&&&

 Cetatea Râșnov a fost cucerită o singură dată în toată istoria ei - și nu prin sabie, ci prin sete: asediatorii au tăiat accesul la izvor, iar apărătorii au fost nevoiți să se predea pentru un strop de apă.

În județul Brașov, pe un deal care domină orașul Râșnov, se înalță una dintre cele mai impresionante și mai bine păstrate fortificații medievale din România.

Cetatea Râșnov. O fortăreață țărănească. Plus un monument cu o istorie de aproape opt secole, legat de cea mai dramatică nevoie a oricărui asediu - apa.

Cetatea a fost construită inițial între anii 1211 și 1225. Plus a fost ridicată de coloniștii sași și de Cavalerii Teutoni, ca punct de apărare în Țara Bârsei.

Pentru un țăran sas din Râșnovul Evului Mediu, cetatea de pe deal nu era doar o fortificație militară. Era ultimul refugiu - locul unde se adăposteau toți, cu familii și animale, când venea primejdia.

Cetatea Râșnov este cunoscută drept o "cetate țărănească". Plus numele vine de la faptul că principala ocupație a oamenilor care o foloseau și o apărau era agricultura - erau țărani, nu soldați de meserie.

Spre deosebire de cetățile nobiliare sau regale, cetatea țărănească avea un rol clar. Era un refugiu colectiv pentru întreaga comunitate, în calea invaziilor tătare și otomane care pustiau periodic Transilvania.

Primul asediu otoman asupra Cetății Râșnov a avut loc în 1421. Plus, de-a lungul secolelor, fortăreața a rezistat la numeroase atacuri, fiind un punct-cheie al apărării Țării Bârsei.

Doar cei care au trăit acele vremuri știu cu adevărat ce însemna, în Transilvania Evului Mediu, să auzi că vin tătarii sau turcii - să-ți iei familia, vitele și proviziile și să urci în grabă pe deal, în cetate, sperând că zidurile vor ține piept primejdiei.

În interiorul cetății, comunitatea se pregătea din timp pentru asedii. Se depozitau mari cantități de cereale, de armament și de praf de pușcă. Plus praful de pușcă era fabricat chiar la Râșnov.

Cetatea avea însă un punct slab grav - nu avea o sursă proprie de apă în interiorul zidurilor. Plus aceasta avea să fie cauza singurei sale înfrângeri.

Atunci când un asediu dura mult timp, apărătorii din cetate se confruntau cu o problemă teribilă - rămâneau fără apă. Plus erau nevoiți să iasă noaptea, pe ascuns, pentru a aduce apă de la un izvor secret aflat în afara zidurilor.

Momentul decisiv a venit în anul 1612. Atunci, principele Transilvaniei Gabriel Bathory - un dușman declarat al sașilor - a asediat Cetatea Râșnov.

Trupele lui Bathory au descoperit punctul slab al apărătorilor. Au ocupat panta din est a dealului. Plus astfel au blocat accesul la izvorul secret de unde cetatea își lua apa.

Rămași fără apă, apărătorii Cetății Râșnov nu au mai avut de ales. Au fost nevoiți să se predea. Plus a fost singura dată din întreaga istorie când cetatea a căzut - nu cucerită prin sabie, ci învinsă de sete.

Te-ai întrebat vreodată cum era pentru apărătorii Cetății Râșnov din 1612, să rezistați cu armele în mâini, dar să vă dați seama că dușmanul v-a tăiat apa - și că, oricât de puternice ar fi zidurile, fără un strop de apă nu mai puteți rezista?

După predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate. Plus a instalat acolo o garnizoană din proprii săi ostași.

Râșnovenii nu s-au resemnat. În vara aceluiași an 1612, ajutați de brașoveni, au încercat de două ori să-și recucerească cetatea. Plus ambele încercări au eșuat.

Cetatea a revenit în stăpânirea râșnovenilor abia în 1613. Plus a fost recuperată nu prin luptă, ci printr-o înțelegere - sașii au plătit lui Bathory o răscumpărare de 3.000 de florini.

Înfrângerea din 1612 a fost o lecție crudă. A arătat limpede că o cetate fără apă proprie nu poate rezista unui asediu prelungit. Plus comunitatea din Râșnov a hotărât să rezolve definitiv această problemă.

În anul 1623 au început lucrările la o fântână săpată chiar în interiorul cetății, direct în stâncă. Plus lucrarea a fost una uriașă, care a durat 17 ani, fiind terminată abia în 1640.

Fântâna Cetății Râșnov are o adâncime impresionantă - aproximativ 146 de metri. Plus, din cauza adâncimii sale, fântâna nu a fost niciodată explorată în întregime.

În jurul acestei fântâni s-a născut una dintre cele mai cunoscute legende ale cetății. Se spune că ar fi fost săpată de doi prizonieri turci, cărora li se promisese eliberarea la terminarea lucrării.

Conform legendei, prizonierii ar fi muncit ani de zile, scriind versete din Coran pe pereții fântânii. Plus, când au terminat, în loc să fie eliberați așa cum li se promisese, ar fi fost uciși.

Trebuie spus însă, în mod onest, că aceasta este doar o legendă. Documentele istorice și cercetările arată o realitate diferită. Plus fântâna a fost de fapt amenajată de meșteri sași, tocmiți și plătiți de primăria Râșnovului.

Legenda celor doi prizonieri turci este, de altfel, foarte asemănătoare cu o legendă similară de la Castelul Corvinilor. Plus este genul de poveste care se atașează frecvent fântânilor adânci din cetățile medievale.

Adevărul istoric nu este însă mai puțin impresionant - o comunitate de țărani sași a investit 17 ani de muncă pentru a săpa, prin stâncă, o fântână de 146 de metri, doar pentru a nu mai fi vreodată învinși de sete.

Fântâna a asigurat traiul cetății pe termen lung. Plus oferea un grad sporit de siguranță, fiindcă apărătorii nu mai trebuiau să deschidă poarta pentru a se aproviziona cu apă. A fost folosită până în jurul anului 1850.

Astăzi, Cetatea Râșnov este una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale României. În interior se află un muzeu de artă feudală, cu arme, armuri și mobilier de epocă. Plus a fost folosită ca decor pentru filme istorice.

Astăzi, când urci pe dealul Râșnovului și vezi zidurile masive ale cetății țărănești, e greu să ne imaginăm că această fortăreață, care a rezistat la numeroase asedii otomane și tătare, a fost cucerită o singură dată - și nu prin forța armelor, ci prin lipsa apei.

Iar când te gândești că, după acea înfrângere, comunitatea de țărani sași a muncit 17 ani pentru a săpa o fântână de 146 de metri prin stâncă - înțelegi că adevărata putere a unei cetăți nu stă doar în grosimea zidurilor, ci în capacitatea unei comunități de a învăța din propriile înfrângeri și de a se pregăti pentru orice primejdie.

Fortăreața învinsă de sete - Cetatea Râșnov, cetatea țărănească ridicată de sași în secolul al XIII-lea, refugiu al unei comunități întregi în calea invaziilor, cucerită o singură dată în 1612 nu prin sabie ci prin tăierea accesului la apă, după care localnicii au săpat 17 ani o fântână de 146 de metri prin stâncă - dovada că până și cele mai puternice ziduri sunt neputincioase fără apă, și că o comunitate înțeleaptă învață mereu din propriile înfrângeri.