joi, 15 august 2024

***

 STRADA LIPSCANI DIN BUCUREȘTI


Strada Lipscani este una dintre cele mai însemnate locații ale Bucureștiului, plină de amintirile bune de altădată.


Strada Lipscani poartă aceasta denumire de la Lipsca, care aduce aminte locuitorilor Bucureștiului de comerțul ce avea să se desfașoare pe trotoarele sale.


Strada Lipscani a devenit astăzi un puternic loc de promenadă atât pentru locuitorii țării, cât și pentru turiștii străini ajunși în București.


Strada Lipscani a fost construită încă din cele mai vechi timpuri. In anii 1400 și până în decembrie 1989, strada Lipscani era una dintre cele mai populate din întreaga Capitală, mai ales pentru dezvoltarea comercială ce avea să aiba loc în această zonă.


Breslele de pantofari, blănari, băcani, căldărari își făcuseră în aceste locuri diferite magazine unde își vindeau mărfurile de cea mai bună calitate cumpărătorilor de pe întreg teritoriul țării.


Cu timpul, pe strada Lipscani s-au adunat comercianți din diferite țări ale lumii, constienți de potențialul acesteia. Asa se face că pe străzile Bucureștiului de altadată întâlneam o mulțime de albanezi, bulgari, austrieci, evrei.


În apropiere de Strada Lipscani mai puteți vizita următoarele obiective turistice:


Palatul CEC, Teatrul de Comedie, Valea Regilor, Teatrul Odeon, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Gheorghe Tăttărescu, Hanul Gabroveni, Caru cu Bere.


Adresa Strada Lipscani din București:


Localitate: București


Strada: Strada Lipscani


GPS: 44°25′54.59″N 26°6′5.93″E


Strada Lipscani se afla situată în Centrul Vechi al Capitalei, intersectându-se cu Calea Victoriei.


Cel mai rapid mijloc de transport pentru a ajunge aici este metroul și v eți coborî la stația Unirii.

***

 15 august 2017: S-a stins din viață actorul român Septimiu Sever.


Septimiu Sever (30 aprilie 1926, Turda – 15 august 2017, Montréal, Canada) a fost un actor român de teatru și film.


A absolvit în 1947 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Marioarei Voiculescu. În 1948 a fost angajat la Teatrul Dramatic „Radu Stanca” din Sibiu iar din 1949 a fost angajat la Teatrul Bulandra din București.


A jucat în spectacole și pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului Național din Cluj, Teatrului Mic din București și Teatrului „Ion Creangă” din București.


În anul 1971, împreună cu soția sa, Erastia Peretz (care fusese aleasă Miss România în 1931, pe când avea 17 ani), a emigrat în Franța.


În 1972 s-a mutat în Canada, unde s-a stabilit la Montréal. În Canada a jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone. De asemenea, a ajutat la punerea în scenă a unor piese la Teatrul de Vară și a primit câteva roluri la Radio-Canada.


DISTINCȚII

- laureat al Premiului de Stat (ante 1955)

- titlul de artist emerit (1962)

- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.


FILMOGRAFIE

- Mitrea Cocor (1952) - Mitrea Cocor

- Citadela sfărâmată (1957)

- La vârsta dragostei (1963)

- De-aș fi... Harap Alb (1965)

- Dacii (1967)

- Mihai Viteazul (1971) - Radu Buzescu

- Grand-papa (1976)

- Faut le faire (1977)

- Passe-Partout (1977-) (1 épisode)

- Jeunes en liberté (I) (1979)

- Jeunes en liberté (II) (1980)

- Marisol (1983)

- Le matou (1985)

- Sophie, Lilianne et Normand (1986)

- Manon (1987)

- La source du mal (1988)

- Rachel et Réjean In c. (1988)

- Un signe de feu (1991)

***

 LECȚIA DE ISTORIE - 15 august: Ziua Marinei Române.

Ziua Marinei Române se sărbătorește în fiecare an la data de 15 august, de sărbătoarea Sfintei Marii sau Praznicul Adormirii Maicii Domnului, așa cum mai este cunoscută această sărbătoare. Primul care a făcut o asociere între numele Sfintei Fecioare Maria, ocrotitoare a marinarilor şi Marina Română a fost primarul Constanței, Cristea Georgescu, care la data 15 august 1902 organizează pentru prima data Ziua Marinei Române în orașul de la malul mării. Serbarea oficiala a avut loc pe crucișătorul „Elisabeta” unde au fost prezenți toți ofițerii Diviziei de Mare de la Constanța. Ziua Marinei din anul 1902 a deschis calea unor festivităţi ce vor deveni cu adevărat grandioase și la care vor participa regele Carol, regina Elisabeta, dar şi principele Ferdinand și numeroase personalități ale vremii. De la un an la altul, serbările Zilei Marinei au sporit în amploare şi semnificaţii și astfel în anul 1911, serbările au fost organizate de „Societatea Marinarilor Români”, ocazie cu care s-au desfăşurat la Constanţa, numeroase curse de bărci cu vele şi rame, militare ori civile. În anul 1912, serbarea de Ziua Marinei a fost pusă sub înaltul Patronaj al Majestăţii Sale Regina Elisabeta, având loc și de această dată curse de bărci, concursuri de înot şi alte întreceri marinăreşti. În perioada interbelică, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, festivitățile prilejuite de Ziua Marinei s-au desfășurat an de an, în prezența familiei regale, atât la Constanța cât și în alte porturi ale României. În timpul războiului, astfel de manifestări dedicate Zilei Marinei nu au mai avut loc, însă în anul 1945 la sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de Control aflați în România. Între anii 1949 şi 1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei Uniunii Sovietice din ultima duminică din luna iulie, ceremonialul fiind diminuat ca semnificaţie din cauza intenţiei conducerii regimului comunist de a schimba semnificația Zilei Marinei Române. Din anul 1954, când Ziua Forţelor Maritime Militare s-a serbat, în prima duminică din luna august, programul manifestărilor a fost politizat şi adaptat noii ideologii promovată intens de conducerea de partid. Din anii ’60, manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul încărcăturii spirituale ortodoxe și includeau conferinţe despre semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în întreprinderi, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-şcoală şi ieşiri pe mare cu acestea. Din anul 1990, o dată cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea Sfintei Marii, atât la Constanţa, cât şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au reintrodus în programele serbărilor elementele tradiţionale ale acestei importante sărbători .

🙏🙏🙏

 15 August


(+) ADORMIREA MAICII DOMNULUI


Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.


După rugăciune s-a întors acasă şi, îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a făgăduit că, mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.


Bucură-te Maica Vieţii!


Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau şi de Dumnezeu înţelepţii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei.


Aceştia, dacă au aflat pricina venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvine către dânsa: "Noi, o, Stăpână, ştiindu-te în lume, ca şi cu singur Stăpânul nostru şi Dascălul ne mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu voia Fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis şi vărsau lacrimi, iar ea a zis către dânşii: "Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".


Când s-au săvârşit cuvintele acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care căzând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că deşi pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd".


Au vrut să răstoarne patul Preasfintei


După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a închipuit preacuratul său trup precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei petrecere, şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei. Şi aşa în mâinile Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul.


Şi îndată ochii orbilor s-au luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de patimă şi de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau înainte cu făclii şi cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omenească.


Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, chemând pe unii din popor, i-au înduplecat să răstoarne patul în care era aşezat trupul cel de viaţă începător. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia; le-a făcut pedeapsă tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-înşii, care mai nebuneşte se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit şi de amândouă mâinile, care au rămas spânzurate de pat, tăiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai-nainte. În acelaşi chip şi cei ce orbiseră, crezând şi punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.


Toma întârzie din nou


Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au aşezat acel de viaţă începător trup în mormânt, şi au stat trei zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti.


Şi de vreme ce, după dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la preamărita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte şi întristat, că nu se învrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi Apostoli trupul; şi au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine şi el acelui preasfânt şi preacurat lăcaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu.


Şi dacă a văzut s-a minunat că a aflat mormântul fără de sfântul trup, şi era numai giulgiul, care rămăsese mângâiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor, şi mărturie nemincinoasa a mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi până astăzi mormântul cel cioplit în piatră aşa se vede lipsit de trup şi este cinstit cu închinăciune, întru mărirea şi cinstea preabinecuvântatei măritei stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.

🙏🙏🙏

 ...Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.


Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.


Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede,

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.


Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.


Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi,

Ce greu cu noi femeile în viaţă,

Dar e şi imposibil fără noi...


Adrian Păunescu

***

 15 august: Adormirea Maicii Domnului


Apostolul: Filipeni 2, 5-11; Evanghelia: Luca 10, 38-42; 11, 27-28


În această sfântă zi, Biserica drept-măritoare cinstește Adormirea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, lăudând-o ca pe Împărăteasa Cerului, ca pe cea mai mare făcătoare de bine a noastră și ca pe ceea ce ne-a deschis porțile fericirii veșnice.

Adormirea Maicii Domnului a fost fără durere, iar trupul ei neprihănit de păcat a fost așezat în mormânt nou, săpat în stâncă, de unde, conform unei pioase tradiții, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară a fost ridicată cu trupul la cer și așezată pe tron, lângă Împăratul Slavei, la înălțimea la care o vor ferici toate neamurile în veci.

Însuși Duhul Sfânt, prin gura prorocului David, a vestit-o pe Maica Domnului Împărăteasă mai înaltă decât toate puterile cerești stând lângă Cel Atotputernic: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumusețată” (Psalm 44, 11). Și tot despre slava cerească în care a fost așezată Maica Domnului, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan mărturisește: „Și s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveșmântată cu soarele, și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cununa din douăsprezece stele...” (Apocalipsa 12, 1).

Maica Domnului nu a fost niciodată egalată de cineva, nici în cer, nici pe pământ. Numai Dumnezeu este mai presus de ea și am putea spune că însuși Hristos-Dumnezeu s-a coborât mai jos decât ea, căci a ales-o ca Maica a Lui din care să se întrupeze și din al cărei piept să se hrănească.

Nimic nu este mai drept și mai cuviincios, decât a o preacinsti pe Maica noastră a creștinilor, pe aceea pe care Hristos-Dumnezeu și-a făcut-o maică Lui și pe care nouă ne-a făcut-o ocrotitoare și mijlocitoarea către El.

Măicuța Domnului este scăparea noastră din nevoi, apărătoarea noastră în primejdii, mângâietoare în suferințe, mijlocitoare către Dumnezeu, scara noastră către cer și scăparea păcătoșilor care se întorc cu căință la Fiul Său.

Sfinții Părinți spun că nu se cuvenea ca trupul ei, din care S-a întrupat Dumnezeu-Cuvântul, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. Și, după cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească.

Maica Domnului a fost mutată, cu trupul proslăvit la ceruri, la viața de veci, ca o pârgă a întregii omeniri, ea fiind dusă de îngeri în Rai, de unde se roagă de-a pururi pentru noi.

Adormirea Maicii Domnului fiind de fapt mutarea ei la viață, după cum reiese și din troparul sărbătorii: „Mutatu-te-ai la viață ceea ce ești Maica Vieții”, această sărbătoare nu este zi de întristare, ci zi de bucurie.

Sărbătoarea de astăzi este prilej de sfântă rugăciune în biserici pentru ca Dumnezeu, prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tinerelor fete să li se descopere bucuria și demnitatea viețuirii în curăție, tinerelor femei binecuvântate în Taina Cununiei să le arate frumusețea viețuirii alături de soț și bucuria nașterii de prunci, mamelor să le hărăzească înțelepciunea și dăruirea necesare creșterii copiilor, iar soților dragoste, devotament și fidelitate față de propria familie, în așa fel, încât fiecare să sporească darurile și binecuvântările primite de la Dumnezeu.

Se cuvine, așadar, ca în aceasta zi să lăsăm totul deoparte și, împreună, la Sfânta Liturghie, să ne bucurăm mulțumind și cerând ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Maria, peste întreaga lume, peste neamul nostru românesc, peste familiile noastre și peste fiecare dintre noi în parte, purtători sau nu ai preasfântului sau nume.

*

Troparul Adormirii Maicii Domnului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte suf letele noastre.”

***

 De citit...la ceas de seară!


În mijlocul unei aule, la o universitate, unul dintre studenți l-a întrebat pe neașteptate pe profesor:

- Ştiti cum sunt capturaţi porcii sălbatici, domnule profesor?

Profesorul a crezut că este o glumă și se aștepta la un răspuns amuzant.

Tânărul i-a răspuns că nu e de glumă, și și-a început serios dizertația:

- Pentru a captura porcii sălbatici, mai întâi se caută un loc în pădure unde merg de obicei porcii sălbatici, iar acolo se pune zilnic puțin porumb pe pământ. Așadar, porcii sălbatici vin în fiecare zi să mănânce porumbul “gratis” și, când se obișnuiesc să vină zilnic, construiești un gard în jurul locului unde s-au obișnuit să mănânce, câte o parte pe rând... Când se obişnuiesc cu o parte a gardului, se întorc să mănânce porumbul, iar tu construieşti altă parte a gardului... Se obișnuiesc din nou și mănâncă din nou.

Construiești gardul în jur, puțin câte puțin, până instalezi patru laturi ale gardului în jurul porcilor. În cele din urmă instalează o poartă pe ultima parte. Porcii sunt deja obișnuiți cu porumbul gratis și gardurile, și astfel încep să vină singuri prin intrare. Atunci închizi poarta și capturezi tot grupul.

 Atât de simplu, pas cu pas, până în ultima secundă porcii își pierd libertatea. Încep să alerge în cerc în interiorul gardului, dar sunt deja la închisoare. După aceea, încep să mănânce porumbul gratuit. Se obișnuiesc atât de mult încât uită cum să vâneze singuri, și de aceea acceptă sclavia. Chiar și ei sunt recunoscători răpitorilor lor și, generații întregi merg fericiți la abator. Nici măcar nu cred că mâna care îi hrănește este aceeași care îi omoară. 


Tânărul i-a explicat profesorului că este exact ceea ce a văzut că se întâmplă și în țara sa, în provincia sa, în orașul său, cu oamenii săi. Guvernele populiste, în proiectele lor dictatoriale, ascunse sub mantaua ”democratică” elibereaza  porumb gratuit pentru suficient timp pentru a atinge supunere sistematică.

Și fiecare nou ”guvern salvator” se deghizează în”programe sociale”, dă pomană, dă bani pe care îi scot din buzunarul muncitorului, îndeplinește misiuni, planuri, indulgențe, legi, ”protecție", subvenții pentru orice, exproprieri nejustificate, programe de ”bunăstare socială”, petreceri, târguri sau festivaluri, uniforme, pâine și circ, transport gratuit. “TOTUL GRATIS!”

Tot acel ”liber” pe care-l oferă astfel de escroci, deghizati în politicieni, unui popor prost obișnuit cu firimiturile porumbului gratis și ”liber” ii fură capacitatea de a fi critic, gânditor și antreprenor. În sfârșit, realizați că tot acel minunat ”ajutor” guvernamental este o problemă, care se opune viitorului democrației în țara noastră.

Puteti sa luati atitudine sau încrucișați brațele, și mâncați porumbul ... CONCLUZIA O TRA GETI SINGURI.

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...