**$

 UNDE ESTE CHIVOTUL LUI DUMNEZEU ?

Unul din cele mai vechi repere spirituale ale religiei israelite și cel mai prețios totodată este reprezentat de Arca Legământului, un cufăr din lemn de salcâm poleit cu aur atât la interior cât și la exterior, cunoscut și sub denumirea de „Chivotul lui Dumnezeu”.

Descris cu lux de amănunte în Vechiul Testament, acesta ar fi servit în timpuri ancestrale ca mijloc de comunicare a mesajelor divine către Moise și a poruncilor dumnezeiești pentru poporul acestuia:

„ Acolo mă voi întâlni cu tine; și de la înâlțimea capacului ispășirii, dintre cei doi heruvimi așezați pe chivotul mărturiei, îți voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel ” (Exod 25:22).

Grație descoperirilor arheologice recente, au fost aduse la lumină o serie întreagă de particularități privilegiate la semnificația simbolistică a acestei enigmatice relicve, dedicându-i-se volume întregi de lucrări analitice, care nu au făcut decât să suscite și mai mult interesul pasionaților genului.

În ciuda eforturilor susținute de a descoperi locul în care ar fi ascunsă Arca, neobosiții căutători de relicve prețioase din vechime n-au reușit încă să-i stabilească poziția exactă, lucru care a hrănit din plin fantezia scriitorilor, cineaștilor și multor reprezentanți ai artelor frumoase, stimulându-i să dăruiască din aceasta cel mai fascinant spectacol a operei publice. 

Ipoteze cu nemiluita, dovezi palpabile mai puțin

Nu puțini sunt cei ce pun la îndoială existența cufărului miraculos, susținându-se teoria potrivit căreia ar fi vorba doar despre produsul imaginației unor autori din vechime, mânați de dorința de a justifica anumite credințe adânc înrădăcinate în cultura proprie.

Dar dacă ne propunem să trecem în revistă toate ipotezele formulate cu privire la această chestiune atât de controversată de-a lungul timpurilor și la locul în care ar fi fost ascunsă Arca, vom avea prilejul să descoperim un lung șir de variante, unele mai surprinzătoare decât altele:

Ipoteza biblică – susține că Arca Legământului nu numai că era cât se poate de reală, dar și că ar fi fost ascunsă dinadins de către proorocul Ieremia, unul din cei patru mari profeți ai Vechiului Testament (alături de Daniel, Iezechiel și Isaia), într-o grotă a muntelui Sinai (Cartea a doua), „în care s-a suit Moise și a văzut țara ce i s-a dat ca moștenire, Ieremia a venit acolo și a aflat loc în peșteră, și cortul și chivotul și jertfelnicul tămâierii le-a băgat acolo și a astupat ușa. Și venind unii din cei care mergeau după el, ca să însemne calea, n-au putut-o găsi.”;

Ipoteza istorică – susține că ar fi existat cu adevărat un astfel de cufăr, care ar fi dispărut fără urmaă înainte de secolul al VI-lea îen, din pricini pur și simplu accidentale, fiind realizat din materiale perisabile sau că ar fi fost ascuns cu bună știință într-un loc tainic de către sacerdoți;

Ipoteza exegezei Scripturilor ebraice – susține că Arca se află și în prezent „la locul său de taină”, așa cum ar rezulta din Talmud -Yoma, Solomon însuși poruncind construirea unui lăcaș subteran destinat să găzduiască prețiosul Chivot;

Ipoteza desprinsa din scrierile Romei Antice – susține că Arca ar fi fost „pusă în funcțiune” la Roma, în Basilica Sfântului Ioan din Lateran (catedrala Romei și scaunul eclezial al episcopului), după ce Vespasian și Titus aduseseră în patrie o mulțime de obiecte sacre, preluate din Templul din Ierusalim. În sprijinul acestei ipoteze se remarcă prezența în Basilică a unei inscripții din secolul al XIII-lea, denumită „Tabula Magna Lateranensis”, al cărei text ar semnifica, într-o traducere aproximativă, „Sub acest altar se află Arca Pactului, toiagul lui Moise, toiagul lui Aaron și sfeșnicul de aur, plin cu mană cerească… ”;

Ipoteza etiopiană – susține, potrivit unei antice traduceri a textului sacru „Kebra Nagast”, cunoscut și sub denumirea de „Cartea Slavei Regilor Etiopiei”, că Arca ar fi fost daruită de către regele Solomon, pe la jumătatea secolului al X-lea îen, lui Menelik – fiul sau și a reginei fondatoare a legendei. Părerile sunt împărțite însă, întrucât există voci ce afirmă că în realitate Solomon ar fi donat doar o copie a Chivotului, păstrând pentru sine originalul, pe care-l ascunsese cu mare grijă într-un loc numai de el știut. Alte variante regăsite în cultura etiopiană sugerează caă Arca s-ar afla de multe secole la Lalibela – o localitate rurală situată în partea de nord a Etiopiei, faimoasă pentru cele 11 biserici monolitice ale sale sculptate în piatră – opere cu adevarat uimitoare, veritabile capodopere inginerești și arhitectonice destinate de a privi la stele. Configurația și denumirile lor corespund unei reprezentări simbolice a Ierusalimului, sugerând că ar fi fost construite cu ajutorul Cavalerilor Templieri, cu scopul de a constitui o ascunzătoare pentru Arcă;

Ipoteza americană – sustțne că în vremurile lor de restriște, o parte din Cavalerii Templieri s-ar fi refugiat peste Ocean, purtând cu ei un numar considerabil de obiecte sacre, printre care s-ar fi aflat și Chivotul de Aur, pe care l-ar fi ascuns undeva, în teritoriile populate de indigenii Pueblo din Arizona. Abundența legendelor locale care manționează existența unui „tezaur al lumii creștine ” într-un loc tainic din faimosul Grand Canyon tinde să întărească această convingere, tot astfel după cum o confirmă și pietroglifele vechi regăsite în aceasta zonă, prezentând reprezentări empirice ale unui cufăr cu aspect similar Chivotului, purtând simbolul crucifixului acestuia.

 

Unde se află totuși, Arca Legământului?

Urmând șirul tuturor ipotezelor formulate de-a lungul timpului, s-ar putea concluziona, în mod paradoxal, că Arca ar putea fi… oriunde.

Probabilitatea ca aceasta să fi fost distrusă dintr-un motiv sau altul ar putea fi însă destul de mică, având în vedere valoarea sa inestimabilă și grija cu care a fost protejată, mânuită, transportată și depusă în locuri de taină, pentru a fi la adăpost de profanatori, hoți sau alte persoane rău-intenționate.

Arheologii continuă să cerceteze izvoarele istorice, colaborând strâns cu specialiștii în studierea Vechilor Scripturi, cu scopul de a desluși înțelesuri ascunse dincolo de versetele biblice atât de des interpretate în mod exclusiv literar.

În opinia unor analiști care s-au dedicat ani în șir studierii Vechiului Testament, anumite pasaje ale acestui text stravechi ar constitui mesaje veritabile cifrate, la nivelul cărora ar putea fi transmise informații extrem de prețioase referitoare la mai multe semne de întrebare pe care știința le ridică în raport cu conținutul Bibliei, printre acestea aflându-se și locul exact în care se găseșt în prezent.

„ Ascunsă cu bună știintă sau nu, e mai înțelept ca aceasta să rămână acolo unde e, câtă vreme omul încă nu știe prea bine ce este de făcut cu așa ceva – în mâini nepricepute ar putea deveni un pericol, mai bine să nu ne jucăm cu focul!.. .”, scria Randall Price în volumul său intitulat sugestiv „Searching for the Ark of Covenant.

Reapariția Chivotului în Ziua Judecății Universale

Unul din motivele pentru care Arca Legământului a fost păzită cu stricțe încă din cele mai vechi timpuri este reprezentat tocmai de potențialul său distructiv în cazul în care nu era folosită conform instrucțiunilor divine, de persoana potrivită, în momentul și locul potrivit.

În cronicile străvechi se regăsesc referiri la faptul că în anumite momente, Arca se ilumina puternic și lansa fulgere orbitoare, fum și „para de foc”, în măsură să distrugă orice muritor imprudent care s-ar fi apropiat de ea, deși nu e prea clar în ce mod se activa acest gen de manifestări.

Cronicile biblice dezvăluie de asemenea faptul că israeliții reușiseră, cu ajutorul Chivotului, să distrugă zecile de triburi ostile care le-au ieșit în cale pe durata exodului în deșertul Sinai – este vorba despre un veritabil „jurnal de război” care descrie fulgerele ucigătoare cu care Arca a nimicit armatele adversare.

În anumite pasaje, Vechiul Testament sugerează chiar prezența unui „înger exterminator” intrat în acțiune, în timp ce în „Exodul”, și în „Cartea a doua a lui Samuel”, se menționează în mod cât se poate de explicit faptul că oricine se încumetă să atingă Arca fără precauții speciale, „murea trăznit de Dumnezeu ”.

Admițând veridicitatea acestor afirmații, cercetătorul și scriitorul francez Robert Charroux (1909-1978), susținea la rândul său că|: „ Arca ar fi putut fi un soi de generator de înaltă tensiune, în măsură să producă descărcări electrice cu valori cuprinse între 500 sși 700 de volți, comportându-se mai degrabă asemenea dispozitivului cunoscut sub denumirea de „Butelia de Leyda”, inventată în 1745 de Ewald Georg von Kleist”.

Celebrul scriitor elvețian de literatură SF, Erik von Daniken, susține că Arca ar fi fost realizată conform instrucțiunilor unei civilizații avansate extraterestre, cu dublă funcționalitate: dispozitiv de comunicare și armă letală.

„ Numai în acest mod se poate explica faptul că Moise discuta cu Dumnezeu prin intermediul Chivotului, ca și cum ar fi stat la taifas cu un amic, atrăgându-și invidia multor triburi ostile, care râvneau Arca fie pentru a o utiliza în interesul propriu, fie pentru a distruge pur si simplu”, afirmă autorul.

În ceea ce privește dispariția fără urmă a dispozitivului cu pricina, ipoteza că extratereștrii să-și fi luat înapoi ceea ce dăruiseră la un anumit moment dat omenirii pentru a îndeplini un plan numai de ei știut, ar fi cea mai plauzibilă din punctul de vedere al scriitorului.

În mod curios însă, anumite indicații interesante se regăsesc tot în Biblie, mai exact în „Apocalipsa”, unde se precizează faptul că: „Arca va reapare în zilele Judecății Universale, când se va redeschide templul lui Dumnezeu în Cer și Arca Legământului se va ivi dintre nori”.

Această idee ar corespunde de altfel pe deplin unei alte afirmații biblice celebre cu valoare de postulat, exprimată de către dreptul Iov în paginile Vechilor Scripturi: „ Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat! ”…

Surse:

Gardner, Laurence – „Lost Secrets of the Sacred Ark” , 2003;

Phillips, Graham – „Templierii și Chivotul Legământului. Descoperirea acunzătorii lui Solomon”, 2004;

Price, Randall – „În căutarea chivotului legământului”, 2005;

Giulio, Michelini – „Il sangue dell'Alleanza e la salvezza dei peccatori”, 2010;

Infranca, Giuseppe Claudio – „L'Arca dell'Alleanza. Il Tabernacolo di Dio”, 2016.