***

 Povestea de groază a lui Blanche Monnier, închisă în cameră de mama sa timp de 25 de ani  

Dacă Blanche Monnier nu ar fi făcut alegerea greșită în privința viitorului ei soț, poate că nu ar fi rămas în istorie. Dar a insistat să se mărite cu un bărbat pe care mama sa îl ura.

De fapt, doamnei Monnier îi displăcea atât de mult acest bărbat, încât, timp de un sfert de secol, și-a încuiat fata într-o cameră minusculă, ca să o facă să se răzgândească.

Însă Blanche nu și-a schimbat alegerea vreme de 25 de ani, timp în care a trăit în încăperea minusculă. Poate că ar fi rezistat și mai mult dacă procurorul general al Parisului nu ar fi eliberat-o din închisoarea ei.

Blanche a fost cândva o tânără frumoasă și mondenă dintr-o familie respectată din Franța. În 1876, când avea 25 de ani, tânăra s-a îndrăgostit de un avocat mai vârstnic, care locuia în apropiere, și intenționa să se mărite cu el.

Însă această decizie a nemulțumit-o pe mama ei, care s-a opus vehement. Doamna Monnier susținea că fiica ei nu putea să se mărite cu „un avocat falit” și a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a preveni o astfel de căsătorie.

A încercat s-o facă pe Blanche să se răzgândească, apoi i-a interzis căsătoria și a folosit fel de fel de tertipuri, însă fără niciun rezultat. Tânăra nu avea nicio intenție să „joace” după cum îi dicta mama sa.

La un moment dat, însă, a părut că Blanche a dispărut brusc de pe fața Pământului, sau cel puțin din Paris. Niciunul dintre prietenii ei nu știau unde se afla.

Lumea a observat că mama și fratele ei au jelit-o, apoi și-au continuat viețile cu toții. În curând, Blanche a fost uitată. Anii au trecut, avocatul pe care fata îl iubea a murit, și soarta lui Blanche a rămas un mister.

Asta, până în 1901, când procurorul general al Parisului a primit un bilet anonim ciudat, cu următorul conținut:

„Domnule Procuror General, am onoarea să vă informez în legătură cu o chestiune extrem de serioasă. Este vorba despre o fată bătrână închisă în casa doamnei Monnier. Această ființă este pe jumătate moartă de foame și a trăit în mizerie în ultimii 25 de ani, cu alte cuvinte, în propria ei murdărie.”

Astfel de cazuri erau un șoc pentru poliție. Era un scenariu monstruos și nimeni nu putea să creadă că doamna Monnier era capabilă de așa ceva.

Era un cetățean foarte respectat al Parisului, provenind dintr-o familie aristocrată, premiată pentru contribuțiile generoase aduse orașului prin Comitetul Faptelor Bune.

Polițiștii au fost trimiși să inspecteze casa. Pentru că nu li s-a permis să intre, au forțat ușa și au pătruns în imobil. Au percheziționat locuința și au descoperit o cameră întunecată, minusculă și urât mirositoare la etajul al doilea.

Când au deschis ferestrele, au putut-o vedea pe Blanche Monnier. Sau, mai bine zis, ce mai rămăsese din Blanche Monnier. Femeia, acum în vârstă de 50 de ani, era acoperită de fecale și resturi de mâncare și abia cântărea 23 de kilograme. Podeaua și patul erau pline de gândaci.

Blanche nu arăta ca o ființă umană. Subnutrită grav, lipsită de lumina soarelui și de contacte umane vreme de 25 de ani, părea a fi un animal speriat atunci când polițiștii au scos-o din cameră.

Mama ei a fost imediat arestată, însă a murit în detenție după numai 15 zile. Înainte de moarte, a mărturisit tratamentul inuman la care își supusese fiica.

Polițiștii au fost uimiți și dezgustați. Iată cum a descris unul dintre ei întreaga scenă:

„Femeia demnă de milă zăcea complet goală pe o saltea de paie putrezite. În jurul ei se formase un soi de crustă alcătuită din excremente, rămășițe de carne, legume, pește și pâine mucegăită… Am văzut și cochilii de scoici și gândaci care umblau pe patul domnișoarei Monnier. Aerul era irespirabil, iar mirosul emanat de cameră era atât de fetid, încât ne-a fost imposibil să rămânem și să ne continuăm investigația.”

Un articol din New York Times publicat pe 9 iunie 1901, relata:

„Timpul trecea, iar Blanche nu mai era tânără. Avocatul pe care l-a iubit atât de mult a murit în 1885. În tot acest timp, fata a fost închisă în acea cameră, singuratică, hrănită cu resturi de la masa mamei sale; asta, atunci când primea mâncare. Singurii ei tovarăși erau șobolanii care se adunau ca să mănânce crusta întărită de pe podea. Nicio rază de lumină nu pătrundea în temniță și putem doar să ne imaginăm suferințele acestei fete.”

Fratele lui Blanche, Marcel, a fost condamnat inițial la 15 luni de închisoare, însă a fost eliberat în cele din urmă, deoarece nu a restricționat niciodată libertatea de mișcare a surorii lui.

Marcel a declarat că Blanche a ales ea însăși să rămână acolo și că nu i s-a interzis să-și părăsească „închisoarea”. Autorul biletului care a salvat-o pe Blanche nu a fost descoperit niciodată, însă la vremea respectivă s-a vehiculat că a fost expediat chiar de Marcel.

Cât despre Blanche, a fost internată într-un spital de psihiatrie. Nu a revenit niciodată în societate. A murit în 1913, într -un sanatoriu din Bois.

***

 Sică Alexandrescu, o viață închinată Teatrului

Sică Alexandrescu a decedat pe 6 august 1973... S-a născut pe 28 august 1896 (după alte surse, data nașterii a fost 15 august) la București și a fost fiul lui Vasile Alexandrescu, scriitor și actor la Teatrul Național. Crescut în lumea scenei, înconjurat de magia spectacolelor de la începutul secolului XX, tânărul a ales să ducă mai departe moștenirea pe care o primise de la ilustrul său tată. Într-un interviu pe care i l-a acordat în 1971 criticului de teatru Alecu Popovici, Sică Alexandrescu a vorbit despre primii ani în cariera artistică, despre încercarea nereușită de a deveni actor și despre creațiile sale nemuritoare. Marele regizor a încetat din viață pe 6 august 1973, în timp ce se afla la Cannes, pe Coasta de Azur. Trupul său a fost repatriat și înhumat la Cimitirul Bellu din București, pe Aleea Actorilor.

Redăm în cele ce urmează integral interviul prilejuit de aniversarea marelui regizor și publicat în revista Teatrul:

— Aşadar, stimate maestre, aţi împlinit astăzi 28 septembrie respectabila vârstă de 75 de ani. Cum i-aţi împlinit?

— l-am început şi i-am împlinit în teatru. Primele noţiuni de viaţă le-am căpătat tot în teatru; primele amintiri, de la vîrsta de 3 ani, sunt legate de Teatrul Naţional, de spectacole ca “Fata aerului”, de “O scrisoare pierdută”, în care jucau cei „trei mari lancu”: lancu Niculescu, lancu Brezeanu, lancu Petrescu, poate cei mai străluciţi actori ai Ţării Româneşti. Am trăit 72 de ani în teatru, instituţie cu care m-a familiarizat de copil tatăl meu, slujitor credincios al primei noastre scene.

Sică Alexandrescu

— Şi el, teatrul, în aceste şapte decenii v-a adus bucurii?

— Numai în afara unor supărări inevitabile: griji, preocupări, necazuri băneşti în perioada teatrului particular, când fiecare lună anunţa implacabil scadenţele, salariile, datoriile. De fapt, cariera mea teatrală a început în 1912, iar în 1915 eram deja o „persoană”. Ceea ce o demonstrează şi afişele Companiei lirice române de la grădina Blanduzia în care numele Vasile Alexandrescu apare cu funcţia de regizor, regizor de operetă.

— Ca orice adevărat regizor, este imposibil să nu fi dorit iniţial să deveniţi actor!

— Am vrut, dar mi-a fost frică. Aceasta deşi am jucat la 16 ani rolul titular din Conu’ Leonida (reţineţi, tot cu Caragiale am început!). Am mai jucat apoi două-trei Iuni teatru la Constanţa, în 1930, după ce dădusem faliment. Apoi, am făcut… figuraţie, acum câţiva ani, participând la celebra scenă a alegerilor din “O scrisoare pierdută”, pentru a conduce mai bine mişcarea scenică, cu ocazia unor turnee peste hotare.

— Cum şi unde aţi învăţat teatru?

— Am învăţat mereu teatru, de Ia maşinişti, de la recuziteri, de la toţi oamenii scenei. Am văzut ceea ce făceau Gusty, Nottara. La 18 ani ştiam tot atât teatru cât ştiu şi astăzi. Profesional vorbind, altminteri am de învăţat şi azi. Maestrul meu? Gusty, Nottara, Liciu, Davila. Ceea ce e mai important e faptul că am văzut multe repetiţii. În ceea ce priveşte şcoala de regie, sunt de aceeaşi părere cu Gordon Craig: „nu cred în şcoală, ci în ucenicie”. Da, teatrul nu se poate învăţa în şcoală, ci pe scenă. Cândva am intrat şi eu la Conservator, iar profesorul meu, marele actor Soreanu, chiar mă îndemna să fac dramă. Peste o lună am renunţat. Ce se făcea la școală ştiam eu de mult.

— Cu ce amintiri vă întâlniti mai des?

— Cu multe. Poate mă gândesc mai ales la clipa în care, după o bătălie teatrală care a durat 20 de ani, am reuşit să încorporez conducerii mele artistice pe vechii asociaţi, Storin, Maximilian, Toni Bulandra şi, bineînţeles, Lucia Sturdza Bulandra. Se încheia, în anul 1937, o lungă emulaţie teatrală. Am avut multe teatre. Am lucrat şi colaborat direct cu cei mai mari autori şi actori ai ţării în teatrele de care mă ocupam. Nu erau teatre de repertoriu, ci de serie, scoţând două-trei premiere pe an, sau, uneori, menţinând pe afiş un spectacol, cum a fost Moritz al ll-lea, mai bine de un an. Au fost ani rodnici, pentru că eram conducător de trupă, autor, regizor, pentru că descopeream actori ca Birlic, Marcel Anghelescu, lordănescu-Bruno (care făcea cheta cu tava la Minerva din Craiova), sau relansam un titan uitat ca Niculescu-Buzău.

Sică Alexandrescu

— Ce aveţi de spus despre autorul dramatic Sică Alexandrescu?

— Dintre piesele originale amintesc de “Block-House”, jucată la Teatrul Naţional, sub directoratul lui Liviu Rebreanu, apoi de “O seară la Union” şi “Altă seară la Union”. Am la activul meu peste 100 de adaptări, sau, cum li se spunea pe vremuri, localizări. Cele mai multe făcute cu Tudorică Muşatescu. De obicei, ca de pildă în “Valsul dimineţii”, porneam de la ideea piesei, apoi pe la jumătatea acţiunii o părăseam. Pentru că vechile farse aveau actul doi „gras” iar actul trei era… nimic. De la actul doi, deci, o luam pe altă cale, care de cele mai multe ori era şi calea succesului. Mai ţineţi minte “Fustele de la minister”, “La iarba verde”, “Figura de la Dorohoi”, “Ratele lui Coana Veta”, sau de celebra “lonescu G. Măria”, în care excelau Nora Piacentini şi Leny Caler? Făceau deliciul spectatorilor şi totodată lansau mari actori comici.

— Relaţiile dv. cu Caragiale sunt foarte vechi, foarte statornice, foarte cunoscute.

— Într-adevăr, Caragiale punctează toată cariera mea. V-am amintit de debutul meu cu “Conu’ Leonida”. Premiera a avut loc în 1911 la Ocnele Mari, iar reţeta a fost de 16,50 lei. Dar, atunci când am deschis mai târziu la Bucureşti primul meu teatru, la grădina Marconi, am început cu “D-ale carnavalului”. În acelaşi an, la Naţional, spectacolul s-a jucat numai de două ori. La mine a avut mare succes cu Ion Morţun, C. Toneanu, Ghibericon, Toto lonescu, Nora Piacentini. În 1937 se împlineau 25 de ani de la moartea lui Caragiale. Teatrul Naţional uitase acest eveniment. Eu nu. La teatrul meu am deschis stagiunea cu “O noapte furtunoasă” şi “Conu’ Leonida”, având în distribuţie pe Maximilian, Timică, lancovescu, Leny Caler, Aurel Atanasescu, Miţa Filotti, Silvia Dumitrescu. Pe Leonida îl juca Maximilian, pe Efimiţa, după o veche tradiţie, Timică în travesti. (Doar Sonia Cluceru a jucat-o pe Efimiţa „naturel”). Am mai montat comediile lui Caragiale şi la Cluj. La Bucureşti, Zaharia Stancu mi-a cerut să deschid stagiunea 1947 cu “O scrisoare pierdută”, cu acea echipă care a rămas marea echipă de comedieni ai Teatrului Naţional.

Sică Alexandrescu

Sunt convins că dacă i-ar fi văzut Caragiale, ar fi iubit această distribuţie la fel cu cea de pe timpul său şi ar fi scris despre interpreţi la fel cum a făcut-o despre Brezeanu, pentru că eu cred că Giugaru în Trahanache, Finteşteanu în Farfuridi sau Marcel Anghelescu în Pristanda au creat roluri antologice, alături de Vasiliu-Birlic, Ion Talianu, Niki Athanasiu, Elvira Godeanu, Constantin Bărbulescu. Omogenitatea şi strălucirea acestui colectiv a fost verificată peste tot, în toate turneele în lume. În 1948 am deschis stagiunea cu “O noapte furtunoasă” (pentru completarea spectacolului am scris “O seară la Union”), iar în anul următor cu “D-ale carnavalului”. Am mai vorbit şi în alte ocazii despre necesitatea de a respecta cu sfinţenie textul lui Caragiale, din care nu poţi schimba o vorbă, nu poţi modifica o literă, aşa cum nu poţi transforma un vers din Eminescu.

Eu am rămas pătruns, îmbibat de mirajul spectacolelor de odinioară. Poate că aveau imperfecţiuni, poate că uneori regia avea scăpări, dar să nu uităm că în acea vreme Naţionalul juca 70—80 de piese pe stagiune. Decorurile, două, trei, patru la număr, erau cumpărate, la început de an, de la Viena: o pădure, o piaţă de sat, un salon etc. şi se adaptau la orice piesă. În actul al lll-lea, figuraţia din “O scrisoare pierdută” era compusă din olteni aduşi din piaţă. Dar interpreţii, marii interpreţi principali, erau uriaşi în rolurile pe care le-au jucat până la moarte. Deţineau rolurile “predate” lor chiar de Caragiale, fuseseră elevii săi. Nu vreau să fiu bănuit de conservatorism, de rigiditate. Aştept încă regizorul care să dea haine noi teatrului lui Caragiale. Poate că va fi Liviu Ciulei, acest om de teatru înzestrat cu toate darurile: actor eminent, regizor plin de fantezie, scenograf inspirat. Am văzut câteva încercări, semnate de foarte talentaţi regizori, cum este, de pildă, Pintilie. Spectacolul lui, susţinut cu brio de actori de mare suprafață artistică — Toma Caragiu, Marin Moraru, Gina Patrichi, Rodica Tapalagă şi toţi ceilalţi — a avut succes, a fost lăudat pe toate meridianele, e o reprezentaţie preţioasă. Are un singur cusur: nu trebuia trecută pe seama lui Caragiale.

Sică Alexandrescu

— Pe care îl iubiţi mai mult dintre spectacolele pe care le-aţi semnat?

— Poate, “Bădăranii”, la care am realizat într-o singură lună şi traducerea, şi spectacolul. Şi astăzi socotesc spectacolul o frumoasă realizare. Calboreanu, Giugaru, Birlic şi Marcel Anghelescu au fost numiţi de un gazetar italian: “Admirabilii Bădărani veniţi de la Bucureşti”. N-aş vrea să mai insist asupra cronicilor italiene, ci să amintesc doar de exclamaţia unui spectator deosebit, Hemingway, care, aflându-se la Veneţia, după reprezentaţia noastră a spus doar atât: „Magnific”! Un spectacol drag îmi este “Revizorul”, altul e “Steaua fără nume”. Am montat cu dragoste şi satisfacţie dramaturgia lui Mircea Ştefănescu, de la “Căruţa cu paiaţe” la “Cuza-Vodă” şi a lui Baranga, de la “Mielul turbat” la “Iarbă rea”, “Siciliana”, “Adam şi Eva”, “Opinia publică” (la Braşov).

— Aţi pronunţat numele oraşului Braşov. Ce v-a făcut să acceptaţi şi să funcţionaţi în calitate de director al teatrului din Braşov?

— După ce o scrisoare sosită acasă, în plic, mă anunţa acum câţiva ani că am devenit pensionar, m-am apucat de scris. Am terminat patru volume în cinci ani: “Cu teatrul românesc peste hotare”, “Un comediant şi o fată de familie”, “General la patru ani”, “Mica şi marea bătălie teatrală”, şi termin noul volum: “Tovarăşul meu de drum: tutunul”. Deci starea de pensionar m-a transformat într-un scriitor. M-am apropiat de Braşov pentru că am venit hotărât să învăţ lumea să bată drumul teatrului. Am găsit actori buni, dar greşit utilizaţi. Am găsit un public iubitor de teatru care nu de puţine ori era îndepărtat de calitatea spectacolelor. Mi-am propus să acord o prioritate absolută dramaturgiei româneşti şi timp de un an jumătate am jucat numai piese originale, record neatins încă de niciun alt teatru. Am introdus sistemul stagiunilor non-stop. Aşa că ne continuăm fără întrerupere activitatea de toamnă cu premiera “Fântâna Blanduziei”, vom juca “Ziariştii” lui Mirodan, “Interesul general” de Baranga, “Poveste neterminată”, “Ultima oră” de Sebastian, “Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams etc. Avem în curs de elaborare câteva piese noi, dintre care aş cita pe cea a lui Dan Tărchilă, “Unchiul nostru din Jamaica”.

— Cunoscând activitatea dv. îmi vine uşor ca acum, când împliniţi 75 de ani, să acord un capitol proiecte lor viitoare!

— Termin o carte la care scriu în fiecare dimineaţă de la 5 jumate la 7. Am mult de lucru pentru televiziune. Figurant în “O scrisoare pierdută”. Lucrez aici la un spectacol compus din cânticelele lui Alecsandri, mici bijuterii teatrale, de fapt micro-piese, de o mare valoare literară. Interpretul principal, care va juca în travesti şi în diverse ipostaze aproape toate rolurile, va fi Marcel Anghelescu. De asemenea, îmi voi continua seria „portretelor”, a „medalioanelor” – Dina Cocea, Giugaru, Emil Botta, Tantzi Cocea, Toma Caragiu, Dem. Rădulescu, pe care le văd ca nişte sinteze ale activităţii actorilor respectivi. Voi monta tot la televiziune “O noapte furtunoasă” cu Giugaru, Marcel Anghelescu, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman şi, sper, Radu Beligan. Un tânăr actor braşovean, Dan Dobre, va apărea în rolul lui Chiriac.

Sică Alexandrescu

— Ce ne mai puteţi declara în final despre cei 75 de ani?

— N-am vrut să se bage de seamă că i-am împlinit. Nu-i simt. Aş putea să fac contestaţie. Conduc un teatru tânăr şi după pensionare am luat-o de la început cu meseria de scriitor. Ceea ce conferă o stare de permanentă tinereţe. Viața mea se împleteşte cu teatrul şi abia acum bag de seamă că nu numai eu, ci şi amintirile mele sunt foarte vechi.

Sursa:

Călătorie prin teatru, un interviu realizat de Al. Popovici și  publicat în revista Teatrul, 1971

***

 La mulți ani de nemurire Maria Ventura ! Născută intr-o zi de 13 iulie1886: actriţă de renume european (societară a Comediei Franceze din 1922); directoare (1929-1934) a unui teatru bucureştean ce i-a purtat multă vreme numele; stabilită în Franţa. Maria Ventura (d. 3 decembrie 1954, Paris) a fost o actriță română de origine evreiască.A jucat în limbile franceză și română. Cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța ca Marie Ventura.S-a născut în 13 iulie 1886 sau, după alte surse, la 13 iulie 1888 ca Aristida Maria, fiică a actriței de origine evreiască Lea Fanșeta Vermont (Grünberg) dintr-o legătură romantică cu omul de teatru și scriitorul român Grigore Ventura, al cărui nume de familie l-a primit.Fiica actorilor Grigore Ventura şi Lea Fanşeta Vermont, a făcut primele clase de liceu la Bucureşti, apoi a continuat la Paris, la Liceul „Lamartine”. A studiat Arta Dramatică la Conservatorul din Paris cu Eugène Silvain şi Paul Mounet. Încă din timpul studenţiei a participat la mai multe spectacole alături de Sarah Bernhardt. A întreprins un turneu în America, împreună cu Edouard de Max şi Sarah Bernhardt, iar în 1905, a primit Premiul I pentru interpretarea unei tragedii şi Premiul II pentru comedie, acordate de Conservatorul din Paris. Debutul parizian are loc în 1919, la Comedia Franceză, cu Le voile dechiré de Pierre Wolff. Maria Ventura relata, la 21 octombrie 1919, într-o scrisoare: „N-am crezut niciodată că presa franceză poate fi unanimă în aprecierile ei.Sunt depăşită de scrisorile de felicitare”.A jucat pe scenele mai multor teatre pariziene, «Thèatre d’Orange», «Odéon», «Réjane» sau «Comédie Française» care, datorită multiplelor succese, o numeşte societară, începând cu 1 ianuarie 1922.Interpretează personaje principale din piesele marilor autori, Jean Racine, Jean Baptiste Molière, Anton Pavlovici Cehov, George Bernard Shaw, Luigi Pirandello, François Mauriac sau Georges Bataille ş.a.Din 1929, când a întemeiat un teatru care-i va purta numele la Bucureşti, joacă anual în România, piese din dramaturgia universală sau românească. Pe 11 septembrie 1912 , în sala Eforie din Bucureşti, are loc premiera, pentru marele public, a primului film românesc, Independenţa României, în care rolurile principale au fost deţinute de Constantin Nottara, în rolul regelui Carol I şi Maria Ventura, în rolul reginei Elisabeta.Filmul, finanţat de Leon Popescu, a fost cumpărat şi rulat la Budapesta, Viena şi Paris. Cincinat Pavelescu, fascinat de creaţia ei din Pavilionul cu umbre de Gib I. Mihăescu, i-a compus o mică epigramă: „O, Gib! Venturei totdeauna/Ar trebui să i te-nchini:/Că-n Pavilionul tău cu umbre/A pus... divinele-i lumini.”

Surse:

George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.

https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-ventura-romanca-de-la-comedia-franceza/

https://adevarul.ro/cultura/arte/va-mai-amintiti-de-maria-ventura-1_50ad54f47c42d5a66393207f/index.html

https://destepti.ro/femei-celebre-maria-ve ntura

***

 La mulți ani de nemurire , Marin Preda !S-a întâmplat în 5 august1922: S-a născut scriitorul Marin Preda; membru corespondent (1974) şi membru titular post-mortem (1990) al Academiei Române. Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, în comuna Siliştea-Gumeşti, plasa Balaci, judeţul Teleorman, fiu al lui Tudor Călăraşu „de profesie plugar” şi al Joiţei Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinţii nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joiţa Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război. Joiţa venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica – după numele bărbatului) şi Miţa (Tita). Tudor Călăraşu avea şi el trei băieţi cu prima soţie care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) şi Ion (Nilă). În familia celor doi soţi se mai nasc: Ilinca, Marin şi Alexandru (Sae).Marin Preda îşi petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” — nu este lipsită de griji. În septembrie 1929 învăţătorul Ionel Teodorescu îl înscrie pe Marin Preda în clasa I, însă tatăl, care şi-a dat copiii la şcoală numai la vârsta de 8 ani, nu-l lasă să frecventeze. Anul următor este reînscris în clasa I, la Şcoala primară din satul natal. Dar, ca în orice familie de la ţară, copilul participă şi la treburile gospodăreşti (păzitul vitelor, munca la câmp), ceea ce face ca în primele clase să absenteze adesea de la şcoală. Dar treptat – treptat, se dovedeşte printre elevii cei mai buni din seria sa, obţinând premiul cu coroniţă (scenă evocată în Moromeţii).Anul 1933 — 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viaţa şcolarului: tatăl nu-i mai poate cumpăra cărţi şi se îmbolnăveşte de malarie. Învăţătorul îi arată multă bunăvoinţă, îl ajută să termine anul şcolar şi-i împrumută cărţi. „Când nu găseşte cărţi noi în sat, merge să împrumute în comunele vecine„ „Cum adică – exclamă odată tatăl surprins – să faci treizeci de kilometri până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Şi să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieşit gălăgie mare…”. Cu rugăminţi repetate şi insistenţe, obţine de la mama sa promisiunea că îl va convinge pe tatăl său să-l dea la „şcoala de învăţători”.Între 1934 – 1937 urmează clasele V – VII, având ca învăţător pe Ion Georgescu din Balaci, un sat vecin. Dascălul îşi va reaminti la bătrâneţe că elevul Marin Preda „era un visător în clasă” dar „se descurca bine, la scris”, la o temă dată despre Unirea Principatelor făcând o „lucrare senzaţională”. Termină clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru obţinerea certificatului de absolvire a şapte clase îl susţine la Şcoala de centru din Ciolăneşti (o comună la zece kilometri distanţă de Siliştea-Gumeşti). La 18 iunie i se eliberează certificatul nr.71 de absolvire a şapte clase primare, cu media generală pe obiecte 9,15.În aprilie 1942 debutează cu schiţa „Părlitu’” în ziarul Timpul (nr. 1771 şi 1772 din 15 şi 16 aprilie), la pagina literară „Popasuri”, girată de Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani îi dă încredere în scrisul său, publicând în continuare schiţele şi povestirile: „Strigoaica”, „Salcâmul”, „Calul”, „Noaptea”, „La câmp”.În septembrie părăseşte postul de corector la Timpul.Pentru scurt timp este angajat funcţionar la Institutul de statistică. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacţie la „Evenimentul zilei”.În martie 1943, îi apare „Colina” în ziarul „Vremea războiului”.În aprilie „Evenimentul zilei” publică schiţa „Rotila”. Ia parte la câteva şedinţe ale cenaclului Sburătorul, condus de criticul Eugen Lovinescu, unde nuvela Calul produce asupra celor prezenţi o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de bani. Nuvela va fi inclusă în volumul său de debut din 1948, Întâlnirea din pământuri.În nuvela care dă numele volumului, criticii recunosc imediat pe tatăl autorului, care va apărea cu nume schimbat în Moromeţii. Ea este construită pornind de la tehnica „muştei pe perete“(o naraţiune perfect obiectivată, behavioristă, folosită în epocă de Albert Camus, William Faulkner sau mai târziu de Truman Capote). Un precursor al lui Marin Preda din literatura română fusese Anton Holban în nuvela Chinuri.Între 1943-1945 este luat în armată, experienţă descrisă în operele de mai târziu, în romanele Viaţa ca o pradă şi Delirul. În 1945 devine corector la ziarul România liberă. Apoi din 1952 devine redactor la revista Viaţa românească.În 1956 primeşte premiul de stat pentru romanul Moromeţii. Un an mai târziu, în 1957, scriitorul efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreşte la Beijing.În 1954 se căsătoreşte cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum.Au divorţat în 1959. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franţa la începutul anilor 70. Cu cea de-a treia soţie, Elena, a avut doi fii: Nicolae şi Alexandru.În 1960-1961, citeşte marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William Faulkner, cu care proza lui are evidente afinităţi. În 1965 traduce romanul Ciuma de Albert Camus. În 1968 este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 devine director al editurii Cartea Românească, pe care o va conduce până la moartea sa fulgerătoare din 1980.În 1970 – traduce în colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor Dostoievski: Demonii. Romanul său, Marele singuratic, primeşte premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1971.În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române.Apare ediţia a doua a romanului Marele singuratic în 1976, iar în 1977 publică Viaţa ca o pradă, un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conştiinţei unui artist.În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: Cel mai iubit dintre pământeni.O lună mai târziu este ales deputat în Marea Adunare Naţională.Între 1975 şi 1980 locuieşte în Bucureşti pe strada Pictor Alexandru Romano nr.21. Pe 16 mai 1980 moare la vila de creaţie a scriitorilor de la Palatul Mogoşoaia.

Surse:

https://www.artline.ro/Marin-Preda-30137-1-n.html

https://istoriiregasite.wordpress.com/2017/05/01/marin-preda-biografie/

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/106-marin-preda-1922-1980

http://www.autorii.com/scriitori/marin-preda/index.php

http://biografii.famouswhy.ro/marin_ preda/

***

 3 august-Câteva din evenimentele și întâmplările zilei...///

1492 - Începea prima călătorie a navigatorului genovez Cristofor Columb (august 1492 - martie 1493), care-și propusese să ajungă în Indii. Din 1492 în serviciul Spaniei, Columb a întreprins, între anii 1492 şi 1504, patru călătorii, descoperind majoritatea insulelor din America Centrală şi atingând coastele Americii Centrale şi Americii de Sud. Ziua de 12 octombrie 1492, când a descoperit insula Watling (San Salvador) din arhipelagul Bahamas, este considerată data descoperirii Americii.

1571: Bătălia de la Famagusta; turcii cuceresc insula Cipru de la veneţieni.

1596: David Fabricius descoperă variaţia de lumină a stelei Mira, prima stea variabilă din istorie descoperită.

1601: În lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul şi ale generalului Gheorghe Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; şase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km sud de Turda, din ordinul lui G. Basta.

1602 - A început domnia, în Țara Românească, a lui Radu Șerban (1602 - 1611). 

1610 - Henry Hudson din Anglia descopera un golf pe coasta Canadei pe care îl numește după numele său.

1640 - Premiera „Bire el Ojo” de Zorilla în Toledo.

1778 - A fost inaugurat „Teatrul Scala” din Milano, cu opera „Europa riconosciuta”, de Antonio Salieri (27 ani), fiind iniţial cunoscut sub numele de „Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala”, unul dintre cele mai renumite teatre de operă din lume.

1783: În Japonia, Muntele Asama erupe omorând 35.000 de oameni.

1795 - S-a înfiinţat Conservatorul de Muzică din Paris, prin reorganizarea Şcolii Regale şi a Institutului Naţional de Muzică, sub conducerea muzicologului Bernard Sarrette (1765 – 1858).

1829 - Opera „Guillaume Tell” de Gioachino Rossini (37 ani) are premiera la „Paris Opéra”. Audiența este încântată, însă criticii sunt nemulțumiți. Deși Rossini va mai trăi încă 39 de ani, acesta nu va mai scrie niciodată o altă operă.

1852 - Alexandru Odobescu, însoțindu-l pe tatăl său, pleacă într-un voiaj de o săptămână (până pe 12 august) la Londra.

1858 - Exploratorul britanic John Speke a descoperit Lacul Victoria. 

1860 - Opera comica „La colombe” de Charles Gounod (42 ani) are premiera în Stadttheater din Baden-Baden.

1865 - Era reprimată de armată mişcarea împotriva domnitorului Alexandru Ioan Cuza (aflat la Ems, în Germania), organizată de cele două grupuri opoziţioniste, conservatorii şi liberalii radicali (care vor sfârşi prin a-l detrona pe domnitor la 23.II.1866) (3/15 august).

1876 - A apărut Legea pentru organizarea Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni din România.

1886 - Alexandru Ciurcu (1854-1922), împreună cu francezul Just Buisson, a realizat şi experimentat, pentru prima dată în lume, propulsoare reactive (cu aer comprimat, abur şi praf de puşcă).

1914 - Henri Coandă a inventat tunul fără recul destinat aviației militare. 

1914: Primul Război Mondial: Germania declară război Franţei.

1914: România: Consiliul de Coroană din 3 august (stil nou) desfășurat la Castelul Peleș, la inițiativa regelui Carol I, dezbate problema intrării României în Primul Război Mondial. S-a votat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea neutralității.

1914 - Inaugurarea Canalului Panama. Are o lungime de 79,6 km si 30 - 300 m latime si 14 metri adancime.

1919: Batalioane de dorobanţi, conduse de generalul Virgil Economu, au intrat în oraş şi au instaurat prima administraţie română care a luat locul celei sârbeşti; o săptămână mai târziu, la 10.VIII.1919, bănăţenii votau unirea Banatului cu România.

1919: În timp ce în Europa începuse reconstrucţia după Primul Razboi Mondial, România a mai avut de dus un război cu Ungaria bolşevică. Pe 3 august trupele româneşti intrau în Budapesta, în timpul Războiului Româno-Ungar. 

1926 - În Anglia, la Londra, în Piccadilly Circus sunt instalate primele semafoare electrice.

1929 - Frații Marx (Harpo, Groucho, Zeppo si Chico) debutează pe marele ecran în filmul „The Cocoanuts”.

1929 - A fost creată Regia Autonomă a Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor (PTT), care a luat în exploatare şi administrare serviciile publice de poştă, telegraf şi telefon

1936: La Jocurile Olimpice de la Berlin, Jesse Owens a câștigat proba de 100 m.

1939 - În Franța, la Paris are loc premiera operei „Ondine” de Jean Genets.

1941: Puternic bombardament sovietic asupra municipiului Constanța. Catedrala și alte clădiri din zonă peninsulară sunt grav afectate.

1948 - A fost adoptată, de Marea Adunare Naţională, „Legea privind reforma învăţământului în România”, prin care întregul învăţământ era unificat şi laicizat, potrivit modelului sovietic.

1958 - Submarinul nuclear american „Nautillus”, comandat de căpitanul William Anderson, a atins Polul Nord. Este primul vas subacvatic care a realizat aceasta performanță, sub gheață. 

1960 -  Republica Niger îşi proclama independenţa față de Franța.

1963: Formaţia „The Beatles” a apărut pentru ultima dată la „Cavern Club” din Liverpool, după ce susţinuseră în acest local peste 300 de spectacole începând cu 1961. 

1967 - SUA trimite 45.000 de soldați în Vietnam.

1975: S-a încheiat vizita oficială, de două zile, efectuată în România de președintele American Gerald Ford. 

1977: Se termină greva minerilor din Valea Jiului.

1997 - A intrat în vigoare Convenția europeană pentru reprimarea terorismului. 

2000 - În SUA, Partidul Republican, îl nominalizează pe George W. Bush drept candidat la președinția SUA.

Nașteri:

1805, 3/4: S-a născut, la Dublin, Irlanda, Sir William-Rowan Hamilton, matematician şi astronom irlandez; contribuţii în domeniile algebrei, opticii şi mecanicii analitice (d. 02.09.1865, la Dublin). 

1811: S-a născut Elisha Graves Otis, inventator american; a expus în 1853, în Crystal Palace din New York, primul ascensor destinat transportului persoanelor şi dotat cu un sistem special de siguranţă (d. 08.04.1861).

1834 - S-a născut, la Bucureşti, scriitorul român Ioan M. BUJOREANU, prozator, autor dramatic de ocazie (dar nu lipsit de talent), a scris comedii de moravuri, adaptări şi a făcut traduceri. Se remarcă romanul de senzaţie „Mistere din Bucureşti”, 2 vol., editat în 1862; publicist şi traducător (a tradus din Boccaccio, Florian şi Paul de Kock) (m.01.08.1899).

1903 - S-a născut, la Castelul Peleș din Sinaia, Principele Nicolae de România, cel de-al doilea fiu al regelui Ferdinand I și al reginei Maria, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea și unchi al regelui Mihai I al României; membru de onoare al Academiei Române din 1929 (d. 9 iunie 1978, la Lausanne, Elveţia). 

1904: S-a născut Clifford D. Simak, scriitorul american de science-fiction (m. 1988).

1905: S-a născut, în Sankt Polten, Austria, Franz König, cardinal austriac, inițiator al reconcilierii dintre Biserica Catolică și bisericile ortodoxe aflate sub regimul socialist (m. 13.03.2004, Viena).

1905, 3/16.VIII: S-a născut regizorul de teatru şi profesorul Moni Ghelerter (m. 1979) NOTĂ: Alte surse dau naşterea la 3 iulie 1905.

1907 - S-a născut, la Fălticeni, jud. Suceava, Mihai CONSTANTINESCU (m.1991), geograf român. A participat la realizarea dicţionarului geografic al Transilvaniei (1942) şi la elaborarea Monografiei Geografice în România (1960). A fost membru corespondent al Institutului de Cercetări Geografice din România (1945).

1913: S-a născut, la Giurgiu, Marin Gh. VOICULESCU, medic român. Membru titular al Academiei Române din 1990. A efectuat cercetări şi studii în domeniul bolilor contagioase (hepatita virală) (m.1991).

1920: S-a născut scriitoarea britanică P. D. James (nume complet: Phyllis Dorothy James); multe dintre romanele sale poliţiste au fost adaptate în filme şi seriale de televiziune (m. 2014).

1923 - S-a născut Anne Klein, creatoare engleza de moda (Anne Klein II) (d. 19.03.1974).  

1923: S-a născut Papa Shenouda al III-lea (născut Nazir Gayed Raphael), cel de-al 117-lea Papă de Alexandria şi Patriarh al Întregii Africi pe Sfântul Scaun Apostolic al Sfântului Marcu Evanghelistul (m. 2012).

1924: S-a născut, la Baltimore, scriitorul american Leon Uris (devenit foarte cunoscut în 1958, pentru best-seller-ul „Exodus”, tradus, imediat după apariţie, în 50 de limbi), scenarist şi producător de film (m. 21.06.2003, la Shelter Island, New York, SUA). 

1924 - S-a născut Max van der Stoel, politician si diplomat olandez, Inalt Comisar al OSCE pentru minoritati nationale (d. 23.04.2011). 

1926 - S-a născut, la Scânteia, jud. Iaşi, Neculai Alexandru URSU, lingvist, filolog şi istoric literar român. O parte din studiile filologice au fost incluse în volumul Contribuţii la istoria literaturii române (1997). A elaborat ediţii critice din opera lui Gh. Asachi şi Dosoftei (m. 14 mai 2016, la Iași).

1929 - S-a născut muzicologul şi criticul muzical Alfred Hoffman (m. 1995).

1932 - S-a născut Ion PASCADI, estetician şi traducător (m.21.VII.1979).

1934 - S-a născut, la Iași, pictorița Angela POPA-BRĂDEAN, artist plastic din București, fiica pictorului Nicolae Popa și soția pictorului și desenatorului Traian Brădean. Din 1964 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București din 1964.

1934 - S-a născut Jonas Savimbi, politician angolez, intemeietorul (in 1966) si conducatorul miscarii UNITA (Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a Angolei) (d. 22.02.2002). 

1935: S-a născut, în Volintiri, Maria Bieşu, soprană din R. Moldova (m. 16 mai 2012, la Chișinău).

1937 - S-a născut în comuna Smulți (Galați), sculptorul Grigore PATRICHI–SMULŢI (m. 14.12.2012, la București).

1938: S-a născut, la Galați, Constantin Râpă, compozitor, muzicolog, profesor universitar la Academia de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și dirijor al formației corale „Antifonia” din Cluj-Napoca.

1940: S-a născut, în Dayton, Ohio, SUA, Martin Sheen, actor american.

1943 - S-a născut, în Lugoj, jud. Timiș, Cornel Ungureanu, scriitor, critic literar şi eseist român. 

1945: S-a născut la București, Luminiţa Vartolomei Kivu, muzicolog și critic muzical; a lucrat la Radiodifuziunea Română - Redacţia emisiunilor muzicale, în perioada 1.IX.1968 - 1.I.1972; a continuat să colaboreze la Radio şi după transferul său la Filarmonica "George Enescu"; autoare a unor lucrări de specialitate, unele realizate în colaborare cu Iosif Sava. 

1945 - S-a născut la București, Vladimir Socor, analist politic al Fundației Jamestown si Eurasia Daily Monitor, specializat în zona Europei de Est, stabilit in München, Germania. 

1947 - S-a născut în Barlow, Sean Tyla, chitarist si compozitor britanic (Man, Ducks Deluxe, Tyla Gang). 

1948 - S-a născut Jean-Pierre Raffarin, fost premier francez și, în prezent, vicepreședinte al Senatului.

1949 - S-a născut B.B. Dickerson, basist american (War). 

1950 - S-a născut la București, Dinu Patriciu, om de afaceri român (d. 19.08.2014, în Londra).

1951 - S-a născut John Graham, chitarist si percutionist american (Earth, Wind & Fire). 

1953 - S-a născut Ian Bairnson, muzician si compozitor britanic (Alan Parsons Project, Pilot). 

1953 - S-a născut la Domașnea, jud. Caraș-Severin, Lia Lungu, interpretă de muzică populară stabilită la New York. 

1956 - S-a născut Ian Crichton, chitarist si compozitor canadian (Saga). 

1956 - S-a născut, la Ploiești, jud. Prahova, Răzvan Ionescu, pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. 

1959  - S-a născut Bill GATES, cel mai bogat om din lume, patronul concernului „Microsoft”.

1961  - S-a născut la Râmnicu Vâlcea, Valentin Dolfi, poet.

1962 - S-a născut la Râmnicu Sărat, Mariana Bitang, renumită antrenoare federală de gimnastică a României.

1963 - S-a născut James Hetfield, vocalist, chitarist si compozitor american (Metallica). 

1975 - S-a născut la București, Toma Roman Jr., jurnalist.

1982 - S-a născut la București, Florin Matache, jucător român de fotbal care evoluează la clubul Académica Clinceni. Și-a făcut debutul în Liga I la data 7 iunie 2006 pentru clubul Dinamo București.

1982 - S-a născut la București, Oana Tache, DJ, VJ și actriță.

Decese: 

1667 -  A încetat din viaţă Francesco BORROMINI (n.1599), arhitect italian, reprezentant de seamă al barocului târziu (bisericile San Carlino alle Quattro Fontane, San Ivo alla Sapienza).

1780 - A trecut la cele veşnice Etienne Bonnot de CONDILLAC (n.1715), filozof iluminist francez. Abate. Întemeietorul senzualirismului modern. A indicat senzaţia drept originea tuturor facultăţilor umane (Tratat despre senzaţii).

1784: A murit Giovanni Battista Martini (numit, în mod obişnuit, Padre Martini), teoretician şi istoriograf muzical, compozitor, pedagog şi dirijor italian (n. 1706).

1857: A murit, la Annecy, Franța, Eugène Sue, scriitor francez (n. 20.01.1804, la Paris).

1867 - A murit, la Berlin, Philipp August Böckh, savant german, filolog, istoric și arheolog (n. 24.11.1785).

1889 - S-a stins din viaţă, la Văratec, jud. Neamţ, Veronica MICLE (numele la naştere: Ana Câmpeanu), poetă şi prozatoare ramasă în conștiința publică mai ales prin marea dragoste pe care i-a inspirat-o poetului Mihai Eminescu („Poezii”-1887) (n. 22.04.1850).

1895 -  S-a stins din viaţă, la Slănic Moldova, jud. Bacău, Dimitrie BRÂNDZĂ (n.1846), medic şi naturalist român. Membru titular al Academiei Române din 1879, vicepreşedinte al acestui for (1892-1895). Întemeietorul Institutului Botanic şi al Grădinii Botanice (1891) din Bucureşti. Autorul primei lucrări critice de sinteză în literatura botanică românească (Prodromul florei române, 1879-1883).

1898 - S-a stins din viaţă arhitectul francez Charles GARNIER (n.1825). După planurile sale a fost construită Opera din Paris, Cazinoul şi Teatrul din Monte Carlo.

1924 - A murit Joseph CONRAD (pseudonimul lui Jósef Teodor Konrad Korzeniowski), scriitor britanic de origine poloneză, maestru al prozei scurte („Condamnatul din insule”, „Lordul Jim”, „Agentul secret”, „Nostromo”) (n.3.12.1857).  

1929: A murit Emil Berliner, inginer şi inventator germano-american, cel care a inventat gramofonul cu discuri orizontale de ebonită cu riluri. A reușit ca la 4 iulie 1877, să breveteze un dispozitiv de captare a sunetului, care a fost numit microfon.  (n. 20.05.1851).

1942 -  A murit Richard WILLSTÄTTER, chimist german; cercetări în domeniul alcaloizilor (a descoperit novocaina); Premiul Nobel pentru chimie în anul 1915 (n.13.VIII.1872).

1954 - S-a stins din viaţă, șa Paris, prozatoarea franceză Sidonie-Gabrielle COLETTE (n. 28.01.1873), dansatoare, mim, figură a music-hall-ului parizian la începutul secolului XX, memorialistă, eseistă şi romancieră franceză. A publicat romane cu caracter autobiografic (Claudine la şcoală, 1900; Claudine la Paris, 1901; Claudine căsătorită, 1902; Claudine pleacă, 1903), ulterior accentuând trama erotică (Ingenua libertină, 1909; Hoinara, 1910; Pisica, 1920).

1961: A murit, la București, George Breazul (pe numele real Gheorghe N. Georgescu-Breazul), muzicolog şi folclorist (n. 14.09.1887, comuna Amărăştii de Jos, judeţul Dolj).

1973 - A încetat din viaţă, la Cluj, Augustin VANCEA (n.1892), geolog român. Membru corespondent al Academiei Române (1963). A efectuat studii şi cercetări legate de descoperirea şi punerea în valoare a zăcămintelor de gaz metan din Depresiunea Transilvaniei (Structuri noi de profunzime în bazinul Transilvaniei, 1972).

1973 -  A încetat din viaţă prozatorul grec Ilias VENEZIS (n.1903). A scris romane inspirate din viaţa comunităţii greceşti din Asia Mică (Calm, 1939; Pământul eolian, 1943) sau din anii celui de-al Doilea Război Mondial (Exodul, 1950).

1976: A murit muzicologul Victor Iusceanu (n. 23 iunie 1905, la Chișinău). 

1977 -  A murit arhiepiscopul MAKARIOS al III-lea (numele laic, Mihail Khristodolou Mouskos), lider al Bisericii ortodoxe cipriote (1950-1977) şi om politic (preşedinte al ţării între anii 1959 şi 1977); conducător al mișcării „énosis” (de unire cu Grecia), a acceptat un compromis cu ciprioţii turci, ceea ce a dus la obţinerea independenţei Ciprului (1959) (n.13.VIII.1913).

1983 - A murit Carolyn Jones, actrita, titulara rolului Morticia din cunoscuta ecranizare „Addams Family” (n.1929). 

1994: A murit, la Moscova, actorul rus de film Innokenti Smoktunovski (n. 28.03.1925).

1999: A murit compozitorul Dinu Petrescu (n. 1939).

2003: A murit doctorul american de origine austriacă Peter Safar; este primul care a folosit tehnica resuscitării cardiorespiratorii (respiraţia „gură la gură”, numită şi „sărutul vieţii”), inspirat din tehnica de resuscitare a nou-născuţilor de către moaşe (n. 1924). 

2004 - A murit Henri Cartier-Bresson, maestru de necontestat al scolii franceze de fotografie; a fondat impreuna cu Robert Capa, in 1947, agentia de fotografie Magnum (n.22.08.1908). 

2006: A murit soprana britanică de origine germană Elisabeth Schwarzkopf (n. 1915).

2008: A murit, la Moscova, Aleksandr I. Soljeniţîn, scriitor, dramaturg, istoric rus, figură importantă a disidenţei din URSS şi autor a numeroase romane despre lagărele sovietice; laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970; la 12.II.1974 a fost arestat sub acuzaţia de trădare şi apoi expulzat; scriitorul s-a reîntors în Rusia la 27.V.1994 (după 20 de ani de exil) (n. 11.12.1918).

2011: A murit actriţa americană Annette Charles (n. 1948).

2011: A murit Charles „Bubba” Smith, fost jucător de fotbal american profesionist în anii ’60 și ’70, devenit actor la finalul anilor ’70 şi cunoscut mai ales pentru rolul din filmele de comedie din seria „Academia de Poliţie” (n. 1945).

2011 -  A murit criticul şi istoricul literar italian Rosa Del CONTE, unul dintre cei mai importanţi eminescologi străini, considerată un veritabil simbol al culturii române în Italia; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1994 (n.10.IV.1907). NOTĂ: Alte surse  dau naşterea la 12.IV.1907. 

2015 - A plecat luni, în eternitate, din municipiul București, Laurențiu Mircea Popescu, medic român, profesor în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București, membru titular al Academiei Române. Realizările cercetărilor sale sunt concretizate în aproximativ 200 de lucrări, studii, articole, rapoarte, manuale, scrise singur sau în colaborare cu alți specialiști, multe apărute peste hotare.  A publicat studii privind leziunile miocardice produse de ischemia cardiacă asupra contracţiei musculare netede şi a mecanismelor de apărare imună. Este autorul unui atlas de histologie (n. 15 aprilie 1944, Câmpulung).  

2016: A murit pictorul creștin Paul Gherasim; unul din întemeietorii Grupului „Prolog”, în 1985 (n. 1925).

2017: A murit în Denville Hall, Northwood, Regatul Unit, actorul britanic Robert Hardy (n. 29 octombrie 1925, Cheltenham, Regatul Unit). 

2017: A murit în Ibiza, Spania, Angel Nieto, multiplu campion mondial la motociclism (avea un palmares de 13 titluri mondiale la clase diferite) (n. 25 ianuarie 1947, Zamora, Spania).  

2019: A murit, în urma unui infarct, pe când se afla în casa unor prieteni din București, la doar 56 de ani, Marcel Toader, fost jucător de rugby din România și un om de afaceri și personalitate de presă. A jucat ca o aripă. El este, de obicei, considerat unul dintre cele mai bune aripi de rugby din toate timpurile (n. 4 ianuarie 1963, în Oltenița, județul Călărași).

2019 - A murit  în București, la vârsta de 81 de ani, regizoarea de teatru Cătălina Buzoianu. A făcut parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 - decan al secției de teatru d in cadrul UNATC București. A fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox din Capitală (n. 13 aprilie 1938 la Brăila).

**'**

 Percy Bysshe Shelley s-a născut la 4 august 1792, în Field Place, Sussex și a fost un scriitor englez, considerat unul dintre cei mai importanți poeţi ai romantismului secolului al XIX-lea, cunoscut pentru operele „Ozymandias”, „Oda vântului de apus”, „Mont Blanc”, „Odă unei ciocârlii”, „Mascarada anarhiei” și „Prometeu descătuşat”.

Fiind primul copil al aristocraţilor Elizabeth Pilfold şi Timothy Shelley, a început studiul acasă, iar din 1802 a studiat la Syon House Academy.

În 1804, a fost înscris la Eton College, școală aristocratică ce practica încă biciuirea colectivă a elevilor, unde a intrat în conflict atât cu conducerea, cât și cu majoritatea colegilor, fiind agresat fizic și psihic, izolându-se de ceilalți colegi, reușind, totuși, finalizarea studiilor.

În 1810 s-a înscris la Universitatea din Oxford și a publicat două romane gotice „Zastrozzi” și „St. Irvyne” și volumele de poezii „Fragmente postume ale lui Margaret Nicholson” și „Poezii originale de Victor și Cazire”.

În 1811, împreună cu prietenul său Thomas Jefferson Hogg, a publicat anonim pamfletul „Necesitatea ateismului”, iar premisa „mintea nu poate crede în existența unui Dumnezeu”, a îngrozit conducerea universității. Refuzul de a nega că pamfletul îi aparține, a condus, în cele din urmă, ca în 25 martie 1811 cei doi să fie exmatriculați.

După ce a realizat mai multe călătorii în Irlanda și Țara Galilor, a întâlnit-o pe Harriet Westbrook, o tânără de 16 ani, Shelly nutrind sentimente de iubire pentru Harriet și sperând că o va putea salva de la sinucidere. 

A început să scrie pamflete politice, pe care le-a distribuit prin intermediul baloanelor cu aer cald, al sticlelor și al bărcilor din hârtie, iar în 1813 a publicat „Regina Mab”, primul său poem important, ce descrie cum ar fi o societate utopică pe Pământ, unde personajul ce dă titlul poemului, este o zână inventată inițial de William Shakespeare și descrisă în Romeo și Julieta.

S-a apropiat de idolul său, filosoful William Godwin, de a cărui fiică, Mary Godwin, autoarea romanului Frankenstein (1818), s-a îndrăgostit, iar după ce au fugit în Europa, cei doi s-au căsătorit.

În 1816, a publicat poemele „Alastor sau duhul singurătății”, „Mont Blanc” și „Imn frumuseții intelectuale”, însă nu au captat atenția criticilor vremii.

Începând cu 1816, sănătatea lui Shelley a început să se înrăutățească, stabilindu-se pentru o scurtă perioadă în Elveția, unde s-a împrietenit cu Lord-ul Byron, ulterior mutându-se în Marlow, iar din 1818, stabilindu-se în Italia.

În 1818 a publicat „Revolta Islamului”, poem ce se concentrează pe două personaje, Laon și Cythna, care inițiază o revoluție împotriva conducătorului acestora despotic, o pildă simbolică despre eliberare și idealismul revoluționar.

Aflând despre masacrul de la Peterloo, Shelley și-a exprimat revolta într-un poem satiric intitulat „Mascarada anarhiei”, însă nici acesta și nici celelalte poezii politice „Cântec pentru fiii Angliei”, „Anglia în 1819” și „Un nou imn național” nu au văzut lumina tiparului Angliei din acea vreme.

Fiind la curent cu evenimentele politice din Europa, a scris  poemul „Odă libertății”, inspirat de revoluția izbucnită la începutul anului 1820 în Spania și „Odă Neapolelui”, inspirată de răscoala carbonarilor din Neapole.

Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără „Ozymandias” (1818), poem ce explorează ravagiile timpului și uitarea la care sunt supuse moștenirile, chiar și ale celor mai importanți oameni, „Oda vântului de vest” (1819), poemul ce alegorizează rolul poetului ca voce a schimbării și a revoluției, „Odă unei ciocârlii” (1820), poem ce caută să înțeleagă natura, să îi găsească sensul, „Familia Cenci” (1819), o tragedie, în cinci acte inspirată de drama familie romane a Casei Cenci, „Prometeu descătușat” (1820), dramă lirică în patru acte ce prezintă chinurile lui Prometeu, care sfidează zeii și dă focul umanității, „Adonis” (1821), o elogie pastorală scrisă pentru a comemora moartea prietenului său, poetul John Keats și „Triumful vieții” (1822), poem ce explorează natura ființei și a realității.

Shelley a scris, de asemenea, ficțiune și eseuri despre probleme politice, sociale și filozofice, iar o mare parte a operei nu a fost publicată în timpul vieții sale din cauza riscului de a fi arestat pentru calomnie politică și religioasă. 

Criticul literar Harold Bloom l-a descris pe Shelley drept „un meșter superb, un poet liric fără rival și, cu siguranță, unul dintre cei mai avansați intelectuali sceptici care au scris vreodată o poezie".

Percy Bysshe Shelley s-a stins din viață la 8 iulie 1822, în urma unui accident de navigaţie.

 #istorie #personalitati #oameni #cultura #aboutpeople #educatie #mobydick #biografii #evenimente #astăziînistorie #oamenifaini #educație #personalități #culturagenerala #aziinistorie #scriitori #oamenifrumosi #oamenii #personalitate #teatru #aziînistorie

"" ***

 S-a întâmplat în 4 august…

- 1526: A murit Juan Sebastian del Cano, navigator spaniol (n. 1460).

- 1578: Bătălia de la Al-Kaar al Kabir (Maroc) dintre portughezi şi maurii din Fez. În cursul luptei, regele Portugaliei a fost ucis. Profitând de aceasta, Spania va ocupa Portugalia în 1580 (până în 1640), anexând şi imperiul colonial al acesteia.

- 1693: Monahul Dom Pérignon (1638 – 1715) a inventat şampania, băutură care a primit acest nume de la regiunea Champagne din nordul Franţei

- 1704: Englezii cuceresc Gibraltarul, în timpul războiului spaniol de succesiune (Tratatul de la Utrecht le recunoaşte, în 1713, posesiunea).

- 1789: În Franţa a fost abolit sistemul feudal.

- 1792: S-a născut Percy Bysshe Shelley, poet englez. Percy Bysshe Shelley (d. 8 iulie 1822) a fost unul dintre principalii poeţi airomantismului englez, criticii considerându-l unul dintre cei mai de seamă lirici ai literaturii de limbă engleză. Faima i-au adus-o poemele clasice Oyzmandias, Odă vântului de apus(Ode to the West Wind), Odă unei ciocârlii (To a Skylark) şi Mascarada anarhiei (The Masque of Anarchy), care sunt printre cele mai populare şi cele mai lăudate poeme de limbă engleză. Cu toate acestea lucrările sale majore sunt poemele vizionare Prometeu descătuşat (Prometheus Unbound), Alastor, Adonis (Adonais),Revolta islamului (The revolt of Islam), precum şi piesa neterminată Triumful vieţii (The Triumph of Life).Familia Cenci (The Cenci) şi Prometeu descătuşat sunt piese dramatice scrise în cinci, respectiv patru acte. De asemenea a scris romanele în stil gotic Zastrozzi şi St. Irvyne sau Cavalerul de Rozacruce (St. Irvyne, or the Rosicrucian) , precum şi proză scurtă Asasinii (The Assassins) şi Colosseumul (The Coliseum).

- 1834: S-a născut John Venn, matematician englez (d. 1923) John Venn (n. 4 august 1834 - d. 4 aprilie 1923) a fost un logician şi filozof englez. Este celebru pentru introducerea aşa-numitei diagrame Venn, utilizată în diverse domenii ca: teoria mulţimilor, teoria probabilităţilor, logică, statistică şi informatică.În 1883 a devenit membru al Royal Society.

- 1857: S-a născut istoricul Augustin Bunea, continuator al ideilor reprezentanţilor Şcolii Ardelene; a desfăşurat o intensă activitate pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni; în procesul memorandiştilor s-a numărat printre apărătorii acuzaţilor; membru titular al Academiei Române din 1909.

- 1859: S-a născut scriitorul norvegian Knut Hamsun; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1920. Knut Hamsun (d. 19 februarie, 1952) a fost un scriitor norvegian. A avut un rol important în modernizarea romanului european.În 1920 a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Este reprezentant al realismului psihologic, în primul rând prin capodopera sa, romanul Foamea (1890).

- 1862, 4/16: În cadrul acţiunii de unificare administrativă, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează decretele prin care hotărăşte contopirea Direcţiei Statistice a Moldovei cu Oficiul Statistic din Bucureşti şi numirea lui Dionisie Pop-Marţian ca director al Oficiului Statistic pentru Principatele Unite 

-1864: Giovanni Donati studiază pentru prima dată compoziţia chimică a cozii unei comete, ca urmare a cercetărilor întreprinse în laboratorul observatorului astronomic din Florenţa.Spectroscopia se numără printre principalele interese ale lui Donati, şi el semnează de altfel şi primele studii în acest domeniu. Între 1854 şi 1864 descoperă şi studiază şase comete, cea mai vizibilp dintre ele fiindde altfel cunoscută ulterior sub numele de cometa Donati. Cometa 1864b este primul studiu de caz legat de acest subiect, iar câţiva ani mai târziu urmele de carbon pe care le conţine coada unei cometei sunt studiate de William Huggins.Descoperirile sale vizează de asemenea componenţa spectrului cometelor, pe care Donati le caracterizează, în mare parte, ca fiind gazoase. Cum unul dintre conceptele principale ale spectroscopiei se bazează pe rezonanţa şi respectiv pe frecvenţa acesteia, Donati reuşeşte să deducă compoziţia norului gazos al cometei.

- 1870: S-a născut matematicianul Simion Sanielevici; cercetări importante în domeniul ecuaţiilor diferenţiale, integrale şi integrofuncţionale; membru titular onorific al Academiei Române (m.12.VIII.1963, la Klagenfurt/Austria) 

- 1870: S-a născut Sir Harry Lauder, cântăreţ, actor şi compozitor scoţian (m. 1950) 

- 1875: A murit scriitorul danez Hans Christian Andersen; poveştile sale sunt adevărate capodopere ale literaturii pentru copii (n. 1805). La 2 aprilie, în ziua de naştere a scriitorului danez, se marchează, din 1967, „Ziua internaţională a cărţii pentru copii".Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. Copenhaga) a fost scriitor şi poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute poveşti ale sale se numără „Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” şi „Răţuşca cea urâtă”. În timpul vieţii Andersen a fost celebrat de regalitate şi aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume.În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen.

- 1877: S-a născut Francisc Şirato,pictor, desenator şi grafician român, 

- 1900: S-a născut psihologul Vasile Pavelcu; contribuţii în domenii precum: problema personalităţii şi afectivităţii, statutul ştiinţific al psihologiei, învăţarea şcolară ş.a; membru al Academiei Române. Vasile Pavelcu (n.Costuleni, judeţul Lăpuşna, azi Republica Moldova - d. 21 februarie 1991, Iaşi) a fost un psiholog român, membru titular al Academiei Române. 

- 1901: S-a născut Louis Armstrong, interpret american de jazz (m. 1971).Armstrong îşi marca, însă, naşterea nu la 4 august, ci la 4 iulie.Louis „Satchmo" Armstrong (n. New Orleans, Louisiana - d. 6 iulie 1971, New York City) a fost un trompetist şi cântăreţ de jazz, unul din exponenţii cei mai reprezentativi ai „stilului New Orleans" în muzica de jazz din Chicago în jurul anilor 1920 - 1930.

- 1904: S-a născut compozitorul român de naţionalitate maghiară Trózner József (m. 1984)

- 1910: S-a născut compozitorul american William H. Schuman (m. 1992) 

- 1910: S-a născut pictoriţa Hedda Sterne; a fost prima femeie care a făcut parte din grupul expresioniştilor abstracţi cunoscut sub numele de „Irascibilii", compus din Jackson Pollock, Willem de Kooning, Barnett Newman, Mark Rothko şi alţii (m. 2011, la New York) 

 -1912: S-a născut Raul Wallenberg, diplomatul suedez care a salvat mii de evrei de lagărele de concentrare; a dispărut la 17.I.1945 (se pare că a fost împuşcat la 17.VII.1947 în închisoarea Lubianka din Moscova) 

- 1914: Izbucnirea primului război mondial: Germania invadează Belgia; ca răspuns, Marea Britanie declară război Germaniei.Statele Unite îşi proclamă neutralitatea.

- 1916, 4/17: Se semnează, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei (în prima conflagraţie mondială). La 14/27.VIII.1916 România va declara război Austro-Ungariei, dată ce va marca începutul războiul de eliberare şi întregire naţională (1916-1919)

- 1928: S-a născut matematicianul Romulus Cristescu; studii de analiză funcţională şi teoria probabilităţilor; membru titular al Academiei Române din 1990

- 1931: S-a născut criticul şi istoricul literar Nicolae Ciobanu (m. 1987)

- 1935: S-a născut actorul Dorin Varga (m. 1994) 

- 1948: S-a născut actriţa Cezara Dafinescu

- 1948: A apărut Decretul-lege privind cultele religioase din România, prin care se reitera libertatea credinţei religioase şi a practicării cultelor (cu excepţia celor interzise), dar se sublinia obligaţia respectării întocmai a legilor statului; printre altele, se prevedea că niciun cult sau un reprezentant al unui cult religios nu putea întreţine legături cu alte culte religioase, instituţii sau persoane oficiale din afara ţării decât cu aprobarea Ministerului Culturii şi prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe; se mai stipula că niciun cult religios nu putea exercita vreo jurisdicţie asupra credincioşilor statului român; controlul cultelor de către factorul politic a devenit, astfel, complet; totodată au fost trecuţi în rezervă preoţii militari

- 1953: S-a născut Valentin Gruescu, dirijor şi compozitor

- 1953: A murit Francisc Şirato, pictor şi grafician român. Francisc Şirato (n. 15 august 1877, Craiova - d. Bucureşti) a fost un pictor, desenator şi grafician român, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea. A făcut parte din „Grupul celor patru", alături de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han.

- 1959: A murit geologul Ştefan Ghika-Budeşti; studii geologice şi petrografice privind Carpaţii Meridionali; studii de geologie tehnică pentru barajele de la Bicaz, Vidraru şi Lotru; membru corespondent al Academiei Române din 1955 (n. 1904)

- 1960: A murit medicul Maximilian Popper; a participat la organizarea luptei anti-tuberculoză din România şi la pregătirea cadrelor de specialitate din reţeaua de ftiziologie (n. 1895)

- 1961: A murit regizorul francez de film Maurice Tourneur; de formaţie scenograf şi ilustrator de cărţi; a lucrat la Hollywood, fiind unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai filmului mut (n. 1876)

- 1961: S-a născut Barack Obama, om politic democrat american, preşedinte al SUA (i-a succedat lui George W. Bush); este primul afro-american ales în această funcţie; Premiul Nobel pentru Pace pe 2009 

- 1972: A murit Victor Anastasiu, medic şi psihofiziolog; contribuţii originale la dezvoltarea medicinii aeronautice: a înfiinţat, în 1920, Centrul de medicină aeronautică, unul dintre primele de acest gen din lume. Victor Anastasiu (n. 5 octombrie 1886, Huşi - d. Bucureşti) a fost un medic şi psihofiziolog român, membru al mai multor societăţi internaţionale de aeronautică din Paris şi Geneva, expert tehnic în cadrul Ligii Naţiunilor în anul 1929.În prezent Institutul naţional de medicină aeronautică poartă numele medicului român, Institutul naţional de medicină aeronautică şi spaţială „General doctor aviator Victor Anastasiu".

- 1981: A murit actorul american de film Melvyn Douglas; actor de prim-plan al anilor '30-'40 ai secolului XX, partener al unor mari vedete, precum Greta Garbo, Joan Crawford sau Katherine Hepburn (n. 1901)

- 1997: A murit Jeanne Calment, cel mai logeviv om din lume, în vârstă de 122 ani şi 164 de zile. Jeanne Louise Calment (n. 21 februarie 1875) a fost o femeie din Franţa. A trăit întreaga sa viaţă la Arles, Franţa. 

- 2000: A murit criticul de teatru Victor Parhon (distins cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER pe anul 2000); a lucrat la Radioteleviziunea Română (n. 1943)

- 2003: A murit soprana Valentina Creţoiu (n. 1909)

- 2005: Începe prima conferinţă internaţională Wikipedia la Frankfurt, Germania

- 2011: A murit cântăreaţa d e muzică populară Florica Ungur (n. 1939)