$$$

 În anul 1816, medicina era foarte diferită de cea de astăzi. Doctorii nu aveau la dispoziție aparate complexe pentru a stabili un diagnostic. De exemplu, pentru a verifica starea inimii sau a plămânilor unui pacient, medicul trebuia să își lipească urechea direct de pieptul bolnavului pentru a asculta sunetele interne.

Dr. René Laennec, un medic francez care lucra la Spitalul Necker din Paris, s-a confruntat într-o zi cu o situație delicată. Pacienta sa era o femeie tânără care prezenta simptomele unei boli de inimă. Laennec era un bărbat extrem de timid și pudic. Dată fiind vârsta pacientei, el a considerat că este nepotrivit și jenant să își pună urechea direct pe pieptul ei. În plus, pacienta era destul de corpolentă, ceea ce însemna că metoda veche oricum nu ar fi funcționat foarte bine, sunetele fiind prea slabe.

Aflat în acest impas, medicul și-a amintit de o regulă simplă a fizicii care spune că sunetul călătorește mult mai bine și mai clar prin materiale solide decât prin aer. Și-a adus aminte de jocurile copilăriei, când zgâria un capăt al unei bârne de lemn, iar sunetul se auzea clar la celălalt capăt.

Având nevoie de o soluție rapidă, Laennec a luat un teanc de foi de hârtie care se afla pe masă. L-a rulat foarte strâns până a format un cilindru rigid. A pus un capăt al tubului de hârtie pe zona inimii pacientei, iar la celălalt capăt și-a pus urechea.

Rezultatul l-a uimit. Nu doar că a evitat momentul jenant, dar a auzit bătăile inimii mult mai clar și mai distinct decât le auzise vreodată prin metoda directă. Tubul a funcționat ca un amplificator. Realizând importanța descoperirii sale, Laennec a început să construiască cilindri din lemn pentru a înlocui hârtia. El a numit noul instrument „stetoscop” (din cuvintele grecești „stethos” - piept și „skopein” - a examina).

Dintr-un moment de timiditate, s-a născut instrumentul care astăzi este simbolul universal al medicilor din întreaga lume.