***

 Trecând prin viață....

Port la pieptul meu 

luna călătoare 

Și aprinse raze din mărețul Soare,

Ca să am lumină cât trec pe pământ, 

În suflet, în minte dar și în cuvânt!

Port pe fruntea mea trecută de vreme,

Stelele din cer, scumpe diademe,

Să-mi lumine coala, când stau aplecată,

Ca să-mi scriu povestea cu ,,a fost odată"...

Port pe trupul meu muguri de lumină,

Ca să-mi pară clipa vieții mai senină,

Când privesc departe, până-n largul zarii,

Să pot descifra taina depărtării.

Prin firele albe port picuri din ploi,

Care-mi spală calea de spini și noroi,  

Să-mi pot duce viața cu fruntea senină, 

Până când apusul va dori să vină. 

Mă-nfășor cu șalul, greu de anotimpuri, 

Care mi-a pictat pe făptură, riduri,

Dar merg mai departe prin ninsori și ploi,

De pe drumul vieții nu dau înapoi,

Chiar dacă mă doare câte un nor mai greu,

Îl țin strâns de mână pe bunul Dumnezeu!

Teodora Dumitru.

***

 Blestem de baltă

lui Fănuș Neagu

Foaie verde, verde foaie lată,

așa-mi vine Doamne, câteodată,

de-ar fi Dunărea cu vin umblată,

să o sorb pân’ la fund toată.

Dunăre, tu ești pe seară,

cum mi-i inima de-o vară,

de când mândra nu-i cu mine,

de-am uitat și timpu’ a ține,

alelei și vai de mine.

Dunăre, tu ești pe ceață,

cum e floarea fără viață.

Taci și spumegi și te doare,

că n-ai și tu mândru-n cale,

soră bună, soră mare.

Lasă-mă să-mi fac cărare

peste tine, neumblato,

peste tine înfocato,

să merg în Balta Brăilei,

la haiducii, frații Chirei,

să m-ajute, să-mi descânte,

cu vin roșu, roș de sânge,

cu pumnali și cu pistoale,

inima unde mă doare.

Apoi, eu le-oi da răsplată,

partea mea de viață, toată,

iară tu să cazi pe mine,

să mă plângi cum știi mai bine,

plânset lung, ca zi de vară,

de cu zori și până-n seară,

iară noaptea de-o cădea,

lasă luna, n-o certa

de-i va picura vreo stea.

Iar de-o fi să vie ea,

să nu poată a-mi vedea

inima cât mi-e de grea,

și să plângă în suspine,

să n-aibă parte de mine,

decât în sălcii bătrâne,

să nu poată-a mă vedea,

decât unde-i apa grea,

să mă strige ca un lup,

eu să fiu pește-n adânc.

Foaie verde, verde de afine,

dor mi-e de ea

și dor îmi e de mine,

mi-e dor

și n-am de ce mă ține !

Poezie publicată în volumul „Scrisori nedesfăcute” – Nicu Alifantis, Editura Nemira, 1997

***

 OMAGIU 

ELENA FARAGO 

Era o fântână

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,

Ca toate şoselele lumii.

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,

Era o fântână cu ciutura grea.

Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,

În straturi, pojghiţele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,

Ca toate fântânile vieţii.

Era o fântână cu cumpăna grea,

Cu apa sălcie şi caldă şi rea.

Dar furca cu braţele-ntinse pândea,

Momind de departe drumeţii.

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,

Ca toţi însetaţii din viaţă.

Trăgeau cu putere de cumpăna grea

Dar apa sălcie şi caldă-i gonea.

Şi-ades câte unul mai tânăr pleca

Cu lacrimi de ciudă pe faţă.

Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea

Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII.

Era o fântână cu cumpăna grea,

Cu apa sălcie şi caldă şi rea.

Dar furca cu braţele-ntinse pândea,

Momind de departe drumeţii.

***

 Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,

ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,

ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,

suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine

dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.

Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,

căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ

Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.

De-aceea poate-n libertate să lucească,

deasupra noastră, universala boltă albastră.

- Nichita Stănescu -

***

 Bobotează 

       

Ieri un popă rumen mi-a venit în casă

(Lege nu-i pe lume să şi-l vrea proroc),

Şi din căldăruşe mi-a uitat pe masă

Un sfios şi galben fir de busuioc…

Busuioc cucernic, busuioc de-acasă,

Frate cu muşcata prinsă-ntre fereşti,

Floare de la ţară, floare cuvioasă,

Cum să-ţi spun eu ţie cât de drag îmi eşti?

Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,

Mi-ai vrăjit o clipă satul meu din deal,

Taina ce-nfioară noaptea bobotezii,

În întunecimea bietului Ardeal…

Îmi răsar acuma cântece uitate.

Şi-ntr-o pribegie fără de noroc,

Eu te simt că tu eşti singurul meu frate,

Rătăcit şi galben fir de busuioc…

În străinul chiot care strig-afară,

Lângă mine-alături mi te iroseşti,

Floare cuvioasă, floare de la ţară,

Ce cătarăm, oare, noi la Bucureşti?…

Octavian Goga

***

 "Te-ai trezit? Ce sfântă șansă! Spală-te de întuneric,

Suie ochii pân' la Ceruri și rostește-un Mulțumesc,

Râde zilei ce ți-i dată și cu bine o cuvântă,

Mulți ce ieri gustau apusul, astăzi nu îl mai primesc!

Fă un inventar prin suflet, șterge, spală, mai cârpește,

Scutură-te de păcate, zvârle ce e inutil,

Iartă-te de neiertare însă și pe alții iartă,

Ia exemplu la candoarea unui suflet de copil!

Nu te alia mulțimii în direcția greșită,

Ziua asta ți-a fost dată ca să urci, nu să cobori;

Cântărește, vezi, măsoară, tot ce e suspect evită,

Darul ce se cheamă viață nu-l primești de două ori!

Fii atât cât e posibil solidar cu solitarii,

Dac-ai smuls cuiva un zâmbet, ai făcut un pas spre Rai!

Iar de nu mai ai resurse, fă un împrumut la Ceruri,

Vei primi cu prisosință fără ca dobânzi să dai!

Bucură-te și de soare însă nu urî nici norii,

Curcubeul nu-nflorește dacă timpul e frumos,

Și încrede-te în tine chiar de șchiopătezi adesea,

Pentru Creatorul vieții orice om e prețios!"

Licuța Pântia

***

 Nichita Stănescu 

DEX ( 37 de definiții)

"ADUNARE - "Știm că unu plus unu fac doi, dar eu și cu tine,

nu știm, vai, nu știm cât facem."

ABSURD - “Absurdul este o formă a ratării sublimului.“

BĂRBAT - "Nu naște, ci visează, – nu doarme,

ci ține în mână arma!"

BOGĂŢIE – “Singura bogăţie a unui om este spiritul. “

CEASURI - "Ceasurile sunt bisericile noastre

De mână sau de buzunar,

De perete…

Ne rugăm luând cunoștință

De bătaia lor înscrisă pe cadrane…"

CINSTEA - “Cinstea nu este o vocație, cinstea este o opțiune.”

COPAC – “Copacii ne văd pe noi, iar nu noi pe ei.”

CUVÂNT – “Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.”

EXISTENȚĂ - "Cel mai miraculos fapt al existenței

este faptul că este."

FRICA – “Frica este forma nerealizată a curiozității!”

 

FRUMUSEȚE- "Ea era frumoasă ca umbra unui gând,

între ape numai ea era pământ."

GEOMETRIE - "Geometria e liniștea întâmplării!"

INIMĂ - “Inimă, inimă, planetă misterioasă pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor”

INTIMITATE - "Suntem doi si singuri, si-n loc de inimă 

ne bate luna."

IUBIRE - "Atât de mult eu o iubeam pe ea,

că însuși cerul se curba albastru."

ÎMBRĂȚIȘARE - "Aș fi vrut să te păstrez în brațe

așa cum țin trupul copilăriei, în trecut,

cu morțile-i nerepetate

și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut."

LITERĂ - "Scriere este totul.

Peștele e literă

În alfabetul mării.

O frază sunt păsările în zbor."

MEMORIA – “Memoria este act semnificând șirul unor despărțiri la timp, nimic din ceea ce continuă nu ținem minte!” 

MURDĂRIE - "Sinceritatea poate fi o mizerie,

Iar adevărul pus în gura unui dihor, o murdărie!"

NAŞTERE - “A te naşte este o condamnare la moarte. După felul păcatului şi pedeapsa: unii oameni, alţii păsări, alţii pietre.” 

 

NEMURIRE - "Moartea e starea de dinainte

de a te naște."

OAMENI - "Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,

Cu aripile crescute înlăuntru,

Care bat, plutind, planând,

într-un aer mai curat – care e gândul."

OM –”Omul este natura naturii.“

POET - “Eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie.”

POEZIE - "Poezia nu este lacrimă,

ea este însuși plânsul."

PRADĂ - "Singura mea pradă e viața mea.

Tot ce pot pierde e viața mea."

PRIETEN - "A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger."

SÂNGE - "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește."

SCRIITOR – “Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori."

SECUNDA – ”Secunda este fixă ca o perlă”

SETE – “Mă vor bea cândva, zeii

şi vor simţi în mine gustul tău”

TIMP – “Timpul este un lup devorator.”

TRISTEȚE - "Tristețea mea aude nenăscuții câini

Pe nenăscuții oameni cum îi latră."

VÂRSTĂ - "Adolescența e-o frânghie de aur

Pe care n-o poți tăia dacă vrei, cu cuțitul

Adolescența e-o frânghie de aur

Legând nadirul și zenitul."

VERDE – “Şi-am zis verde de albastru, mă doare un cal maiastru.”

VIAŢA – “Câteodată viaţa este surprinzătoare, punându-te la încercare prin propriile tale alegeri. “

ZESTRE - "Nu pot să am decât ceea ce au toți,

Acel ceva pe care l-ar avea toți

Absolut toți –

…stelele când devin însumi,

copacii când sunt însumi; 

restul

e o mașinărie de ceas."