***

 Se aniverseaza 109 ani de la nasterea poetului GELLU NAUM

A patra peșteră

Gellu Naum

Hai să ne ţinem de ferigă în timp ce se certifică poetul Marior

să cultivăm tristeţile carnasiere

noi cei porniţi vertiginos spre mare

spre plaja bântuită de frisoanele unei înalte ruginiri

o doamnă de mărimea unei seminţe ne plăcea foarte mul

tea îşi clătina capul pe baza triunghiurilor noastre

de ce nu înţelegeţi că e soţie de doctor cu inimă că n-avem dreptul

că dormităm într-o groapă cu lei

că ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptănă prelung

în timp ce o altă fiinţă se plimbă pe partea cealaltă şi noi susţinem sus şi tare că nu există

nici o parte cealaltă

că am pus bamele în pământ şi la Doamna-firar al dracului de pământ că l-a răscolit ploaia

că avem datoria să înaintăm spre mare şi să punem bamele în pământ

doamna aceea bizară contestă atributele poetului Marior în timp ce noi profetizăm

(avem şi nişte martori dar nu mai fac doi bani)

câţiva consideră că totul se exprimă în cuneiforme

ei au omizi pe revere poate se vor mai naşte

noi n-avem dreptul fiindcă ne exprimăm în omizi

în adăpostul unde vui eşte doamna aceea cu inimă

***

 Se aniverseaza 109 ani de la nasterea poetului GELLU NAUM

 Gellu NAUM s-a născut la 1 august 1915 in Bucureşti, si a fost un poet roman, reprezentant al suprarealismului in literatura Romana. 

A publicat 

- versuri Athanor; Tatăl meu obosit; Malul albastru; Faţa şi suprafaţa; - proză Poetizaţi, poetizaţi si Zenobia; 

- literatură pentru copii Cărţile cu Apolodor. 

Gellu Naum  a fost un poet și prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți pe plan european, născut la 1 august 1915 în București, ca fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărășești.

În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din București, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul.

Între 1933 și 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universității din București, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde își continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog și filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.

Întors în țară în 1939, va fi mobilizat și trimis pe frontul de Răsărit.

În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 și 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București".

După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privațiuni și tăcere. 

Își câștigă existența din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Stendhal, Franz Kafka etc.).

După 1968, regimul comunist îi acordă din nou dreptul de a publica. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată, dar târzie recunoaștere. Este invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ș.a.).

Ca și André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

A decedat la 29 septembrie 2001in Bucureşti.

Volume poezii

Drumețul incendiar

Libertatea de a dormi pe o frunte,

Vasco de Gama,

Culoarul somnului,

Poem despre tinerețea noastră,

Soarele calm,

Athanor,

Poeme alese,

Copacul-animal,

Tatăl meu obosit.

Poeme alese,

Descrierea turnului,

Partea cealaltă,

Malul albastru,

Fața și suprafața urmat de Malul albastru.

Focul negru,

Sora fântână,

Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor,

Ascet la baraca d e tir,

Calea șarpelui,

Despre identic și felurit.

***

 VARA IN CAPITALĂ 

Ion MINULESCU

Au plecat bucureștenii toți la băi

și cu Vara n-au rămas în capitală

decât morții și gardiștii...

iar pe străzile pustii și prin odăi -

praful ce se-ngroașă zilnic,

și-n covoare -

Moliile cu prezența lor fatală

și cu veșnica lor poftă de mâncare...

de urât că n-are ce să vadă

în monumentala noastră capitală,

vara umblă toată ziua-n pielea goală

prin apartamente-nchise

și pe stradă -

De la Parcul Carol la Șosea

și de la Șosea la Cotroceni,

însoțită de o droaie de țigani

și de olteni,

care vând cireși, rahat și limonadă

și-o poftesc să cumpere și ea...

Vara însă-i fată de la țară -

bleagă și prostuță ca o oaie -

nu știe că-n capitală

este și-o „Baie centrală”,

și când simte că-i zăduf din cale-afară

se răsfață-n Dâmbovița cât îi place,

ca Suzana clasică, la baie...

Iar pe mal, gardiștii - cască-gură -

o mănâncă cu privirea lor șireată,

ca bătrânii poftitori de trup de fată,

și se-ntreabă:

ce să-i facă?...

să-i dea pace ,

sau s-o vâre-n beci la prefectură?...

***

 IMPARTEALA

Alecu Donici

Avand tovarasie

La o negustorie,

Cativa prieteni pe viata

Au castigat multime de bani gheata.

Si adunandu-se la casa lor obsteasca

S-au apucat folosul sa-mparteasca.

(Dar sunt cam rare impartele

Fara galceve, sau smintele.)

Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,

S-au intaratat la sfada.

Cand, iata! deodata,

Aud strigand:

- "Sariti! sariti! foc! casa arde!"

- "Lasati si ne vom socoti pe urma;

Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade

Din cea de fata suma

O mie inca si mai bine",

A zis dintre tovarasi unul.

- "Iar mie in tot bunul

Vreo doua mii mi se vine",

Le zice lor un alt.

- "Aidem insa!" - "Ba stati,

Si dreapta partea-mea imi dati",

Strigara celalalt.

- "Da pentru ce? Si cum? ..."

Sfadindu-se asa, prietenii vad fum

Cu palalaie-n casa,

Si neputand sa iasa,

Au ars ei toti, cu bani, cu tot.

Aici a zice pot:

Ca la un rau obstesc, cand cere trebuinta

Ca sa-l intampinam puind unit silinta;

Adeseori pierim obsteste.

Cand fiestecare

Stigand cu gura mare ,

La interesul sau in parte atinteste.

***

 2 august 1939: S-a născut Valeria Seciu, actriță româncă de teatru, film, voce, radio și televiziune.

Valeria Seciu (2 august 1939, București – 6 septembrie 2022, București) a fost o actriță româncă de teatru, film, radio, voce și televiziune.

STUDII

A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu, Dora Cherteș, Cătălina Pintilie, Mircea Andreescu.

CARIERA ARTISTICĂ

A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București (memorabilă rămâne prezența ei în Cordelia din Regele Lear în regia lui Radu Penciulescu), pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii.

La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu realizări notabile: recitalul Arta iubirii sau rolul Arkadina, din Pescărușul de Cehov, ambele în regia Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare inspirată a actriței cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul Pelicanul, după August Strindberg (1994), montat într-un spațiu neconvențional (un depozit al Sălii Dalles). În 1998 a colaborat la Teatrul Nottara cu regizorul Alexandru Dabija în spectacolul "Lungul drum al zilei către noapte (E. O'Neill), fiind nominalizată mai apoi la Galele UNITER pentru cel mai bun rol principal feminin. După 2000 apare mai rar pe scenă, fiecare apariție reprezentând însă un succes de public și de critică, două dintre creațiile sale recente (Esme Allen în Cum gândește Amy de David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, și Gloucester în Lear, după W. Shakespeare, regia Andrei Șerban, Teatrul Bulandra, 2008) fiind răsplătite cu premii acordate de UNITER. O altă distincție importantă, medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, i-a fost atribuită actriței în 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului Trecut-au anii, recital de poezie și muzică susținut ani de-a rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa. Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.

Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; din anul 2000, acesta este călugăr la Muntele Athos[3], purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr. „Binefăcătoarea”).

ROLURI ÎN TEATRU

•La Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București (selectiv):

- Veronica Micle - „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu (1964)

- Dona Elena - „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu, 1966

- Otilia - „Enigma Otiliei”, după George Călinescu, regia Ion Cojar, 1968

- Aglaia Epancina - „Idiotul”, după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, (1969)

- Margaret - „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, 1970

- Honey - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970

- Cordelia - „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 1970

- Corina - „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971

- Ana - „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu, 1975

- Lady Anne - „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976

- Amanda Wingfield - „Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006)

•La Teatrul Mic din București (selectiv)

- Ersilia Drei - „Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978)

- Doamna mascată - „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979)

- Margareta - „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980)

- Genica - „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu (1981)

- Ea - „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984)

- Marguerite Gautier - „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985)

- Aelita - „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski, regia Dragoș Galgoțiu (1986)

-...- „Arta iubirii”, de ..., regia Cătălina Buzoianu (1989)

-...- „Actorii”, de ..., regia Alexa Visarion (1990)

- Donata Genzi - „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991)

- Irina Nikolaevna Arkadina - „Pescărușul”, de A.P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993)

- Vivian Bearing - „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001)

- Esme Allen - „Cum gândește Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005)

- Spiritul Mamei - „Furtuna”, de W. Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu, 2009

•La Teatrul Național din Cluj:

- Lavinia - „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub, 1965

- Domnița Anca - „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur, 1966

•La Teatrul „C. I. Nottara” din București

- Monahova - „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion, 1976

- Mary Cavan-Tyrone - „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia Alexandru Dabija, 1998

•La Teatrul Levant din București

- Mama - „Pelicanul”, de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu, 1995

•La Teatrul Act din București

- Doamna Bruscon - „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007)

•La Club „La Scena”

-...-„Top Dogs/Șomeri de lux”, de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu (2004)

•La Teatrul Bulandra din București

- Charlotte - „Noile suferințe ale tânărului W”, de Ulrich Plentzdorf, regia Olimpia Arghir, 1973

- Brenda - „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu, 1975

- Gertrude - „Hamlet”, de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 2000

- Gloucester - „Regele Lear”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 2008

ROLURI ÎN TEATRUL DE TELEVIZIUNE

- Rața sălbatică de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu - Hedwiga

- Troienele de J.P. Sartre, după Euripide, regia Petre Sava Băleanu, 1967 - Casandra

- Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu

Woyzeck de George Buchner, 1970 - Marie

- Trei surori de A. P. Cehov, regia Ion Barna, 1971 – Irina

- Pescărușul de A. P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu, 1974 - Nina Zarecinaia

- Curcanii (1977), de Grigore Ventura, regia Virgil Bradateanu, Anca Ovanez-Dorosenco

- Turnul de Fildeș după Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1978 - Maria Sinești

- Suflete tari de Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1979 - Maria Sinești

- Livada din noi de Constantin Chiriță, regia Constantin Dinischiotu, 1980

- Inimă fierbinte de Octavian Sava, 1982

- Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Dan Necșulea, 1982 - Maria Sinești

- Ciuta de Victor Ion Popa, 1984

- O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca, 1984 - Veta

- O femeie drăguță cu o floare și fereastra spre nord de Eduard Radzinski, regia Olimpia Arghir, Dragoș Galgoțiu - rol Aelita

- Vocea umană de Jean Cocteau, regia Cătălina Buzoianu, 1990

- Femeia mării de Henrik Ibsen, regia Olimpia Arghir - Elida

FILMOGRAFIE

- Casa neterminată (1964)

- Asediul (1971)

- Parașutiștii (1973)

- Instanța amână pronunțarea, regia Dinu Cocea (1976)

- Casa de la miezul nopții (1976)

- Instanța amînă pronunțarea (1976)

- Tănase Scatiu (1976)

- Regăsire, regia Ștefan Traian Roman (1977)

- Râul care urcă muntele, regia Cristiana Nicolae (1977)

- Înainte de tăcere, de Alexa Visarion, regia Alexa Visarion (1978) - Ana

- Clipa (1979)

- Speranța, regia Șerban Creangă (1979)

- Lumini și umbre - Serial TV, de Titus Popovici, regia Andrei Blaier/Mihai Constantinescu/Mircea Mureșan (1979)

- Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980) - Savista

- Bună seara, Irina! (1980) - Irina

- Vînătoarea de vulpi (1980)

- Mult mai de preț e iubirea, de Nicolae Țic, regia Dan Marcoci (1982)

- Escapada, de Mircea Radu Iacoban, regia Cornel Diaconu (1983)

- Dragostea și revoluția (1983)

- Vreau să știu de ce am aripi (1984)

- Adela (1985)

- Furtună în Pacific (1986)

DISTINCȚII

Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decem brie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

***

 2 august 1951: S-a născut Marcel Iureș, actor român de teatru și film.

Marcel Iureș (2 august 1951, Băilești, Dolj) este un important actor român de compoziție.

Actorul este distins cu Ordinul Serviciu Credincios în grad de Mare Cruce de către Președintele României.

CARIERA ARTISTICĂ

Marcel Iureș a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.

Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România.

În prezent, el joacă pe scena Teatrului Act în trei piese regizate de Alexandru Dabija: "Creatorul de Teatru" (de Thomas Bernhard), "Ultima bandă a lui Krapp" (de Samuel Beckett) și "Capra sau Cine e Sylvia?" (de Edward Albee). Cele mai importante roluri în teatru: "Richard al II-lea", "Richard al III-lea" (regizată de Mihai Măniuțiu), "Hamlet" (regizată de Liviu Ciulei), "Caligula" de Albert Camus (regizată de Mihai Măniuțiu), Beckman ("Afară în fața ușii") de Wolfgang Borchert (regizată de Mihai Măniuțiu). La Teatrul ACT a mai jucat în piesa "Cetatea Soarelui" (în regia lui Mihai Măniuțiu).

Cariera internațională a lui Marcel Iureș este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute: Amen, Războiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibilă, Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului și Pacificatorul.

Performanțele sale artistice în domeniul teatral sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune (înainte de 1990) și în teatrul radiofonic național.

Din 2004 este președintele Festivalului Internațional de Film Independent "Anonimul".

În 2007 semnează lectura audio-book-ului Humanitas "Remember-Mateiu Caragiale".

Despre momentul în care a realizat că dorește să fie actor și despre modelele vieții sale, Marcel Iureș mărturisește: "pe când aveam 16-17 ani, mi-am pus pe nas niște ochelari de vedere cu dioptrii. La vremea aceea, nu aveam nevoie de ei. Vedeam perfect. Și m-am uitat în oglindă. Prin lentile nu vedeam nimic, așa că m-am uitat pe deasupra lor. Am fost fascinat de faptul că îmi vedeam reflexia în oglindă, pe deasupra ochelarilor și nu prin ei. Mi s-a părut că e ceva: să te vezi bine fără ochelari, deși purtându-i. De aici a cam pornit totul.(...) Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă." (sursa: Formula AS nr. 518)

ROLURI ÎN TEATRU

•La Teatrul Național din Cluj-Napoca

În perioada 1978-1981 joacă la Cluj-Napoca:

- Beckman în piesa "Afară în fața ușii” de Wolfgang Borchert, regia Mihai Măniuțiu;

- Corifeul în "Perșii" de Eschil, regia Mihai Măniuțiu;

•La Teatrul Bulandra

Din 1981 joacă la Teatrul Bulandra:

- recită în "Poezia muzicii tinere", spectacol realizat de Florian Pittiș (1981);

- Arhiepiscopul Sharon în "Cabala Bigoților" de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu;

- Garcin în "Cu ușile închise" de Jean-Paul Sartre, regia Mihai Măniuțiu (1982);

- Tom în “Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, regia Ioan Taub (1982)

- Horatio în "Hamlet" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu (1985);

- Contele în “Uriașii Munților” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu(1986);

- în “A treia țeapă” de Marin Sorescu, regia Ion Caramitru (1987);

- Contele în “Câinele grădinarului” de Lope de Vega, regia Florian Pittiș (1988);

- Lysander în "Visul unei nopți de vară" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1991)

- Beckman în "Afară în fața ușii” de Wolfgang Borchert, regia Mihai Măniuțiu(1991);

- Versinin în "Trei surori" de Anton Cehov, regia Alexandru Darie (1995);

- Caligula în "Caligula" de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu (1996);

- Hamlet în “Hamlet” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei(2000);

- Henric IV în “Henric IV” de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei (2005);

•La Teatrul Odeon:

- Richard III în "Richard al III-lea de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1993);

- Chiriac în "O noapte furtunoasă“ de Ion Luca Caragiale, regia Mihai Măniuțiu (1998);

- Boca în "Camera de Hotel" de Barry Gifford, regia Alexandru Dabija (2008)

•La Teatrul Național București

- Richard II in “Richard II” de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1996).

•La Teatrul de Comedie

- Nae Cațavencu în "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija (2011).

•La Teatrul Act

- "Omor în catedrală" dupa T.S. Eliot, regia Mihai Măniuțiu (1995).

- “Cetatea Soarelui” de Tommaso Campanella, regia Mihai Măniuțiu (1998);

- "Tovarășe Frankenstein, conducător iubit!", regia Mihai Măniuțiu (prezentat în cadrul festivalului Frankenstein de la Weimar - capitala culturală a Europei)(octombrie 1999);

- Spectacolele "Arta" de Yasmina Reza și "Oscar" de Claude Manier, în regia lui Alice Barb - coproducție cu Compania Of-Of (decembrie 2000);

- participare la Festivalul Independent de Teatru, organizat în paralel cu Festivalul Național de Teatru și constituându-se într-o "secțiune off" a acestuia (noiembrie 2000);

- Bruscon în "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard, regia Alexandru Dabija (2001);

- Krapp în "Ultima bandă a lui Krapp", după Samuel Beckett, regia Alexandru Dabija (2003);

- Martin în “Capra sau Cine e Sylvia?” de Edward Albee, regia Alexandru Dabija (2007);

- Tatăl lui Robert în "Acasă la tata" de Mimi Brănescu, regia Alexandru Dabija (2009);

- Ivan în "Absolut!" după Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija (2011);

- Ilie Moromete în "Păi...despre ce vorbim noi aici, domnule?" de Cătălin Ștefănescu, regia Alexandru Dabija (2014).

surse: Teatrul Bulandra; Teatrul Act; Teatrul de Comedie

FILMOGRAFIE

- Aurel Vlaicu (1978)

- Vis de ianuarie (1979) - Franz Liszt

- Artista, dolarii și ardelenii (1980)

- Castelul din Carpați (1981)

- Punga cu libelule (1981)

- Să mori rănit din dragoste de viață (1984)

- Vacanța cea mare (1988)

- Cei care plătesc cu viața (1989)

- Un bulgăre de humă (1990) - anticarul

- Somnul insulei (1994)

- Faimosul paparazzo (1999)

- Tatal fantoma (2010)

- În derivă (serial TV HBO 2010-2012)

- Foyle's War (TV series 2010)

- Manusi Rosii (2010)

- The Philanthropist (TV series 2009)

- Goal! 3(2009)

- Thick as Thieves (2009/I)

- Călătoria lui Gruber (2008)

- Trial & Retribution XV: The Rules of the Game (2008)

- Logodnicii din America (2007)

- Youth Without Youth (2007)

- Pirates of the Caribbean:At world's end (2007)

- Mașini dublaj in rolul lui Doc Hudson(2006),

- Spooks (Episode #5.9) (2006)

- Gool! / Goal! (2005)

- Isolation (2005)

- Peștera / The Cave (2005)

- Project W (2005)

- Prins la înghesuială / Layer Cake (2004)

- Valizele lui Tulse Luper, partea a II-a / The Tulse Luper Suitcases, Part 2: Vaux to the Sea (2004)

- Aventurile unei zile (2004)

- Cambridge Spies (2003)TV

- 3 păzește (2003)

- Vlad Nemuritorul (2002; dublajul din română în engleză)

- Războiul lui Tom Hart / Hart's War (2002) - S.S. StendartenFuhrer (Colonel) Werner Visser

- Amen (2002) - Papa Pius al XII-lea

- I Hope... (2001)

- Elita / The Elite (2001)

- Fii cu ochii pe fericire (1999)

- Pacificatorul (1997 / The Peacemaker (1997)

- Ochii care nu se văd(1987-1996) - Paul Valerian

- Misiune: Imposibilă (1996)

- Interviu cu un vampir (1994)

- Balanța (1992)

- Vacanța cea mare (1988)

- Domnișoara Aurica (1985)

- Sezonul pescărușilor (1985)

PREMII, NOMINALIZĂRI

- Nominalizare UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1992-1993), pentru rolul din spectacolul "Richard III" de W. Shakespeare;

Premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1997-1998), pentru rolul titular din spectacolul "Richard al II-lea" de W. Shakespeare;

- Premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 2000-2001), pentru rolul Bruscon din spectacolul "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard ;

- Premiul UNITER de excelență (stagiunea 2002-2003): Marcel Iureș, fondatorul Teatrului Act - catalizator al mișcării teatrale independente;

- Premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană (2009) pentru cel mai bun rol masculin, pentru rolul tatăl lui Robert din spectacolul Acasă la tata de Mimi Brănescu.

- Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal la FESTIVALUL COMEDIEI ROMÂNEȘTI – festCO, ediția a X-a, (2012) pentru rolul Cațavencu din spectacolul “O scrisoare pierdută” de I.L Caragiale, regia Alexandru Dabija, Teatrul de Comedie și pentru one-man show-ul din spectacolul “Absolut! după Ivan Turbincă de Ion Creangă“, regia Alexandru Dabija, Teatrul Act.

- Nominalizare British Theatre Awards în TNA - Manchester și Manchester Evening Awards.

DECORAȚII

Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de  Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

***

 2 august 2012: S-a stins din viață Mihaela Ursuleasa, pianista română.

Mihaela Ursuleasa (27 septembrie 1978, Brașov - 2 august 2012, Viena, Austria) a fost o pianistă română.

BIOGRAFIE

Tatăl său, care cânta jazz la pian, era de etnie romă iar mama sa era cântăreață moldoveancă.

La 5 ani a început să cânte la pian, cerându-i ajutorul tatălui său pentru a descifra un cântecel, "Păpușa bolnavă", de Ceaikovski.

La vârsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce aceasta câștigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia, Italia. La sfatul lui Claudio Abbado, a renunțat temporar la concerte și s-a concentrat asupra educației sale muzicale. Rezultatul a fost că în 1995 a câștigat Concursul Internațional de Pian Clara Haskil.

Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit în 1999 „cum laude”, obținând diploma de specializare în arta concertului, sub îndrumarea profesorului Heinz Medjimorec.

Stabilită la Viena, în timpul unui concert l-a cunoscut pe violoncelistul de origine română Rodin Moldovan. Cei doi au devenit părinții unei fetițe, Ștefania.

Într-un interviu pentru Observatorul Cultural, pianista Mihaela Ursuleasa declara cu tristețe:

Prima mea profesoară, dna Stela Drăgulin de la Brașov, mi-a dat ocazia unei fantastice experiențe de scenă, de concert. În schimb însă, mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine. Iată greșeli care ar trebui evitate, căci pot avea efecte distrugătoare pentru întreaga viață, pentru întreaga carieră viitoare a copilului. Un copil nu trebuie să fie forțat, nu trebuie să fie exploatat și împins mereu și mereu înainte, cu orice preț, pentru reușită și glorie. Unui copil talentat un profesor bun îi dezvoltă și îi susține pasiunea pentru muzică și înțelegerea pentru arta sunetelor. Căci acel copil va deveni artistul care, obligatoriu, va trebui să se descurce mai tîrziu singur în viață.

În dimineața zilei de 2 august 2012, Mihaela Ursuleasa a decedat în urma unui atac cerebral, în apartamentul ei din Viena, orașul în care se stabilise de douăzeci de ani.

Trupul neînsuflețit al pianistei Mihaela Ursuleasa a fost depus joi 9 august 2012 în foaierul Ateneului Român din București, pianista fiind înmormântată la 10 august 2012, cu onoruri militare, pe Aleea Artiștilor din cimitirul Bellu, în cavoul care aparține familiei Ursuleasa, unde sunt înmormântați și bunicii ei. Mormântul se află la planul 73, figura 123.

DISCOGRAFIE

- 1988 - Concertul Nr. 3 pentru pian și orchestră în do minor, Op.37 de Beethoven. Pian: Mihaela Ursuleasa, Orchestra simfonică a Radioteleviziunii române, Dirijor: Iosif Conta; Înregistrare din concert public, Studioul Radioteleviziunii, 13.10.1988; Electrecord – ST-ECE 03589.[15], lansat la mijlocul anului 1989

- 2010 - Piano & Forte; Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, Constantinescu; BERLIN Classics (Edel), cod EAN 782124165420

- 2011 - "Romanian Rhapsody"; Rapsodia Română nr. 1 a lui George Enescu, Suita pentru pian a lui Paul Constantinescu, două dansuri populare românești de Béla Bartók și trei piese de Franz Schubert.

PREMII ȘI DISTINCȚII

- Marele Premiu la Concursul internațional de pian Clara Haskil, Vevey, Elveția, 1995

- Premiul ascultătorilor, decernat de Programul 2 al Radiodifuziunii poloneze, pentru "Cea mai eminentă personalitate a celui de-al 13-lea Concurs de pian Chopin din Varșovia", decembrie 2000

- Premiul ECHO-Klassik la categoria “Interpretarea solistică a anului; pian, secolul al 19-lea”, pentru albumul său de debut “Piano & Forte”, 2010

- Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Ofițer (postmortem)