$$$

 ROMANȚĂ DE SÂNZÂIENE 

Autor:Mirela Butacu 

Tare-aș vrea ca timpul să fie o perdea 

Și anii, strânși inele, să-i pot îndepărta.

Prin faldurile-ntinse a dulcii tinereți,

Să ne mai pierdem iarăși, iubite-n dimineți,

Doar noi și-o valijoară, săraci prin buzunare 

Dar în priviri cu mine de aur, lucitoare!

Cu zâmbet numai miere, cu mâinile fierbinți 

Râzând din orice lucru, încrezători, cuminți,

Să mai fugim de mână, pe-un drum de țară, strâmt,

Cu inimile-n palmă, făcându-și legământ. 

Până la râul care, în tulbure-asfințit,

Cu-a lui suave valuri, cândva ne-a logodit. 

Să coborâm și-n lunca cea cu privighetori 

Cununi de sânzâiene să împletim în zori 

Cu drag din drag ne fie sărutul, un păcat 

Să îl sorbim prin iarbă cu gândul vinovat.

Și ca să nu se piardă lumina din amiezi,

S-o strângi în pumn cu grijă, pe tâmple s--o așezi 

Să ne mai dea curajul de-a înopta-n zăvoi 

Trăgând cerul cu stele, drept plapumă pe noi. 

Dar anii nu-s inele și timpul nu-i perdea 

Prin faldul tinereții, doar gândul ne-o purta 

Miros de sânzâiene mai simt și-acum în noi 

Dar cine ne aduce iubirea înapoi?

Foto:internet