***

 Azi e zi de mulțumire🙏❤🙏

~ Autor: Maria Luca ~

Azi e zi de mulțumire... zi de sfântă sărbătoare...

Casa Ta e-mpodobită... am venit cu mic, cu mare

Să-Ți aducem mulțumire printr-un cântec, printr-un vers

Pentru pace, pentru pâine, pentru roada ce-am cules!

Mulțumim Părinte bun pentru sfântul Tău Cuvânt

Pentru harul ce ne-ai dat... pentru Duhul Tău cel Sfânt

Mulțumim pentru lumină, pentru apă, pentru dor

Pentru dragostea ce încă este vie în popor!

Doamne, azi Îți mulțumim pentru lacrimi și credință

Pentru Brațul Tău puternic ce aduce biruință

Mulțumim că Tu ești Medic ce aduce alinare

Și în trupul care geme lași balsam de vindecare!

Ne-aplecăm cu reverență... Azi, nimic nu-Ți cerem Tată

Vrem să Te slăvim Părinte cum nu Te-am slăvit vreodată

Vrem cu mâinile spre ceruri să te implorăm să vii

Sărbătoarea noastră Doamne s-o sfințești cum Tu doar știi!

Azi e ziua mulțumirii... am venit cu bucurie

Să-Ți aducem închinare printr-un cânt sau poezie

Frați, surori, copii, bunici într-un glas azi ne unim

Și-ntr-o sfântă rugăciune pur și simplu... MULȚUMIM!

~ Maria Luca ~

2 ian. 2025

***

 "EȘTI O FEMEIE DINCOLO DE CUVINTE. 

Ești o femeie care poartă în ea puterea a o mie de femei și chiar mai mult.

O femeie a cărei esență este o tapiserie țesută cu inocență, copilărie și grijă fără margini.

Întruchipezi sentimente atât de profunde încât nu pot fi măsurate.

Gingășia atât de vastă, încât mângâie și cele mai frânte inimi,

Și dragostea atât de adâncă încât transformă lumea pe care o atingi.

Nu te dai doar cu parfum, îl respiri,

Prezența ta înflorește ca trandafirii primăvara.

Tu ești calmul în haos,

Refugiul unui om care caută liniște și confort.

Ții în tine toate înțelesurile feminității și frumuseții,

Nu doar în forma ta, ci și în mintea ta, inima și spiritul tău.

Ești extraordinară, o ființă de iubire și siguranță,

Un munte de răbdare și o fântână de tandrețe.

Sufletul tău este la fel de vast ca marea adâncă,

Și esența ta persistă ca o melodie mult timp după ce ai trecut pe lângă tine.

Niciun poet nu poate surprinde pe deplin minunea ta,

Niciun scriitor nu poate scrie frumusețea ta,

Pentru că tu ești dincolo de imaginație, dincolo de descriere.

Ești un vis, nu de pasiune trecătoare,

Ci de nopți liniștite și bucurie senină.

Tu ești luna care luminează cele mai întunecate ceruri,

Un porumbel al păcii care onorează lumea cu speranță.

Ești uimirea care încapsulează toate femeile.

Cel care stă dincolo de poezie, dincolo de proză,

O capodoperă a splendorii care sfidează orice înțelegere.

Nu ești doar o femeie, ești femeia.

Etalon de grație, dragoste și putere,

O minune pe care nici un cuvânt nu o poate defini cu adevărat."🌺🌺🌺💝🌺🌺

PAGINA Viata cu de toate

***

 Mai lasă, Doamne!

Mai lasă, Doamne, ploi de primăvară 

Și nu cerni pământul cu tristețe,

Coboară peste lacrime, binețe,

Când roua plânge-n falduri de ocară!

Mai lasă, Doamne, foșnet de pădure

Și verde nou prin frunze de speranță,

La drumul mare, ticluie chitanță,

Ascunde zarul vremurilor sure!

Mai lasă, Doamne, clipa să se-ndure

De rătăcirea turmelor pierdute,

Îndreaptă pasul miilor de ciute,

La vadul unde n-a ajuns secure!

Mai lasă, Doamne, bobul să se-nchine

La pâinea aburindă din păstură,

Trezește rugăciunea-n bătătură

Și cerne, peste noi, puteri divine!

Mai lasă, Doamne, zâmbetul de floare

Și ura lumii pune-o sub zăbrele!

Fă-mă să cred că-n lacrimile mele,

Vor licări stele nemuritoare!

Doina Moritz

Köln, Germania

*†*

 Numai una

Pe umeri pletele-i curg râu -

Mlădie ca un spic de grâu,

Cu șorțul negru prins în brâu,

     O pierd din ochi de dragă.

Și când o văd, înebunesc;

Și când n-o văd, mă-nbolnăvesc,

Iar când merg alții de-o pețesc,

     Vin popi de mă dezleagă.

La vorbă-n drum, trei ceasuri trec -

Ea pleacă, eu mă fac că plec,

Dar stau acolo și-o petrec

     Cu ochii cât e zarea.

Așa cum e săraca ea,

Aș vrea s-o știu nevasta mea,

Dar oameni răi din lumea rea

     Îmi tot închid cărarea.

Și câte vorbe-mi aud eu!

Toți frații mă vorbesc de rău,

Și tata-i supărat mereu,

     Iar mama la icoane

Mătănii bate, ține post;

Mă blestemă: -"De n-ai fi fost!

Ești un netot! Ți-e capul prost

     Și-ți faci de cap, Ioane!"

Îmi fac de cap? Dar las' să-mi fac!

Cu traiul eu am să mă-npac

Și eu am să trăiesc sărac,

     Muncind bătut de rele!

La frați eu nu cer ajutor,

Că n-am ajuns la mila lor -

Și fac ce vreau! Și n-am să mor

     De grija sorții mele!

Mă-ngroapă frații mei de viu!

Legat de dânsa, eu să știu

Că am urâtei drag să-i fiu?

     Să pot ce nu se poate?

Dar cu pământul ce să faci?

Și ce folos de boi și vaci?

Nevasta dacă nu ți-o placi,

     Le dai în trăsnet toate!

Ori este om, de sila cui

Să-mi placă tot ce-i place lui!

Așa om nici vladică nu-i

     Și nu-i nici împăratul!

Să-mi cânte lumea câte vrea,

Mi-e dragă una și-i a mea;

Decât să mă dezbăr de ea,

     Mai bine-aprind tot satul

✍️ George Coșbuc

***

 Calea stelelor 

Culeg praful de stele 

Să-mi fac cunună din ele, 

Să strălucesc o vreme, 

Să uit și de probleme. 

Calea să mi-o pavez mai bine 

Cu micile scântei divine, 

Căci eu lumina o iubesc 

Și-n versuri știu ca să vorbesc. 

Gândul îmi zboară-n depărtare, 

Și întâlnește în larga zare, 

Îngeri în straie argintii,

De care își va amintii. 

Visul mă poartă iară, 

Spre calea stelelor, ce scânteiară 

toate la unison, 

Să-mi țină al meu ison. 

Eu mă simt o mică stea, 

ascunsă în casa sa, 

Fără sclipire câteodată, 

Dar cu o inimă curată. 

Am învățat din visul meu, 

Că strălucirea se menține greu;

Percepția să-ți fie divină, 

Iar sufletul blând să devină.

✍️ Ionela Micu - 1.01.2025

***

 Abia acum..... când Adrian Păunescu nu mai e , vom realiza cât de mare a fost ....

Abia acum 

        Rănit la piept de crivățul cîinesc ,

Ce-mi bandajează rănile cu luna ,

Abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te-am pierdut pe totdeauna .

     Şi rănile mereu mă vor durea ,

Slăvind întâmpinarea ta târzie ,

Şi-abia acum îți spun 'iubita mea ',

Când nici nu-ți ştiu adresa spre a-ți scrie .

    Deodată , apa lumii te-a înghițit ,,

Deodată am rămas rănit de crivăț ,

Gesticulând spre minus infinit 

Şi construind delicte împotrivă-ți 

      Atunci când totul se -ntâmpla firesc 

Ne -mpotriveam ca soarele şi luna ,

Şi-abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te-am pierdut pe totdeauna .

     Deodată ce spun eu şi ce spui tu 

Sînt două înghețate limbi străine 

Şi la hotarul dintre da şi nu 

Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine .

     

    Atunci când totul se-ntâmpla firesc 

Ne- mpotriveam ca soarele şi luna 

Şi -abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te -am pierdut pe totdeauna .

Când ştiu că te-am iubit dintotdeauna .

     ADRIAN    PĂUNESCU

***

 Bucurați-vă 

  autor Dumitru Matcovski 

“Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte.

Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca-ntr-o poveste,

Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.

………..

Zilele vin, zilele trec... ce va rămâne?

Suflet de lut, necunoscut, suflet de 

pâine?

Grijile cresc, toamnele cresc, viaţa descreşte,

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,

Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,

Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,

Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.”