$$$

 28 IUNIE 

 ZIUA MONDIALA A COPACILOR

LUCIA STAN

Ziua Mondială a Copacilor a fost stabilită în 1969, în Roma, de Congresul Forestier Mondial. Scopul primordial în crearea acestei zile este de a informa populația întregii lumi despre rolul copacilor și necesitatea ocrotirii acestora. 

Pe 28 iunie ne amintim despre relația inevitabilă a omului cu natura. Plantele ne purifică aerul și ne oferă materie primă în fiecare zi, iar oamenii au creat o zi specială pentru a avea grijă de copaci. 

1. În această zi poți planta copaci cu prietenii sau familia, ca să înverzești spațiul din fața casei sau pentru a-ți garanta umbră peste câțiva ani. Plantarea este cea mai răspândită activitate în Ziua Mondială a Copacilor, fiind și cea mai eficientă metodă de a lupta împotriva dispariției complete a spațiilor verzi. 

2. Participă la campaniile de conștientizarea e problemei defrișării și despăduririi, astfel fiind furnizorul informației despre impactul activității umane asupra copacilor. Pentru a fi auzit/ă poți folosi mass-media, care este atât de eficientă astăzi. Orice implicare, a oricărui om, poate face o schimbare.

3. Participă la concerte și ateliere de lucru în aer liber și convinge-te încă o dată că copacii sunt mai mult decât niște plante obișnuite. Aceste plante oferă energie și creează ambianța perfectă pentru o zi cu muzică, networking și distracții.

4. Contribuie la educarea societății prin comunicare, pentru că doar astfel ne putem atinge scopurile. Odată ce informăm o persoană despre importanța ocrotirii copacilor, acesta va transmite mesajul copiilor, părinților sau bunicilor săi. Un singur om poate deveni motivul pentru care o comunitate a plantat zeci de copaci de Ziua Națională a Copacilor. 

Ce te legeni?...

Mihai Eminescu

- Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?

- De ce nu m-aș legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea crește

Și frunzișul mi-l rărește.

Bate vântul frunza-n dungă -

Cântăreții mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte -

Iarna-i ici, vara-i departe.

Și de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândurele,

Ducând gândurile mele

Și norocul meu cu ele.

Și se duc pe rând, pe rând,

Zarea lumii-ntunecând,

Și se duc ca clipele,

Scuturând aripele,

Și mă lasă pustiit,

Vestejit și amorțit

Și cu doru-mi singurel,

De mă-ngân numai cu el!