***

 Trecând prin viață....

Port la pieptul meu 

luna călătoare 

Și aprinse raze din mărețul Soare,

Ca să am lumină cât trec pe pământ, 

În suflet, în minte dar și în cuvânt!

Port pe fruntea mea trecută de vreme,

Stelele din cer, scumpe diademe,

Să-mi lumine coala, când stau aplecată,

Ca să-mi scriu povestea cu ,,a fost odată"...

Port pe trupul meu muguri de lumină,

Ca să-mi pară clipa vieții mai senină,

Când privesc departe, până-n largul zarii,

Să pot descifra taina depărtării.

Prin firele albe port picuri din ploi,

Care-mi spală calea de spini și noroi,  

Să-mi pot duce viața cu fruntea senină, 

Până când apusul va dori să vină. 

Mă-nfășor cu șalul, greu de anotimpuri, 

Care mi-a pictat pe făptură, riduri,

Dar merg mai departe prin ninsori și ploi,

De pe drumul vieții nu dau înapoi,

Chiar dacă mă doare câte un nor mai greu,

Îl țin strâns de mână pe bunul Dumnezeu!

Teodora Dumitru.