$$$

 Sânziene... 

Respiră poiana răcoarea tihnită a nopții de vară,

Un fin candelabru pe creștet de codru e-aprins,

Prin iarba ce soarbe-nsetată șiraguri de boabe de rouă,

Pășesc, parca zboară, mlădii sânziene, cu păr despletit... 

De mijloc se prind, desculțe prin verdele crud,

Cămașă-au pe trup, cusută în nopțile albe, cu lucii sclipiri,

Pe poalele lungi le saltă șiraguri de maci, bordură prin lanuri, 

Sunt frunțile-nalte, popas de cunună de flori aurii...

Zâmbesc unui gând, alint nerostit vreodată,

S-așază, frumoase naiade în poala poienii ascunse...

Le mângâie părul, lumina prin crengi strecurată,

Cât ele, prin cântec, atrag împliniri visate, nespuse... 

De flăcări stelare-i cuprinsă pădurea ce casă le este,

Prin sate, fecioarele-așteaptă cuminți pe la porți,

Cununa de galbene flori, cu dor împletită,

Dezleagă, în magica noapte, povești de iubire, apropie sorți... 

VM