""*

 

A I V a LINIE DE DEMARCATIE ROMANO + UNGARĂ 

A IV-a linie de demarcație dintre dintre România și Ungaria, aflată la vest de Carpații Orientali și în proximitatea râului Tisa. Hotărârea Consiliului Dirigent de mutare spre vest a linie de demarcație a venit în urma demersurilor românești și imediat după vizita reginei Maria la Paris. 

Solicitările lui d'Esperey au fost trimise Consiliului Militar Suprem de la Versailles. În timpul deliberărilor din 19 februarie 1919, șeful Statului Major General francez – generalul Alby, a sugerat, în urma analizei situației militare a zonei, să se renunțe la Convenția militară de Belgrad, pentru a fi trasată o nouă linie de demarcație între Ungaria și România. Mai mult, a susținut chiar ca trupele române să poată controla centrele de comunicații Satu Mare, Oradea și Arad, dat fiind că trupele lui Berthelot ar fi urmat să fie trimise în Rusia.[32] Problema unei zonei neutre din Ungaria a intrat pe ordinea de zi a Consiliului la data de 21 februarie 1919. Argumentele specialiștilor militari de la Versailles au fost acceptate de reprezentanții aliați și, astfel, au putut fi stabilite detaliile finale ale planului militar.[46]

În consecință, conform deciziei luate, trupele ungare situate la est de linia Satu-Mare - Arad urmau să se replieze 100 km, până aproape de râul Tisa, între Armata Română (care urma să avanseze și să preia districtele Satu Mare, Carei, Oradea și Arad) și cea maghiară urmând să se interpună o fâșie demilitarizată aflată la vest de linia de demarcație, fâșie care ar fi cuprins Vásárosnamény, Debrețin, Gyoma, Hódmezővásárhely și Szeged. Administrația ungară din aceste zone ar fi urmat să fie sub supraveghere franceză. Prin ultima măsură, planificatorii militari francezi ar fi urmat să asigure spatele armatei regale române, destinată să participe la operațiuni împotriva Rusiei Sovietice și, de asemenea, să rezerve calea ferată dintre Timișoara - Satu Mare - Ciop pentru transporturi militare destinate Poloniei.[18]

Linia de demarcație până la care ar fi urmat să înainteze românii ar fi trebuit, așadar, să aibă traseul prin localitățile Arad - Salonta - Oradea - Carei - Satu-Mare, cele 3 centre feroviare principale fiind excluse de la ocupația militară română, dar „disponibile pentru folosința trupelor române” și pentru românii care trăiau în zonele controlate de Aliați, în scopuri economice.[47] Limita nordică a avansului românesc ar fi urmat să fie râul Someș.

Mai multe aici:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Linia_de_demarca%C8%9Bie_%C3%AEn_Transilvania_(1918-1919)

În fotografie Granițele României, astfel cum fuseseră ele stipulate în tratatul secret semnat în 1916 cu Puterile Antantei (Basarabia nu a fost inclusă în prevederi)