În anul 2000, Rod Stewart – omul luminilor, al rockului, al mulțimilor delirante – a încetat să mai cânte.
Nu din proprie voință, ci de frică.
Pentru că într-o cameră de spital, printre bipăituri metalice și lumini reci, viața lui s-a oprit.
Fiul său, Liam, era doar un bebeluș iar în capul lui, creștea o tumoare.
„A fost cea mai întunecată noapte din viața mea”, a șoptit el ani mai târziu.
Vocea care umpluse stadioane întregi tremura acum în liniștea unui coridor.
Rod nu ținea un microfon, ci o mână mică.
Și a repetat încet:
„Rămâi cu mine, micuțule. Te rog, rămâi.”
A sosit operația. Ore care păreau a fi secole.
În fiecare minut o lamă, în fiecare așteptare o rugăciune șoptită printre dinți încleștați.
Și apoi, în sfârșit, vestea: Liam supraviețuise.
Rod s-a prăbușit în lacrimi.
Nu erau lacrimi de pe scenă sau de pe cântece.
Erau predare.
Bucuria pură, tremurândă a cuiva care a văzut moartea apărând... și apoi dispărând.
Din acea zi, nimic nu a mai fost la fel.
Omul nopților sălbatice a învățat să găsească sens în tăcere.
În respirație.
În zâmbetul unui fiu încă în viață.
„Credem că cunoaștem frica”, a spus el odată.
„Dar nu o cunoaștem până nu ne uităm la fiul nostru într-un pat de spital.”
Rod nu vorbea des despre acea încercare.
Nu din rușine, ci din respect.
Pentru că acea durere îl transformase.
Într-un tată diferit. Într-un om nou.
A început să sprijine spitalele pediatrice, proiectele de cercetare, să viziteze copii bolnavi fără fanfară, fără camere de filmat.
Doar cu inima.
Astăzi, Liam este bine.
Este plin de viață, de viitor.
Și de fiecare dată când Rod îl privește râzând, își amintește cât de aproape a fost să-l piardă.
„Cântăm cântece de dragoste toată viața”, a spus el odată,
„dar nu înțelegem cu adevărat dragostea... până nu riscăm să o pierdem.”
Vocea lui a fost întotdeauna o încurcătură de pietriș și auriu.
Dar din acea noapte, a existat ceva mai mult în fiecare notă:
Recunoștință.
Credință.
Și miracolul fragil și imens al unei a doua șanse.
Preluat- Romondonews 24
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu