***

 "SCANDAL ÎN FAMILIE"

Ion Pribeagu

În oraşul - nu spun care -

Nu departe de aici,

Locuia un om cu stare,

Domnul Natan Smilovici.

Şi, pe lângă prăvălie

Şi o casă cu balcon,

Natan mai avea soţie

Şi un singur fiu, Aron.

Tânăr, cu purtări alese,

Elegant şi studiat,

El era mândria casei,

O podoabă de băiat.

Despre tatăl său, de Natan -

Fabricant de jaluzele,

Se spunea că-n tinereţe

A fost mare pui de lele!

A făcut el multe pozne

Când era mai tinerel.

Dar cum vârsta potoleşte,

S-a cam potolit şi el.

Într-o după amiază vagă,

Vine Aron, îmbietor,

Şi îi spune: - Tată dragă,

Vreau cu Ester să mă-nsor!

- Care Ester? - sare Natan,

Parcă prins de-o amintire -

- Fata Blimei de pe Carmel,

Una blondă şi subţire.

- Nu se poate! E o taină

Si mi-e greu a-ţi relata

Că de mult, adică Ester,

Ester este sora ta!

A plecat Aron, da'n suflet

Clocotea ca un vulcan.

Şi încet, încet, de-atuncea

S-a mai scurs aproape-un an.

Şi-ntr-o seară, Aron aduse

Tatălui, o veste proastă:

- Aba, o iubesc pe Leia

Şi-am s-o iau chiar de nevastă!

- Vai de mine! - exlamă Natan,

Iartă-mă de-ţi stau în cale -

Însă, şi de data asta,

Fi-voi contra vrerei tale!

Fiindc'odată, mama Leiei -

Crede şi nu cerceta -

M-a convins, până la urmă,

Că şi Leiai-i sora ta !

Tulburat de cele-aflate,

Bietu' Aron s-a dus distrus

La mămica lui iubită,

Şi i-a spus:

- Mamă, îmi vine să-mi iau viaţa

Toată lumea s-o împac.

Dă-mi, mămico, o povaţă

Şi mă-nvaţă ce să fac?

Când am vrut s-o iau pe Ester -

Floare, fir de micşunea,

Tata m-a oprit, spunându-mi

C-ar fi Ester sora mea.

Azi, cînd o-ndrăgesc pe Leia,

Stea scăldată de auroră -

Tata iarăşi se opune,

Că şi Leia-mi este soră.

Mama a rămas furată

Parcă de un gând ascuns,

Şi-apoi, după o clipă,

Foarte veselă-a răspuns:

- Ia pe care vrei din ele!

Si nici n-o să-ţi pară rău,

Fiindcă am să-ţi spun o taină:

Natan nu e tatăl tău!