$$$

 A existat o epidemie pe care lumea a uitat-o: „boala somnului” care a cuprins lumea între anii 1915 și 1926. Era vorba despre encefalita letargică, o inflamație a creierului atât de ciudată și imprevizibilă, încât nici medicii de astăzi nu îi pot explica pe deplin originea.

Debutul părea inofensiv – febră, dureri în gât, o oboseală greu de dus. Însă în scurt timp, pacienții începeau să-și piardă controlul asupra propriului corp. Vedeau încețoșat, vorbeau cu dificultate, se mișcau tot mai lent, ca și cum un somn adânc ar fi pus stăpânire pe ei. Mulți au alunecat într-o stare de letargie din care nu s-au mai trezit, iar alții au rămas blocați între două lumi, incapabili să reacționeze sau să comunice.

Epidemia a făcut peste jumătate de milion de victime, iar supraviețuitorii au rămas cu sechele permanente, prizonieri ai unui corp care nu îi mai asculta.

Iar partea cea mai misterioasă? După 1926, boala s-a retras fără nicio explicație, lăsând în urmă doar dosare medicale pline de întrebări.

Astăzi, encefalita letargică este considerată unul dintre cele mai stranii capitole din istoria medicinei — o reamintire a fragilității noastre și a cât de puțin înțelegem cu adevărat despre creierul uman.