$$$

 Astăzi îl amintim pe Aleksandr Sergheevici Pușkin n. 26 mai/6 iunie 1799, Moscova, Imperiul Rus - d. 29 ianuarie/10 februarie 1837, Sankt Petersburg, Imperiul Rus). A fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira - asociate cu literatura rusă și influențând mult scriitorii ruși care i-au urmat.

Dimineață de iarnă - Alexandr Pușkin

Ce zi frumoasă! Ger și soare.

Iubita mea, mai dormi tu, oare?

Deschide ochii larg și sari

din somnul dulce. Iată zorii.

Acum în calea Aurorii

ca Steaua Nordului răsari.

Aseară viscolea într-una.

Arar ieșea pe ceruri luna

din nouri, și-o asemănam

cu-o palidă, gălbuie pată.

Iar tu stateai îngândurată...

și-acuma... uita-te pe geam:

Albastru-i cerul, și covoare

de nea se-ntind lucind la soare.

Copacii în pădure-s goi

și negri. Brazii verzi se-mbracă

în străvezie promoroacă,

și râu-i sclipitor de sloi.

Plutește-odaia-ntr-o lumină

de chihlimbar, și soba plină

trosnește. E plăcut aici;

visarea lânga foc e bună...

dar dac-aș spune-acum să pună

pe roib la sanie?... Ce zici?

Pe pârtii să zburam, departe,

pe unde calu-o să ne poarte

atât de zbuciumat în frâu:

pe câmpul cu zăpada groasă,

și prin pădurea ieri stufoasă;

și pe la mult iubitul râu.

Traducerea de George Lesnea