***

 Mai lasă, Doamne!

Mai lasă, Doamne, ploi de primăvară 

Și nu cerni pământul cu tristețe,

Coboară peste lacrime, binețe,

Când roua plânge-n falduri de ocară!

Mai lasă, Doamne, foșnet de pădure

Și verde nou prin frunze de speranță,

La drumul mare, ticluie chitanță,

Ascunde zarul vremurilor sure!

Mai lasă, Doamne, clipa să se-ndure

De rătăcirea turmelor pierdute,

Îndreaptă pasul miilor de ciute,

La vadul unde n-a ajuns secure!

Mai lasă, Doamne, bobul să se-nchine

La pâinea aburindă din păstură,

Trezește rugăciunea-n bătătură

Și cerne, peste noi, puteri divine!

Mai lasă, Doamne, zâmbetul de floare

Și ura lumii pune-o sub zăbrele!

Fă-mă să cred că-n lacrimile mele,

Vor licări stele nemuritoare!

Doina Moritz

Köln, Germania