***

 De ce București se numește așa?

Originea numelui București, capitala României, este învăluită în legende și teorii istorice, fiecare aducând o perspectivă diferită asupra acestei denumiri fascinante. Numele, asociat cu „bucurie” și „fericire,” a stârnit de-a lungul timpului multe interpretări.

Legenda păstorului Bucur

Cea mai cunoscută legendă spune că Bucureștiul a fost întemeiat de un păstor pe nume Bucur. Se spune că Bucur, impresionat de frumusețea locurilor din zonă, a ridicat o mică așezare pe malurile râului Dâmbovița, care ulterior a luat numele său. Potrivit acestei povești, păstorul Bucur a fost nu doar întemeietorul orașului, ci și simbolul ospitalității și al simplității locului.

Originea lingvistică

O altă teorie sugerează că numele provine din cuvântul „bucurie,” reflectând probabil frumusețea naturală a zonei sau sentimentul de liniște pe care îl aducea locuitorilor săi. În limba veche, termenul ar fi putut avea conotații legate de prosperitate sau satisfacție, ceea ce ar putea explica alegerea denumirii.

Documentele istorice

Prima mențiune oficială a orașului apare într-un document din 1459, emis de Vlad Țepeș. Așezarea era deja cunoscută sub numele București, ceea ce indică o origine mai veche a denumirii, posibil legată de tradițiile sau obiceiurile locale ale locuitorilor.

Un nume cu simbolism

Indiferent de originea exactă, numele București evocă un sentiment pozitiv, fiind asociat cu fericirea, ospitalitatea și frumusețea. Orașul, supranumit mai târziu „Micul Paris” pentru eleganța și farmecul său interbelic, continuă să fie un simbol al istoriei și al spiritului românesc.

Concluzie

De-a lungul secolelor, Bucureștiul și-a purtat numele cu mândrie, reflectând nu doar rădăcinile sale istorice, ci și aspirațiile și identitatea culturală a locuitorilor săi. Fie că își are originea într-o legendă, într-un simbol lingvistic sau într-un eveniment istoric, numele București rămâne o parte esențială a poveștii capitalei României.

Sursa Ion Aluneanu