$$$

 GÂNDUL ZILEI ...MIHAI EMINESCU ...DOR DE POETUL NEMURITOR ȘI DE TEIUL SFÂNT DIN COPOU ...

Au inflorit teii și odată cu ei a înflorit în suflet dorul dor de poetul nemuritor și de Teiul sfânt din Copou!  

   Primăvara și vara, miracolele naturii se succed cu repeziciune... Ieri-alaltăieri ,ne imbătam de mirosul salcâmilor, azi a venit rândul teilor! 

Dacă salcâmii "au inebunit de- atâta primăvară "și liliacul ne-a înmiresmat sufletul,acum a venit rândul "Teiului sfânt" să ne desfete cu miresmele lui, să ne amintească, incă o dată, că viața este frumoasă si că merită traită!  

  Au înflorit teii, împrăștiind miresmele lor in văzduh și-n sufletele noastre! Au înflorit teii ,pe care Eminescu ii iubea așa de mult! 

Florile teiului sunt un omagiu pe care natura îl aduce aceluia care a cântat-o ca nimeni altul..., acum în preajma comemorării sale.

   In parcul Copou din Iași, "Teiul lui Eminescu", bătrân de peste 500 de ani, il așteaptă, "scuturădu-și creanga"!  

În fiecare an, la 15 iunie, la Iași, se organizează "Sărbatoarea Teiului", dedicată poetului nepereche.

 LEGENDA FLORIILOR DE TEI 

 Legenda florilor de tei pornește de la iubirea pură a unui băiat Albin și a unei fete ,Teia.Domnitorul regatului dorea sa se căsătorească cu Teia,așa că a trimis oameni și a adus- o la palat .Aceștia l- au ucis pe Albin cu săbiile,iar pe Teia i- au dus- o domnitorului. Teia a refuzat cererea în căsătorie a domnitorului și a murit, în timp scurt, fiind îngropată intr- un loc pustiu. Pe mormântul ei a crescut un tei , unde vin albinele dornice să continue povestea de iubire dintre Teia și Albin.

 Mihai Eminescu scrie " Povestea Teiului " având ca sursă de inspirație aceasta Legendă .

Dar imaginea teiului înmiresmat apare în multe versuri.

Prima poveste care trebuie spusa despre tei,este chiar povestea dureroasă de iubire a poetului cu Veronica Micle!

  Au inflorit teii! Să ne bucurăm de versul înmiresmat al poetului nepereche!

,,Şi dacă se întâmplă pe tine să te văz,

Desigur că la noapte un tei am să visez.

Şi dacă se întâmplă să întâlnesc un tei,

Desigur toată noaptea visez la ochii tăi"!

Mihai și Verona ,o iubire înscrisă în vers eminescian, învăluită în mireasma florilor de tei!

  "E- un miros de tei in crânguri,

    Dulce-i umbra de răchiți..

    Și suntem atât de singuri 

    Și atât de fericiți ...

,,Adormind aseară cu gândul la tine şi deşteptându-mă dimineaţa tot cu el, aş putea să îţi scriu toată ziua fără să obosesc, dacă cititul nu te-ar obosi pe tine. Nu ştiu de ce, orice lucru, chiar şi acelea care nu au a face deloc cu tine, îmi aduc aminte de tine. Ce ai tu de împărţit cu teii, cu florile şi frunzele de tei? Poate unde eşti aşa de dulce, ca mirosul florilor acestora.

 Au inflorit teii" in codrul,la izvorul....

  "Vino- n codru,la izvorul ..

  Care tremură pe prund ,

  Unde prispa cea de brazde 

 Crengi plecate o ascund .

 Pe genunchii mei ședea- vei,

 Vom fi singuri,singurei ,

 Iar în păr înfiorate ...

 Or să- ți cadă flori de tei! 

 Adormind de armonia 

Codrului bătut de gânduri ,

Flori de tei deasupra noastră....

Or să cadă rânduri- rânduri "! 

Au înflorit teii și mireasma lor ne cheamă în pădurea de argint ...

 "Dar prin codrii ea pătrunde ,

 Lângă teiul vechi și sfânt,

 Ce cu flori pân- n pământ....

 Un izvor vrăjit ascunde...

Ca din farmec,Ea tresare..

Și privind uimită-n lături ,

Vede- un tânăr chiar alături,

Pe- un cal negru e călare...

Oare ochii ei o mint ,

Sau aievea- i adevăru- i?

Flori de tei El are- n păru-i 

Și la șold un corn de-argint"!

   Flori de tei... Floare de tei ...e tristă povestea lui și-a ei....

"Floare de tei ...

Cât de curând te treci ..

Ochilor mei lucind..

Te- i arata pe veci "! 

Și ultima dorință a poetului nepereche ...

   "Când voi muri ,iubito,la creștet să nu-mi plângi,

   Din teiul sfânt și dulce o ramură să frângi,

   La capul meu cu grijă,tu ramură s- o îngropi ,

   Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi ...

    Simți-o- voi odată umbrind mormântul meu ..

   Mereu va crește umbra - i ,Eu voi dormi mereu "..

 Curând ,vom păși cu emoție și dor la mormântul poetului nemuritor! 

" Pășiți încet ,cu grija tăcută, feții mei! 

  Să nu-i călcați nici umbra ,nici florile de tei ...

  Cel mai chemat s- aline ,din toți ,și cel mai teafăr..

  Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în luceafăr "!

      (Arghezi )

Cu mare drag din drag de Eminescu! 

        Janeta Hulea