***

 Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,

ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,

ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,

suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.

Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine

dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.

Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,

căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.

Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ

Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.

De-aceea poate-n libertate să lucească,

deasupra noastră, universala boltă albastră.

- Nichita Stănescu -