$$$

 

Coma și moartea cerebrală sunt două stări diferite. 🧠⚡ Deși ambele apar în contexte medicale critice, ele reprezintă realități complet diferite, atât din punct de vedere biologic, cât și legal.

În cazul comei, creierul continuă să funcționeze la un anumit nivel. Acest lucru poate fi observat pe un electroencephalogram (EEG), unde activitatea cerebrală încă apare sub forma unor unde. Corpul păstrează funcții de bază precum respirația, ritmul cardiac și unele reflexe, deși uneori pacientul are nevoie de suport vital, cum ar fi ventilarea mecanică. 

Coma poate fi mai ușoară sau foarte profundă, iar medicii o evaluează adesea cu Scala Glasgow. Evoluția depinde de cauză: unii pacienți își pot reveni, alții pot trece într-o stare vegetativă sau pot rămâne cu afectări neurologice permanente.

Moartea cerebrală, în schimb, înseamnă oprirea totală, ireversibilă și definitivă a tuturor funcțiilor creierului, inclusiv ale trunchiului cerebral — zona care controlează respirația și alte reflexe vitale. Pe EEG apare o linie complet plată, nu există reacție la durere, nu apare niciun reflex neurologic, iar pacientul este declarat legal decedat, chiar dacă aparatele pot menține temporar inima în funcțiune. 

Pentru a confirma moartea cerebrală, medicii urmează protocoale foarte stricte, care includ teste clinice și investigații suplimentare, în funcție de legislația fiecărei țări.

De aceea, deși la exterior pot părea situații asemănătoare, diferența dintre comă și moarte cerebrală este profundă — una este o stare critică, dar potențial reversibilă, cealaltă reprezintă sfârșitul ireversibil al funcției cerebrale.