$$$

 Cumpărați ceapă și mâncați-o crudă, coaptă, fiartă ... chiar zilnic, indiferent cât de mare este prețul ... mâncați ceapă!!!

 Dr. Dawood Al-Rubaie, proprietarul Enciclopediei arabe de terapie pe bază de plante medicinale, spune: 

"Am scris mai multe articole despre ceapă și beneficiile ei terapeutice și nutriționale și, de câte ori am citit un nou raport, am fost motivat să scriu mai multe despre acesta.

 Și când discuția despre aceasta a devenit lungă, m-am gândit să o scriu sub titlul ... Știai*:

 🔸 * Știai *

 Ceapa este una dintre cele mai bogate legume și fructe cu o substanță medicinală importantă numită corecetină, și numai germenii de capere concurează cu aceasta?

 🔸 * Știai *

 Că antioxidantul (corcitina) din ceapă rezistă inflamațiilor oriunde se găsește, în special în sinusuri și plămâni?

 🔸 * Știai *

 Faptul că, consumul de ceapă împiedică dezvoltarea diabetului de la tipul (2), care este tratat cu tablete iar la tipul (1) care necesită injecție cu insulină?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne cancerul de sân, prostată, uter și ovarian și, de asemenea, previne creșterea și numărului de leziuni precanceroase?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa combate atacurile de astm?

 🔸 * Știai *

 Ceapa protejează celulele nervoase de leziuni și de bolile rezultate legate de sistemul nervos?

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne deteriorarea și întărirea vaselor de sânge și previne multe boli de inimă?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa sporește prezența și reproducerea bacteriilor naturale în intestin, ceea ce îmbunătățește absorbția nutrienților, crește sistemul imunitar și previne creșterea excesiva în greutate?

 🔸 * Știai *

 Ceapa ucide multe tipuri de germeni și bacterii din gât și plămâni?

 🔸 * Știai *

 Ceapa subțiază sângele și previne formarea cheagurilor, mai ales atunci când este la grătar și că avertizează împotriva consumului de diluanți farmaceutici de sânge, cum ar fi aspirina și warfarina cu ceapă la grătar sau prăjite, deoarece provoacă o creștere excesivă a fluidității sângelui?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa reduce presiunea arterială la pacienții hipertensivi?

 🔸 * Știai *

 Ceapa aduce starea de somnolență?

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne creșterea germenului H. Pylori și îl elimină?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa reduce colesterolul și trigliceridele?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne apariția bolilor asociate diabetului?

 🔸 * Știai *

 Ceapa previne reproducerea virusului SIDA?

 🔸 * Știai *

 Că ceapa previne osteoporoza?

 🔸 * Știai *

 Ceapa conține cantități ample de compuși de sulf care mențin prospețimea pielii, rezistența și frumusețea părului și a unghiilor?

 Note:

 Zicala populară spune: -

 👈 “Mănâncă ceapă și uită ce rău s-a întâmplat” - de fapt ceapa îmbunătățește starea de spirit și relaxează inima.

 👈 Cojile de ceapă sunt cele mai bogate în antioxidanți chorcetinici.

 Ceapa nu își pierde proprietățile medicinale la punctul de fierbere.

 👈Supa de ceapă este tipică pentru a obține toate beneficiile cepei.

 Toate cele de mai sus sunt rezumatul a sute de lucrări științifice experimentale... dacă este posibil, răspândește acest material în beneficiul nostru, al tuturor ...

$$$

 A fost odată, într-o margine uitată de lume, o fată îmbrăcată în roșu, care mergea necontenit printr-o pădure fără sfârșit. Pașii ei nu se opreau niciodată. Zi de zi, trecea pe lângă stejari tăcuți, flori ofilite și izvoare care nu mai cântau. Nu mai avea nici scop, nici bucurie — doar o nevoie arzătoare de a merge, de a face, de a nu se opri.

Haina ei roșie, odinioară aprinsă ca focul inimii, era acum ternă, murdară de praf și frunze. Dar ea continua. "Trebuie să ajung", își spunea, deși nu mai știa unde.

Într-o zi, când soarele era prea obosit ca să mai lumineze fata s-a prăbușit lângă un trunchi. Nu mai putea. Nu mai simțea nimic. Nici durere, nici teamă. Doar un gol adânc, ca o toamnă eternă.

Atunci a apărut lupul. Avea blana cenușie și ochii blânzi, ca o amintire de pace dintr-o altă viață. S-a apropiat tăcut, și s-a așezat lângă ea, fără să spună nimic.

— De ce nu mă mănânci? 

Lupul a înclinat capul și a răspuns:

— Pentru că tu te-ai mâncat singură. Eu am venit doar să veghez la odihna ta.

Fata l-a privit mirată.

— Cum adică m-am mâncat?

— Ți-ai consumat sufletul alergând după scopuri pe care nici tu nu le mai cunoști. Ți-ai uitat propria inimă undeva pe drum, iar acum umbli cu pieptul gol, sperând că vei regăsi sensul doar dacă nu te oprești. Dar uneori, singura cale de a merge mai departe... este să te oprești.

Fata a tăcut. O lacrimă i-a coborât pe obraz. În cuvintele lupului era un adevăr pe care îl simțise mereu, dar pe care nu avusese curajul să-l rostească.

— Și ce fac acum? a întrebat ea în șoaptă.

Lupul s-a ridicat și s-a întins lângă ea, sprijinindu-i capul cu blana lui caldă.

— Acum... te odihnești. Înveți să primești. Să fii, nu doar să faci. Să te îmbrățișezi pe tine însăți cu aceeași grijă cu care ai îmbrățișat lumea.

Și fata a adormit. În vis, și-a regăsit inima — mică, dar vie, încă bătând. Și atunci, roșul hainei ei a început din nou să strălucească.

🗨️Simți și tu că galopezi într-un "trebuie" continuu?

Suada Agachi - via internet

$$$

 NOAPTEA DE SÂNZIENE-

de Fănuș Neagu                                                             

      ,,Tăceam ca stăpânit de-o poruncă aspră. Fulgere scurte tâșneau spre cer, dând veste despre oameni care se sărută sub meri.Singura mea avere și cea mai de pret era așteptarea, credinta că-n noaptea când Sânzienele-și rup ramurile galbene și le aștern pe apele ce curg in Dunăre, trebuie să se arate foc albastru pe comori vechi. Imprejurul meu lumea se-nnoia cu foșnete și spuneri de legendă . In ierburile inalte de pe gorganul scitic, lin clătinate de pasul vântului, stătea,in scaun de judecată, Timpul bătrân, având la picioare cătelul pământului valah. Ei doi veghează ca noaptea de Sânziene, cea mai frumoasă de peste vară,căci atunci se scutură de lumină macii, să se petreacă numai cu gânduri curate. Impletindu-mi sufletul cu cununile pelinului, am văzut cum o stea coboară și picură taina neagră peste buza macilor, rânduindu-i spulberării. Măsura visului din ei trece in grâu, in lăstarul de vie, in ochii fetelor și-n temelia celor prea lesne fermecati de ceasul când luna ia trup de sitar rănit, iar Dunarea trup poleit de ispite. 24 iunie! Noaptea de Sânziene. Și luna ca o moarte din dragoste, / Și aur umed izvorând de pretutindeni..." ( Fanus Neagu-Insomnii de matase)

..................................................................................................

Oare să nu-i dai dreptate lui Eminescu? ,,Astfel de noapte bogată,

Cine pe ea n-ar da viața lui toată?"

..................................................................

Sursa foto: internet

###

 Dac-ar fi să fie 

Dac-ar fi ca viața, apele din suflet

Să le pună-n vadul dintre amintiri,

M-aș opri o clipă din privit și umblet,

Să astâmpăr setea unei mari iubiri. 

Cerul de și-ar rupe firele albastre,

Cu care-s legate stelele-aurii,

Le-aș feri de stânca umbrelor sihastre,

Ca să poți iubito, calea să o știi. 

De și-ar pune marea apele în două,

Făcând o potecă vie între maluri,

Nu aș vrea să cadă în adâncuri rouă,

Când își lasă zorii pașii peste valuri. 

Tu de mi-ai ucide bezna în odaie,

Aducând lumina peste lucruri vechi,

Aș privi cu teamă picurii de ploaie,

Ce cad din abisuri, simpli sau perechi. 

Dac-ar fi să fie-n viață numai dor,

Am plânge iubito de-atâta iubire

Și-am reînvia, prin alt viitor,

Unde cerul, marea au doar nemurire. 

Gh. Ungureanu

A####

 Blânde flori de sânziene ...

Înflorită-i toată valea, cu flori dulci de sânziene...

Și parfumul lor ajunge peste dealuri, pân acasă...

Până-n satul meu mănos, plin odată cu Ilene... 

Ce-și purtau cocu-mpletit, sub basmaua de mătasă...

În ziua de Sânzâiene, îmbrăcau ia cu flori,

Cusută in cruciulițe, cu trandafiri și cu maci,

Rupeau busuioc din prag și-l puneau la subțiori

Și-și duceau pașii grăbiți în biserici cu cei dragi. 

Mergeau la Sfântul Ioan, să se roage pentru pace,

Pentru roade, sănătate și pentru copii cuminți, 

Să le-nvrednicească pasul și mâinile lor dibace,

Să poată să ducă-n spate datoria de părinți...

Așa erau mamele...blânde flori de sânziene, 

Mamele de-odinioară, cu cocul prins sub basma,

Dârze, harnice, frumoase, Ane, Marii și Ilene,

Printre ele...o sânzâieană, era și măicuța mea...

Multe au plecat în Rai, și-au lăsat dulci amintiri,

S-au mai ștres, dar năvălesc în zile de sărbătoare, 

Strângem la piept iile, cusute cu trandafiri ...

Și ne pierdem ca și colbul, șters de ploi de pe ogoare...

✍️Camelia Nagîț

$$$

 SÂNZIENELE, DRĂGAICA, 24 iunie. 

În fiecare an, creştinii ortodocşi serbează naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului. În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sânziene, în Ardeal, iar în Muntenia şi Oltenia - Drăgaica. 

TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE - ajunul Sânzienelor:

În ajun de Sânziene, seara, se întâlnesc fetele ce vor să se mărite cu flăcăii ce doresc să se însoare. Băieţii fac ruguri, aprind flăcări şi le învârt în sensul mişcării Soarelui la apus, strigând:

Du-te Soare, vino Lună,

Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă, mirositoare;

Fetele să le adune,

Să le prindă în cunune,

Să pună la pălărie

Struţuri pentru cununie;

Boabele să le răstească,

Până-n toamnă să nuntească!

Fetele fug şi culeg flori de Sânziene (Drăgaică), din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat şi le aruncă peste casă; dacă se agaţă cununile de hornuri, fetele se vor mărita chiar în acel an. A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele, cu struţuri de sânziene la pălărie, în semn că au căzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce îi interesează. Ei chiuie şi strigă:

Du-te Lună, vino Soare,

Că tragem la-nsurătoare;

Cununile neursite

Zac sub hornuri azvârlite.

Până-n 'miezi, cu steagu-n frunte,

Trec feciorii după slute,

C-alde alea nedirese

Nu vor să fie mirese.

Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor. 

Cine nu cinsteşte Sânzienele, adică cine nu le culege, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea "zânelor" bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

text preluat:

$$$

 Suită neamului uitat, dar nu pierdut

Cântul VII — A

REGI și EROI (e)

Înțelepciunea domnește între hotare

(De la Dromihete prin Zalmodegikos către.... ) 

Prolog

În veacul în care munții și marea s-au întâlnit,

Sub ceruri de Carpați și a Dobrogei legendă-n mit,

Au domnit doi mari stăpâni cu sceptru și cuvânt,

Zamoldegikos și Dromihete fii din înțelepciune și pământ.

Unul în ținutuitul valurilor, cu braț strâns peste țărm, ținea dreptatea-n vorbă și în lege. Dobrogea îi era leagăn, iar glasul, scut de pace și Dromihete, muntean, cu sânge de ostaș ce scoate spada ca ultimă soluție, înțelept prin pilda lui, care a ajuns ecou peste veacuri. 

Zalmodegikos ținea strajă dreaptă, în cetate și pe deal, la mal de ape line, purtând cuvânt de lumina. Două scuturi ale unei ramuri din rădâcini străvechi, un legământ tăcut între munți, ape și vechi fântâni, un domn care-n istorie încă așteaptă să se-aprindă, căci în istoriei se-aud și vechii zei, ce-au străbătut ecoul acesteia, cât și cei noi care șoptesc :

ZAMOLDEGIKOS

(Domn între Greci și Geți)

Pe marginea de mare, sub cer cu vânturi line,

Un nume s-a-ncrustat în piatra din ruine.

Zamoldegikos, rege al geților din mare,

Cu vorbă cumpătată și gând de alinare.

N-a prăvălit cetăți, n-a aprins foc de ură,

Ce venita ca un sol, cu pacea-n mână dură.

Histria - veche vatră - i-a dat un semn măreț,

Că-n vorba lui domnește dreptatea făr' de preț.

Șaizeci de fii trimiși, zălog de închinare,

S-au întors vii acasă în a lor alinare.

Căci regele nu leagă cu lanț și pizmă grea,

Ci cu o lege dreaptă ce nu se rupe-n ea.

Pe piatră dăinuiește, în alfabet elin,

Scris: „Zamoldegikos, stăpân de neam divin.”

Cu secole-nainte de marii regi ce vin,

El a domnit cu mintea și nu cu spada-n sân.

Și azi, prin Histria, când vântul trece-n șoapte,

Se-aude-n crăpături o taină fără moarte.

Nu zeu a fost, nici mit cu ochii de văpaie,

Ci Om ce-a dus cuvântul 'nainte de războaie. 

Dar în privirea-i blândă, o urmă se desface,

De Zamolxis cel vechi, ce-n sânge-l ține-n pace.

Nu ca un preot sfânt, ci ca un fiu de lut,

Ce a ținut viu focul în cuvânt făcut.

Zalmodegikos — nume de foc, de țărână,

Zemel din glie, pământul din taină,

Iar *g’el strălucește din zorii ce se scurg,

Lumină ce-n piepturi de geți: ce încă curg.

🗝️🗝️🗝️

Autor IO : Lucian Bliar

P. S.

Epilog

Zamoldegikos a fost un domnitor get din secolele IV–III î.Hr., atestat prin inscripții și monede descoperite în Dobrogea, în jurul cetății Histria. Purta titlul de basileu, ceea ce însemna nu doar rege, ci un stăpân cu autoritate sacră și politică, recunoscut ca judecător și păstrător al legii în mijlocul triburilor. El nu era un simplu războinic, ci un conducător ce ținea la dreptate și echilibru, un mediator ce lega comunitățile prin cuvânt și înțelepciune, nu prin forță brutală. Zamoldegikos a fost simbolul demnității getice, o punte între lumea ancestrală și schimbările ce aveau să vină în istoria acestor meleaguri.

Semnat IO : Lucian Blidar

$$$

 Balada Chiriasului Rătăcitor

Inspiarata dupa poemul lui G. Toparceanu

Anii și lunile trec încet,

Iar săptămânile zboară, repede si discret.

Să fii sănătoasă Cucoană, te las,

Îmi iau valiza și-ti spun Bun Rămas!

Nu știu unde drumurile mă vor purta,

Imi fac bagajele chiar acum, dupa cum poti vedea!

Ce demon îmi bântuie sufletul neliniștit,

Ce taină mă mână spre-un necunoscut infinit?

Pereții ma strâng, inima-mi plânge,

Eu-s oaspete trecător si casa acuma m-a stringe.

În pauza scurtă a vieții, spiritul meu tânjește,

Visează un tărâm ce încă m- amețește.

Sunt un nomad al sorții, doru-mi arde aprins,

Să descopăr lumi, să-mi fac un alt vis.

Oh, Demon Ghid, inspiră-mi căutarea,

Du-mă prin lumi vaste, necunoscute,

Setea ma arde, o rugă-mi este încercarea,

Să-mi sting dorul în aventuri nespuse.

Am stat o lună sus, într-un pod,

De-acolo, de sus, de la fereastră privesc,

Iar noaptea, când luna-i plină și totu-in rod,

Ca-ntr-un teatru, doamnă, văd ce iubesc!

Când luna imi intra pe fereastră,

Orașul parcă-mi șoptea chemarea sa,

Să privesc în lumina-i albastră

Can-ntr-o panoramă fantastică, da!

Într-o cameră caldă, deasupra, tăcut,

Un bătrân, un actor și-o pisică erau la sfat

Viețile lor, tesute cu un fir nevăzut,

Un cămin curios unde dragostea s-a asezat.

Jos, o doamnă cu mulți pețitori,

Viața ei, o simfonie de pasiuni și fiori.

Lângă ea, sobru și mut, un burlac,

Un om al morții, de la culte intotdeauna in frac.

În această casă plină de vieți,

Fiecare suflet țese povești discrete.

Istorii unite ca fire tesute-n război,

O simfonie de vise ce leagă, dar cu noroi.

Înțelepciunea bătrânului, grația actorului,

Pisica ce toarce ca un răgaz al dorului.

Farmecul doamnei, arta burlacului,

Aici dragostea joacă rolul norocului.

Din acel pod, pe vreme ploioasă,

Mi-am pus valiza într-un tramvai.

Am mers spre casa Doamnului Mihai,

Îmi amintesc grădina și-acum, vai!

Casa, peretii, văruite in alb…

În față locuia frumoasa Irina,

Iar în curte, un fost arhivist,

Într-o casă cu pridvor și iederă-nflorită.

Flori zâmbitoare în grădină de vis...

Atunci înflorea liliacul, un paradis.

Și noaptea cădea cu-n parfum îmbătător,

Umplea grădina de arome si dor.

Arhivistul avea o fată fermecătoare...

Stăteam sub umbră ore in transe visătoare,

Așteptând în miros de flori, divina mireasmă,

Iar noaptea, arhivistul sforăia de ma speria.

Târziu, când perdeaua se ridica,

Și urcam în cameră-n taină,

Părea că visez… dar iar am plecat…

De teamă să nu fiu prins de dragoste subjugat.

Privirile străine, idei trecătoare,

Nu știi că-n inima mea port ascuns

Parfumul unei flori, al unui dor,

Arome dintr-un trecut apus…

Am stat cu unchiul pe un bulevard larg,

Îmi amintesc… dar unde nu am stat?

La domnul Mario, o persoană

Cu nasul ușor coroiat;

La doamna Maria, pe alt bulevard,

(Oh, cum m-a rugat să rămân!

Mi-a scris chiar o carte poștală),

Pe strada Unirii, la Strauss, la o vila regala!

Pe Grant, lângă cafeneaua Palatului,

Oh, pe Tei, la Comfort,

Peste tot m-a dus soarta

Același resort, același efort.

Așa e viața mea – o fugă,

Și astfel, durerile trec...

Să fiți sănătoasă, cucoană,

Îmi iau valiza și plec!

$$$

 Noaptea de Sânziene 

Se prind în horă, în noaptea de Sânziene,

Zânele bune și frumoase, ce murmură un lung descântec,

S-alunge duhuri necurate strecurate în poiene 

Și zânele cele rele ce ne conduc spre eșec. 

Se aprind ierburi aromate, să purifice pământul. 

Trupul curățat de boală să se-nalțe lin în vânturi.

Fecioarele se scaldă-n roua câmpului ce-i neumblat,

Să le-aducă-n pragul casei feciorul cel sprâncenat.

Mândră, fecioara pășea în veșmântul popular,

Prin pădurea cea umbroasă, strângând frumosul pieptar 

Pus peste ia cu flori, primită-n dar de la mumă 

Și catrința ce-i țesută de bunica ce stă-n rugă. 

Se deschid porțile cerului, duhuri dragi ne vin în casă. 

Noaptea-i nebuloasă tare, ielele încep să țeasă 

Covor ce-i plin de magie, decorat cu dibăcie 

Cu flori mici de sânziene găsite sub salcie.

Ionela Micu - 19.06.2025

(D.A.R)

###

 EU PORT IIA ROMÂNEASCĂ 

   Autor: Teodora Dumitru 

Eu port iia românească pentru că mi-e drag de ea, 

Nu pentru că mă obligă sau mă roagă cineva!

Eu port iia românească pentru că așa simt eu,

Când o-mbrac îmi simt aproape rudele, tot neamul meu!

Când o port o văd pe buna, hărnicuță, la război, 

Cum țesea în seri de iarnă, pânză albă pentru noi!

Îi văd mâinile dibace cum cosea râuri de flori, 

Până când cântau cocoșii și veneau al zilei zori!

Eu port iia strămoșească pentru că în ea găsesc, 

Tot frumosul și tot dorul, neamului meu românesc!

O zăresc pe stăbunica secerând lanul de grâu, 

Îmbrăcată-n iia sfântă, spălând rufele la râu!

Cum adie vântul verii o simt peste trupul meu, 

Ca pe-un dar venit din timpuri mângâiat de Dumnezeu!

Și văd fetele frumoase harnice în șezători, 

Cosând cu migală multă, pe iie, râuri de flori!

Toate florile crescute pe întinsele câmpii, 

Le-au cusut cu dibăcie pe pânza frumoasei ii.

Când o port, îmi este bine, fiindcă simt în jur, mereu,

Tot frumosul și tot dorul care-l poartă neamul meu. 

  Foto: Internet

$$$

 "Jocul ielelor"

                   Camil Petrescu 

      (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957)

       Titlul, "Jocul Ielelor", sugerează natura iluzorie a idealurilor și a dreptății, sugerând că personajele sunt prinse într-un joc mortal, influențat de forțe iraționale, asemănător cu cel al ielelor din folclor. "Jocul Ielelor" este o dramă psihologică modernă, profundă, care explorează dilemele intelectualului modern confruntat cu o lume contradictorie care explorează lupta acestuia cu idealurile sale într-o societate mediocră. 

                                 *

     Câteva citate celebre din "Jocul ielelor " de Camil Petrescu:

        "Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământească şi vede în luminiş, în lumina lunii, ielele goale şi despletite, jucând hora. Rămâne înmărmurit, pironit pământului, cu ochii la ele. Ele dispar şi el rămâne neom. Ori cu faţa strâmbă, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate coborî pe pământ. Aşa sunt ielele... pedepsesc... Nu le place să fie văzute goale de muritori."

                             

     "Uneori nu mă mai înţeleg nici eu. Sunt clipe în viaţa mea pe care, când mi le amintesc, mă îngheaţă un fior din cap până în picioare. Rătăcirile astea din viaţa mea... câtă josnicie inutilă... Mi-e silă de mine... Gândesc uneori că sunt în mine două fiinţe: una josnică, mărginită şi laşă... Of! Mi-e scârbă de tot şi totuşi există în mine o fiinţă care suferă, care plânge... care sângerează pentru toate josniciile celeilalte!"

     

     "Totul în lume este coruptibil... Nimic nu e întreg şi frumos... şi nici nu poate deveni... Toate se îndeplinesc numai până la o palmă de pământ. Totul e altfel de cum era aşteptat... cel mai frumos măr are viermele în el... "

      "O iubire care nu e eternă, nu e nimic, iubirea este totul sau nu este nimic."

                      

      "Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă."

      "Doi inşi care se iubesc nu mai sunt oameni."

      "Florile rezistă mai puțin decât buruienile care se... adaptează..."

       "Să simți că lumea e fără margini, că suntem atât de mici, că frumusețea are pete și e trecătoare, că dreptatea nu se poate realiza, că nu putem ști niciodată adevărul." 

                                  *

        În folclorul românesc, ielele sunt ființe supranaturale, frumoase, dar și periculoase, care ademenesc și pierd oamenii. Personaje mitologice prezente în folclorul românesc pe toată întinderea teritoriului nostru, cunoscute și ca Stăpânele Vântului, ele sunt adesea prezentate ca niște fecioare despletite, foarte frumoase, care cântă, dansează și îi pedepsesc pe cei care îndrăznesc să se apropie de ele.

$$$

 DESCÂNTEC 

_________✍Adrian Păunescu

"Să fie de dulce, să fie de vară,

Să fie de iarbă ajunsă la brâu,

Să fie de dragoste ultima oară,

Să fie de pietre spălate de-un râu.

Să fie de mine, să fie de tine,

Să fie cumva şi de noi amândoi,

Să fie de rău şi să fie de bine,

Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi."

Zânele bune să vă ocrotească mereu!

$$$

 ELEGIE DE TOAMNĂ 

                    Radu Stanca 

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta 

Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am, 

Mă bine lasă-mă să-nchid fereastra, 

Să nu mai văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul și preumblă-te prin casă 

Fără să spui nimic, nici un cuvânt...

Vreau să mă simt la tine ca acasă 

Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare 

Așează-mi-te-alăturea c-un ghem 

Și deapănă mereu, fără-ncetare, 

Să n-aud frunzele sub pași cum gem...

Ferește-mă în preajma ta de vasta 

Urgie-a toamnei care bântuie...

Și nu mă întreba în noaptea asta 

De ce mă înspăimântă frunzele...

$$$

 LA MOMENTUL POTRIVIT...

La momentul potrivit pentru tine, oameni minunați vor veni spre tine.

La momentul potrivit pentru tine, calea(menirea) ta te va găsi pe tine.

La momentul potrivit pentru tine, abundența Universului o vei primi.

La momentul potrivit pentru tine, ușile potrivite ți se vor deschide.

La momentul potrivit pentru tine, vei simți că totul va fi bine.

La momentul potrivit pentru tine, vei înțelege că totul s-a întâmplat pentru binele tău.

La momentul potrivit pentru tine, vei primi raspunsurile pe care le cauți.

La momentul potrivit pentru tine, toate lucrurile se vor așeza frumos pentru tine.

La momentul potrivit pentru tine, vei primi inspirație și ghidare Divină în tot ceea ce faci.

La momentul potrivit pentru tine vei conștientiza că furtunile vieții au fost necesare ca să vezi minunatul curcubeu 

La momentul potrivit pentru tine, tot Universul va complota să primești ceea ce îți dorești.

Toate, la momentul potrivit pentru tine.... 😊

Momentul potrivit pentru tine nu înseamnă momentul pe care tu îl consideri potrivit, este momentul pe care Universul îl consideră momentul potrivit pentru tine!

Spre folos!

Sursa: cartea "DESCOPERĂ-ȚI DARUL DIVIN"

✍️ Sorina Anca - Autoare ☀️

$$$

 ROMANȚĂ DE SÂNZÂIENE 

Autor:Mirela Butacu 

Tare-aș vrea ca timpul să fie o perdea 

Și anii, strânși inele, să-i pot îndepărta.

Prin faldurile-ntinse a dulcii tinereți,

Să ne mai pierdem iarăși, iubite-n dimineți,

Doar noi și-o valijoară, săraci prin buzunare 

Dar în priviri cu mine de aur, lucitoare!

Cu zâmbet numai miere, cu mâinile fierbinți 

Râzând din orice lucru, încrezători, cuminți,

Să mai fugim de mână, pe-un drum de țară, strâmt,

Cu inimile-n palmă, făcându-și legământ. 

Până la râul care, în tulbure-asfințit,

Cu-a lui suave valuri, cândva ne-a logodit. 

Să coborâm și-n lunca cea cu privighetori 

Cununi de sânzâiene să împletim în zori 

Cu drag din drag ne fie sărutul, un păcat 

Să îl sorbim prin iarbă cu gândul vinovat.

Și ca să nu se piardă lumina din amiezi,

S-o strângi în pumn cu grijă, pe tâmple s--o așezi 

Să ne mai dea curajul de-a înopta-n zăvoi 

Trăgând cerul cu stele, drept plapumă pe noi. 

Dar anii nu-s inele și timpul nu-i perdea 

Prin faldul tinereții, doar gândul ne-o purta 

Miros de sânzâiene mai simt și-acum în noi 

Dar cine ne aduce iubirea înapoi?

Foto:internet

$$$

 Sânziene... 

Respiră poiana răcoarea tihnită a nopții de vară,

Un fin candelabru pe creștet de codru e-aprins,

Prin iarba ce soarbe-nsetată șiraguri de boabe de rouă,

Pășesc, parca zboară, mlădii sânziene, cu păr despletit... 

De mijloc se prind, desculțe prin verdele crud,

Cămașă-au pe trup, cusută în nopțile albe, cu lucii sclipiri,

Pe poalele lungi le saltă șiraguri de maci, bordură prin lanuri, 

Sunt frunțile-nalte, popas de cunună de flori aurii...

Zâmbesc unui gând, alint nerostit vreodată,

S-așază, frumoase naiade în poala poienii ascunse...

Le mângâie părul, lumina prin crengi strecurată,

Cât ele, prin cântec, atrag împliniri visate, nespuse... 

De flăcări stelare-i cuprinsă pădurea ce casă le este,

Prin sate, fecioarele-așteaptă cuminți pe la porți,

Cununa de galbene flori, cu dor împletită,

Dezleagă, în magica noapte, povești de iubire, apropie sorți... 

VM

$##

 Ai uitat

Sunt trist și-ți spun că nu mi-e bine ,am sufletul bucăți ce ard mocnit 

Voiam să te ajut înflăcărat pe tine dar ai uitat și nu m-ai sprijinit !

Ți-am spus de atâtea ori îndurerat că nu-mi doresc decât să fiu cu țara 

Dar tu de rugăciune ai uitat și m-ai lăsat în lacrimi ca să duc povara !

Sunt singur și-n jurul meu roiesc stihii aceleași ce-au ucis avide genii

Tu mă privești de parcă nu mă știi și dai crezare morții de decenii !

Ți-am povestit durerea și amarul și te-am rugat plângând să mă susții 

Dar ai uitat și-ai ridicat paharul încoronând apatic demonice stihii !

Am vrut să-ți fie bine să ai prosperitate cu prețul osândirii mele

Și tu vrăjit de falsa libertate m-ai părăsit și lacrimile -s grele !

Credeam că -ai înțeles că vreau să port o cruce prin care chinuit să mântuiesc 

Durerea ta aflată la răscruce și țara asta sfântă ce-o iubesc !

Nu ți-am greșit și doare neputința mă zvârcolesc cu sufletu-n pustii

Și de-am să mor îmi voi păstra credința lăsând fără regrete lumea celor vii !

Mă sfâșie hiene ce le-ai lăsat în frunte sunt doar o pradă fără ajutor 

N-am vrut decât umil să fac o punte spre Dumnezeu dar m-ai lăsat să mor !

Dogaru Adi 

Iunie 2025

Vol VII Țara mea lacrimă sfântă

$$$

 Ziua iei. 

Simbolurile de pe ia românescă reprezintă ”codul genetic” al neamului nostru

Nu stiu sa existe vreun alt popor in afara de cel roman care sa-si poarte istoria milenara in vesminte, in simboluri mestesugit alese, fiecare purtand un anume inteles, un anume mesaj si o anume poveste.

Unele dintre simboluri vin din vremuri imemoriale, vremuri ale primilor sedentari ai Europei, ale primilor mestesugari si fauritori de asezari stabile, ale primilor artisti ai ceramicii (Cucuteni, Gumelnita, Hamangia etc.)

In mod cert, daca ia romaneasca ar prinde viata si glas sa povesteasca, am afla din spusele ei povestea fascinanta a unui neam si a unui pamant aflate intr-o legatura asa stransa unul cu celalalt, incat conexiunea dintre acestea poate defini cel mai bine notiunea de STATORNICIE, scrie antena3.ro.

Regasim, este drept, motive arhaice si simboluri si pe vesmintele populare ale unor natii din jurul nostru, insa diferenta este ca despre toate (bulgari, rusi,maghiari, sarbi etc.) stim de unde si cand au venit in zona, dar despre romani si inaintasii lor nici macar inamicii lor nu au putut inventa vreo poveste sau teorie care sa stea in picioare privind apartenenta noastra la un cu totul alt spatiu decat cel carpatic. Asadar, calaretul migrator hun, slav, maghiar a fost cel care a preluat in cultura sa populara simbolurile autohtone romanesti si straromanesti si nu viceversa.

Noi, cei de azi, mai purtam inca pe vesminte ce ne-au transmis cucutenii de acum 7.000 de ani, intr-un limbaj doar de noi stiut, ce pare a fi legamantul facut de cei din neolitic cu sutele de generatii ce le-au fost urmasi. Este precum informatia din codul ADN inscrisa in noi din ADN-ul parintilor, doar ca, de data aceasta, este un cod al unui neam intreg.

Simbolurile perpetuate de-a lungul mileniilor ne vorbesc despre soare si stele, despre pamant si flori, despre etape din existenta umana a fiecarui individ sau etape din existenta unui popor intreg, ale societatii locale si a stilului sau de viata aflat in conexiune cu mediul inconjurator si divinitate. Din simbolurile purtat de ia romaneasca descifram HORA, ca joc al celor ce sunt frati, descifram momente ale vietii, dar si trecerea spre lumea de dincolo, descifram anotimpurile si cum trebuie sa ne raportam la pamant si la cer.

“Costumul traditional este un adevarat templu la purtator, o imago mundi care contine o suma de simboluri, hierofanii, revelari ale sacrului care ii dau o poveste si ne dau in acelasi timp noua o identitate culturala unica, inimitabila. Asta este adevaratul brand romanesc, templul la purtator – costumul popular traditional, in care romanul stiut sa-si etaleze de-a lungul vremii valorile, in momentele-cheie ale existentei sale. Atunci avea si textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Caci pe costum este scris acelasi lucru – iata o viziune teologica deja! – anume ca omul poate accepta lumea nevazuta pornind de la simbolurile din lumea vazuta si astfel sa-si taie un drum inspre Dumnezeu.

Un costum nefalsificat trebuie sa contina o naratiune cosmologica, e o minirecapitulare a cosmosului. Si este mai usor sa intelegi, daca te ajuti de textul unei colinde, care capata astfel, alaturata simbolurilor de pe costum, un inteles aparte: ‘Iata vin colindatori/ Printr-insii si Dumnezeu /Imbracati intr-un vesmant / Lung din cer pana-n pamant/ Scris e-n spate, scris e-n piept/ Scris e-n sale, scris in poale/ De-amandoua partile scris campul cu florile/ Iar prejurul poalelor scrisa-i marea tulbure/ Pe-ai sai umerei scrisi sunt doi luceferi/ Pe umarul de-a dreapta scrise-s Soarele si Luna/ Pe umarul de-a stanga inchipuita-i lumea.” – Prof. Ioan Sorin Apan

“Acum cand cunoastem vechimea, sacralitatea, functia apotropaica (alungarea duhurilor rele) a acestor simboluri, intelegem cu adevarat afirmatia lui Ioan Sorin Apan de mai sus. Informatia nu ne mai permite sa fim indiferenti. Nu disparitia folclorului este pericolul cel mai mare, ci denaturarea, vulgarizarea, manelizarea lui, din pacate uneori chiar de catre cei care il promoveaza: cantareti, instructori de dans popular, relizatori de emisiuni tv etc. Nu cu disperate strigate de alarma de genul „ne pierdem traditia!”, „dispare folclorul!” sau „ ne pierdem identitatea!”, trebuie sa ne apropiem de aceste simboluri, ci cu constiinta mileniilor pe care le avem in spate si mai ales cu multa duiosie.” 

Harris Wallmen

$$$

 Pe 24 iunie 2005 a fost inaugurat Muzeul de Arta Eneolitica Cucuteni, din Piatra Neamt, singurul muzeu din Romania dedicat unei sclipitoare civilizatii Europene. A fost inaugurat de Ziua orasului nostru, Piatra Neamt, functioneaza in cladirea Muzeului de Istorie, construit de Carol Zani in anii 1928-1930 si ornamentat de sculptorul Vincenzo Puschiasis. Vestigiile descoperite in teren, in cele peste 150 de situri arheologice si pe parcursul a peste sase decenii formeaza patrimoniul de exceptie al acestui muzeu.

Cultura Cucuteni reprezinta cea mai importanta civilizatie a „Europei vechi” si este ultima cultura cu ceramica pictata din Europa. Expozitia muzeului cuprinde aproximativ 300 de piese structurate pe 2 nivele si trei sali , si include: obiecte de ceramica pictata tricrom, obiecte de arta figurativa-plastica, antropomorfa si zoomorfa, obiecte de arta decorativa aplicate pe vase, toate reprezentative pentru toate fazele de dezvoltare a acestei culturi.

Depozitul-seif mai adaposteste aproximativ 800 de piese, apartinând tuturor fazelor si etapelor de evolutie ale complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolie.

Prin toata activitatea specialistilor proprii, dar si a colaboratorilor sai, muzeul are o contributie importanta la descoperirea si cunoasterea Culturii Cucuteni. Printre cele mai valoroase piese ale muzeului din Piatra-Neamţ se numără Tezaurul de la Brad, un complex ce cuprinde în jur de 500 de piese.

Arealul de descoperire a artefactele expuse s-a facut in general in judetul Neamt, dar sunt si exceptii, statiuni arheologice de referinta din arealul cucutenian ar fi: Izvoare, Traian, Bodesti, Târpesti, Ghelaiesti (in judetul Neamt), Brad, Poduri, Târgu-Ocna, Margineni (judetul Bacau), Isaiia, Târgu-Frumos, Scânteia (judetul Iasi), Trusesti (judetul Botosani), Dumesti (judetul Vaslui), Mihoveni, Draguseni (judetul Suceava), Sipenit, Lipcani (Ucraina) cercetari efectuate de specialisti renumiti, dintre care amintim pe Constantin Matasa, Radu Vulpe, Hortensia si Vladimir Dumitrescu, Mircea Petrescu-Dîmbovita, Silvia Marinescu-Bîlcu, Anton Nitu, Stefan Cucos, Dan Monah s.a.

O particularitate a Muzeului de Arta Eneolitica Cucuteni este faptul ca in cadrul sau functioneaza si Centrul International de Cercetare a Culturii Cucuteni, care a atras la Piatra Neamt numerosi oameni pasionati de istoria Culturii Cucuteni.

Piese din patrimoniul Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni, alături de exponate din alte muzee din ţară au început să fie solicitate pentru expoziţii internaţionale din 1997, când s-a organizat prima şi cea mai mare expoziţie dedicată acestei civilizaţii, la Salonic, în anul când metropola a fost capitală culturală europeană.

$$$

 NECAZURILE UNUI ABSOLVENT DE LICEU , DUPĂ CE-A DAT BACUL !!!

Cănd am fost elev , în timpul școlii :

Am dat zeci lucrări de control și de extemporale.

Am dat teze fără număr, la nici nu mai știu câte materii și câți ani.

Am dat admitere la liceu.

Am dat treaptă.

Am dat examen de Bacalaureat.

M-au scos la tablă de nenumărate ori, m-au întrebat câte-n lună și stele, mi-au dat sute de note, uneori mici, alteori medii și uneori mari.

Am făcut de serviciu pe școală și am făcut curat prin curtea școlii.

Am fost în practică la cules de struguri, tomate, porumb și la scos cartofi.

Am strâns fier vechi, hârtie, borcane și sticle goale, castane (ce dracu făceau cu ele nu știu nici azi) și plante medicinale.

Am prins șopârle și broaște pentru laboratorul de biologie.

Am prins insecte pentru insectar și am strâns frunze și flori pentru ierbar.

Am trebăluit în atelierul școlii, unde am bocănit, smirgheluit, reparat, stricat, reparat din nou, dat la bomfaier și pilă diverse piese și mecanisme.

Am fost la Olimpiade și concursuri.

Am luat toate notele posibile, inclusiv 4 în teze, dar n-am rămas niciodată corigent la ceva și nici în facultate n-am avut niciodată restanțe.

Și am fost șef de promoție.

Acum...........e foarte diferit !

Fără teme, fără note, fără examene, înveți dacă vrei, la ce vrei, cât vrei. 

Îți bați joc de profesorii și chiar îi iei la trei păzește. 

Nu dai teze, nu dai examene, nu te întreabă prea multe ca să nu te oftici.

Nu muncești nimic, nu faci nimic pentru clasă sau școală. 

Eventual trebuie să fii prezent, fizic măcar.

Nu dai admiteri, nu dai treaptă, BAC-ul e mai mult o glumă, iar la facultate intri 

și dacă le dai doar un telefon. 

Vă dați seama ce ajungeam dacă făceam școală zilele astea ?!

***Președintele planetei !