$$$

 Iluzia înțelepciunii

În orașul Atena locuia un bărbat pe nume Callias, renumit pentru erudiția și încrederea în sine. Acestuia îi plăcea să impresioneze mulțimile cu elocvența și cunoștințele sale vaste. 

Se considera unul dintre cei mai înțelepți oameni din oraș și îi privea cu dispreț pe cei despre care credea că nu îi poseda cunoștințele.

Într-o zi, Callias l-a întâlnit pe Socrate în Agora. Curios și sigur de superioritatea sa intelectuală, s-a apropiat să-l provoace pe bătrânul filozof.

— Socrate, tu care îți petreci timpul punând întrebări, pretinzi că știi mai multe decât mine? întrebă Callias zâmbind.

Socrate, netulburat, răspunse calm:

— Nu pretind nimic, Callias. Dar spune-mi, ce este înțelepciunea după tine?

Callias izbucni în râs.

— Înțelepciunea, Socrate, înseamnă să ai multe cunoștințe. Știu poezie, istorie, retorică și multe altele. Acesta este ceea ce mă face un om înțelept.

Socrate, ridicând ușor sprâncenele, răspunse:

— Deci, putem să ne permitem să examinăm împreună profunzimea înțelepciunii tale?

Intrigat, Callias a acceptat. Socrate a început să-i pună întrebări simple, mai întâi despre dreptate, apoi despre curaj și în cele din urmă despre virtute. La fiecare întrebare, Callias a răspuns rapid, dar s-a trezit prins în propriile sale contradicții.

— Dar, Socrate! exclamă Callias, frustrat. Întrebările tale sunt întortocheate! Mă încurci cu jocurile tale de cuvinte!

Socrate clătină din cap cu un zâmbet ușor.

— Tocmai puneam întrebări, Callias. Tu ești cel care te-ai încurcat. Poate că cunoștințele tale nu sunt atât de solide pe cât credeai.

Callias, destabilizat, întrebă mai serios:

— Deci, ce este înțelepciunea, Socrate, dacă nu este ceea ce am crezut?

Socrate a răspuns:

— Înțelepciunea, prietene, începe cu recunoașterea propriei ignoranțe. Poate sunt considerat înțelept pentru că știu un lucru: nu știu nimic. Această conștientizare a limitelor mele mă împinge să caut, să întreb, să învăț.

Atins de acest răspuns, Callias și-a dat seama că aroganța l-a orbit; a înțeles că înțelepciunea nu constă în acumularea de cunoștințe, ci în modestie și căutarea perpetuă a adevărului.

Astfel, sub învățătura lui Socrate, Callias și-a abandonat aroganța și a devenit un discipol dornic să înțeleagă mai mult, ilustrând acea lecție veșnică: adevărata înțelepc iune este a ști că nu știi nimic.