bărbatul, pentru că femeia nu avea cum să plătească.

Comportament logic: Dacă femeia nu câștiga bani, era evident că bărbatul trebuia să acopere costurile.

5. Secolul XX (1950 - 1990)

Structura economică: Apar mai multe drepturi pentru femei, dar inegalitățile persistă.

Distribuția rolurilor: Femeile încep să lucreze, dar salariile lor sunt mai mici decât ale bărbaților.

Relațiile interumane: Cultura întâlnirilor rămâne aceeași – bărbatul plătește, ca semn de „bune intenții”.

Cine plătea? Tot bărbatul, dar începe să apară ideea de „împărțire a notei de plată”.

Comportament logic: Tranziția către egalitate, dar obiceiurile tradiționale persistă.

6. Secolul XXI – Epoca postmodernă și digitală

Structura economică: Femeile câștigă la fel sau chiar mai mult decât bărbații în multe domenii.

Distribuția rolurilor: Relațiile nu mai sunt neapărat orientate spre căsătorie și copii.

Relațiile interumane: Întâlnirile sunt mai informale, bazate pe distracție și compatibilitate, nu pe dependență economică.

Cine plătește? Regula „bărbatul plătește” devine nejustificată logic. Alternativa: cine invită, cine câștigă mai mult sau împărțirea costurilor.

Comportament logic: Dacă ambii sunt independenți financiar, nu mai există un motiv clar pentru ca bărbatul să fie cel care plătește mereu.

Prin urmare: Contextul dictează comportamentul logic

În trecut, femeile nu aveau acces la bani → bărbatul trebuia să plătească.

În prezent, femeile sunt independente financiar → regula plății exclusive de către bărbat devine ilogică.

În viitor, s-ar putea ajunge la o normalizare totală a împărțirii cheltuielilor.

Prin aceasta analiză am vrut sa arat că nu este vorba despre „bărbații trebuie sau nu trebuie să plătească”, ci despre cum normele economice și sociale impun anumite comportamente logice în funcție de epoca istorică."

- Anatol Basarab.

... Voi, ce părere aveți?