$$$

 Blestemul rupt al cununiilor legate – 2011, Târgoviște

Acum vreo 13 sau 14 ani, o vecină din satul meu, mai în vârstă, „mămăița”, cum s-ar zice, m-a văzut la poartă vorbind cu o altă vecină. Ea avea deja ceva tensiuni cu familia mea (cauza nu o știu nici acum). S-a apropiat de noi și, când ne-a auzit râzând, s-a oprit, a început să țipe la noi, crezând că vorbeam despre ea. I-am explicat că nu era așa cum credea, dar nu m-a ascultat și m-a blestemat: să nu-mi recapăt niciodată vederea (eu port ochelari, dar nu de vedere, am strabism la unul din ochi) și să nu-mi găsesc niciodată sufletul pereche, să nu mă căsătoresc.

Eu sunt o persoană credincioasă, am avut întotdeauna încredere în Dumnezeu și mereu mi-am pus soarta în mâinile Lui. Cu toate astea, în adolescență și chiar mai târziu, în anii de facultate, nu am reușit să am o relație lungă cu un bărbat. De fiecare dată se întâmpla ceva și ne despărțeam.

Cât despre vedere, în timpul facultății am mers la un medic care, după mai multe analize, mi-a spus că strabismul este aproape inexistent în prezent și că, de fapt, cu ochiul respectiv văd doar 70%. Vindecare nu există acum, ar fi trebuit să fac o operație până la vârsta de 14 ani. (Acum am 28, pe atunci aveam 20).

În anii mei de facultate, femeia s-a îmbolnăvit. A rămas la pat, nu mai vorbește, nu se mai mișcă. Acum doi ani am întâlnit pe cineva, ne-am îndrăgostit, iar totul a fost prea perfect, prea legat între noi. Iar acum două săptămâni ne-am căsătorit. Întâmplarea a făcut ca cel care m-a cununat la biserică să fie chiar nepotul acelei femei. Și nu m-am putut gândi decât la felul în care lucrează Dumnezeu.

Cel mai probabil, blestemul ei s-a prins, dar, odată cu îmbolnăvirea ei, s-a fisurat și s-a rupt de tot în momentul în care nepotul ei, devenit preot, ne-a cununat.

Sursa: Georgiana Pașan, Târgoviște, culeasă în octombrie 2025