CICERONE THEODORESCU - 51 de ani de la deces
Cicerone Theodorescu este poetul care compunea versuri expurgate savant de vibrația emoției, până la transparențe de cristal, aproape reci, înghețate. Scria poezia însingurării și restriștii, a intimităților solitare și orgolioase.
S-a nascut la 9 februarie 1908 si a decedat la 18 februarie 1974.
Elemente de natură poetică diverse, simboliste sau romantice, neoclasiciste sau ermetizante compuneau un spectru muzical larg, cu tăișuri fine de linie si nuanțe. O anume diafanizare a trăirilor, o interiorizare severă a pateticului nășteau o retorică savantă a discreției și a sugerării. Umbrele protectoare ale acestui lirism sunt Ion Barbu și Paul Valery, resimțiți câteodată în țesătura versului, dar fără să tulbure cu prezența lor solemnitatea discursului liric.
Gogu Pintenogu
Rosu, sprinten,
Alb la pinten,
Uite Gogu,
Pintenogu!…
Prin ogrăzi și prin urzici,
Între pasările mici,
El e cel mai mare-aici!
Cât e vară — cucurigu!
Cucurigu — când dă frigu’,
Cine-i frate, dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poți să-mi spui?
Biografia lui Cicerone Theodorescu:
Cicerone Theodorescu, poet şi traducător român, este fiu de muncitor ceferist.
Urmează la Bucureşti liceul, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie. Este profesor la mai multe licee şi ziarist, colaborând mai ales la presa de stânga. După 1944, deţine funcţii înalte în Centrala Cărţii, este vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 1948 până în 1953, e redactor-şef la „Viaţa românească“.
Cărțile
Stau ca florile-n răzoare
Cărțile, pe policioare…
Stau pe policioare flori –
Ochi aprinși și gânditori.
Floare cu petale multe,
Cartea, știe să te-asculte
Și te-nvață și te-ajuta
Floarea cu petale-o sută.
Dintr-o floare, dintr-o carte,
Mintea vede mai departe,
E și-n tine o grădină
Și-n fereastră-i mai lumină.
Floare roșie, floare-albastră,
Ai intrat și-n casa noastră!
Stau pe policioare flori –
Ochii lumii, gânditori…
În 1925, debutează la „Universul literar“ al lui Perpessicius, iar editorial, în 1936, cu volumul de versuri Cleştar. Colaborează la Bilete de papagal, Azi, Cuvântul, Cuvântul liber, Facla, România literară, Lumea, Sinteza, Universul literar, Vremea, Zodiac, Tribuna poporului și, mai târziu, la Gazeta literară, Luceafărul etc.
În 1936, are un debut editorial cu Cleștar, volum ce „închide clocotul sufletesc în strofe glaciale, translucide, cizelate îndelung cu migală de bijutier„, cum spunea Ov. S. Crohmălniceanu.
Theodorescu se remarcă, în special, prin versuri inspirate din munca și suferințele feroviarilor.
Volumele Cântece de galera (1946), Focul din amnar (1946), Un cântec din ulița noastră (1953) etc. merg în această direcție, deși lirismul său se epicizează sau se anemiază pe parcurs, rămânând viabil doar în volumul de versuri cu structură fixă (rondelurile), între ultimele volume (Poteca luni, 1964, Hronic, 1965, Zburătorul din larg, 1965, Țărmul singuratic, 1968, Nebunul regelui, 1976, Platoșa duratei).
Cu cel de-al doilea volum, C. F. R. (1938), înregistrăm prima invadare a zonelor lirismului cu poezia concretului social. Ecoul luptelor politice și sociale ale timpului își face tot mai auzită prezența. De aci, evoluția spre peisajul proletar cu nuanțe expresioniste, convulsionat și protestatar, apropiere care se făcuse ș prin publicistică.
Triunghi de argint, cocorii
„Masele-n zabala de-otel; incheietura
Patrunsa de catuse. Strivit fiece os;
in fiere (si ea calda) se mai clateste gura
Si doar sudoarea trece cutitu-i racoros.
in clocot, deznadejdea ca fonta in cuptoare,
Zbatuta-n fum si flacari, topita prea-ndelung,
De nimeni priceputa, netrasa in tipare -
Tirziu, cine va sti-o mestesugi in strung?"
Anunțuri publicitare
RAPORTEAZĂ ACEASTĂ RECLAMĂ
În versurile de început, Theodorescu cultivă o formulă mixtă, o combinaţie de simbolism ermetic şi neoromantism cu tuşe expresioniste, vagul simbolist şi ambiguitatea fiind o constantă a liricii sale, păstrată chiar şi în formula social-militantă de după 1944. Temele şi decorul sunt însă de factură romantică: suferinţa fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc.
Traduce poezia lui Vladimir Maiakovski, de care este, de altfel, influenţat în lirica proprie, dar şi din alţi autori. Tălmăceşte, adaptează sau scrie literatură pentru copii. A mai semnat Radu Lăncieru, Victor Sângeru, C. Tudor, C. Tudoran.
A cules folclor (Izvoare fermecate, 1958) și a fost un prolific autor de literatură pentru copii, parțial irecuperabilă, astazi.
Poiezii pentru copii, de Cicerone Theodorescu
Ciufa
Surioara mea cea mică
Plânge. Nu mai vrea nimica.
…A-nțepat-o vreo urzică?
Sau, o fi pisica?!
Hai la ea în curte, fuga,
Las caietele pe masă.
Dar ea vine ca zvârluga
Iute, mânioasă.
Strigă: – Ciufa! Ciufa aia!…
Albă-i sora mea, ca rufa.
După fân, und ee claia,
Se ascunde „ciuaf”.
Care ciufă?… E o cloșcă.
Surioara speriată
Avea-n mână o piroșcă…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu