$$$

 Femeia care a scris o lume întreagă din ruinele propriei vieți

Viața lui Pearl S. Buck nu a fost drumul liniar al unui geniu predestinat, ci o coborâre prin întunericul disperării, urmată de renașterea unei femei care, împinsă de neputință și lipsuri, a transformat suferința în artă, iar artă în supraviețuire, pentru că înainte de a deveni prima americancă distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură, ea a fost o mamă fără bani, o soție prinsă într-o căsnicie care se destrăma, o străină pe două continente și o femeie care scria nu din inspirație, ci din lipsa oricărei alte șanse.

Născută în 1892 în Virginia de Vest, și smulsă la numai trei luni de pe pământ american pentru a-și urma părinții misionari în China, Pearl și-a modelat copilăria în ritmul unei limbi care nu era a ei, până când limba chineză i-a devenit prima identitate, prima lume, primul fel de a înțelege oamenii, căci ea însăși mărturisea mai târziu că în primii ani nu se simțea deloc albă, ci de-a dreptul chinezoaică, împărțind jocurile, poveștile, sărbătorile și tristețile copiilor din Zhenjiang, orașul de pe Yangtze în care a crescut între două culturi care nu se contaminează ușor una pe alta.

Această identitate dublă, far și povară, avea s-o ajute să scrie mai târziu romane în care lumea Chinei rurale prindea viață cu o veridicitate imposibilă pentru orice scriitor occidental, dar înainte de a fi dar, ea a fost o sursă de rătăcire, o imposibilitate de a aparține complet cuiva sau undeva.

În 1917 s-a căsătorit cu John Lossing Buck, un misionar agricol american, și împreună au trăit în nordul rural al Chinei, apoi la Nanking, unde Pearl preda literatură engleză și încerca să-și construiască o existență tihnită, până când, în 1920, nașterea fiicei lor, Carol, a schimbat totul, pentru că fetița nu se dezvolta normal, nu învăța cuvintele, nu își controla izbucnirile, nu putea înțelege lumea din jur, iar ceea ce astăzi numim PKU era pe atunci o enigmă dureroasă, una pe care Pearl a trăit-o singură, fiindcă soțul ei s-a retras treptat în indiferență, lăsând-o pe ea să poarte, zi după zi, greutatea unui destin pe care nu-l putea înțelege, dar trebuia să-l gestioneze.

Umilită financiar, obligată să-și predea salariul și să ceară bani pentru nevoile zilnice, prinsă într-o căsnicie care se crăpa, mamă a unui copil cu dizabilități pentru care nu exista tratament, Pearl a înțeles că nu va putea supraviețui decât dacă va găsi o cale de a-și câștiga propria libertate, iar asta nu putea fi decât prin scris.

Dar în 1927, destinul a lovit încă o dată: în timpul Incidentului din Nanking, familia a fugit cu mâinile goale, iar soldații au distrus totul, inclusiv singura copie a primului ei roman, manuscrisul la care lucrase ani de zile; rămasă fără bani, fără casă, fără perspectivă și cu un copil care avea nevoie disperată de îngrijire, Pearl s-a trezit la 35 de ani într-o sărăcie dezolantă, într-o căsnicie lipsită de afecțiune și într-un exil interior aproape insuportabil.

Atunci a început din nou să scrie, nu cu entuziasm, ci cu disperarea unei mame care știa că fiecare cuvânt poate însemna un pas spre salvarea fiicei sale; a trimis scrisori la trei agenți literari, doi au respins-o politicos, iar al treilea, David Lloyd, i-a răspuns și, în acel mic răspuns, Pearl a găsit punctul de sprijin pentru a ridica din nou lumea.

Primul ei roman a fost respins de 25 de ori înainte să fie acceptat, iar între timp Pearl a fost nevoită să o ducă pe Carol în America, unde a descoperit instituții reci, aproape inumane, până când a găsit în Vineland un loc în care, chiar dacă nu fericire, măcar siguranță putea primi; despărțirea de propriul copil a fost, după mărturia ei, cea mai grea zi din viață, dar în spatele lacrimilor a rămas hotărârea de a lupta mai departe.

Întoarsă în China, a început să scrie romanul care avea s-o transforme într-un simbol global; în numai trei luni, „The Good Earth” a prins viață sub degetele ei febrile, iar când cartea a devenit best-seller și i-a adus o sumă care i-a asigurat ani întregi de îngrijire pentru Carol, Pearl a înțeles că nu talentul o salvase, ci nevoia, durerea, sacrificiul, forța devastatoare a iubirii materne.

În 1938, a devenit prima americancă laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, fiind lăudată pentru descrierile sale epice ale vieții țărănești din China și pentru capacitatea extraordinară de a reda demnitatea celor pe care lumea îi considera invizibili.

În restul vieții, Pearl S. Buck a militat pentru drepturile civile, pentru egalitate, pentru femei, pentru persoanele cu dizabilități, adoptând șapte copii de rase diferite și fondând Welcome House, prima agenție internațională de adopții inter-rasiale din America.

A murit în 1973, la 80 de ani, lăsând în urmă peste 70 de cărți, o moștenire literară uriașă și dovada că uneori opera care schimbă lumea se naște nu din liniște și inspirație, ci din disperare, datorie și dragostea neîntreruptă a unei mame care refuză să renunțe.

Pearl S. Buck a demonstrat că o femeie poate transforma suferința în artă, iar arta în libertate.

#PearlSBuck #PovesteAdevărată #ScrisDinSupraviețuire #MamaȘiScriitoarea #NobelPrize #FemeiCareAuSchimbatLumea