_$$$$

 Pe 21 mai 2025 se împlinesc 145 de ani de la nașterea lui TUDOR ARGHEZI (am fi spus „maestrul Tudor Arghezi” dar știm că nu i-ar fi plăcut, modestia îl făcea să respingă acest apelativ).

Cu această ocazie, la Casa Memorială „Tudor Arghezi - Mărțișor” vă așteptăm cu două tururi ghidate gratuite: primul de la ora 11.00, al doilea de la ora 16.00. În plus, avem și o proiecție surpriză, un material minunat pus la dispoziția Muzeului Național al Literaturii Române de către Televiziunea Română căreia îi mulțumim mult!

 În atmosfera caldă a fostei tipografii, vom proiecta unul dintre puținele materiale video în care apare poetul, un material realizat cu 60 de ani în urmă.

Baruțu Arghezi, fiul scriitorului, povestește în tableta „Rostiri și imagini„ din volumul ”Dincolo de zare„(1998) care era atitudinea poetului în fața camerelor de filmat (și a magnetofonului cu ajutorul cărora se înregistra materialul audio) și felul în care s-a desfășurat ziua de filmare. Vom spicui mai jos câteva pasaje care sperăm să vă stârnească dorul de Arghezi astfel încât să treceți un pic pe la casa lui din Mărțișor, pe 21 mai, când ar fi fost ziua lui de naștere sau oricînd aveți o predispoziție cultural-poetică!

„E știut faptul că tata nu s-a complăcut în postura posterității asigurată prin fotografii, busturi sau filmări artistice (...)

Discret cu sine, tata ducea discreția până la eliminarea brutală a oricăror încercări de flatare confecționată profesional de cei care încercau să se infiltreze în intimitatea vieții lui scriitoricești... Totuși, indiscreția micului ecran a reușit într-o zi să spargă acest zid de apărare, realizând câteva pelicule unice. A fost meritul unei echipe simpatice de televiziune care s-a prezentat simplu, într-o zi de februarie 1964 (Arghezi avea apropape 88 de ani n.n.) în casa din strada Arhitect Cerchez, numărul 16 unde părinții aveau un apartament...

-Am venit să filmăm, a șoptit o voce prin deschizătura ușii.

-Cu reflectoare și becuri care să-mi scoată ochii?, a strigat tata indignat din capul scării.

-Fără niciun reflector și, dacă nu vreți, și fără aparat de filmat, a venit răspunsul amuzant.

-Atunci intrați și fiți bineveniți în casa noastră!...Urcați scara.

Aparatele au fost ascunse în hol și echipa s-a prezentat surâzătoare: reporter, Emanuel Valeriu... Operator, Sergiu Stajar... Și altul, și altul, până ce tata a strâns vreo zece mîini zdravene. După o cafea adusă de Paraschiva(...)atmosfera era excelentă. Emanuel Valeriu avea talentul ziaristului de clasă înaltă, exprimat cu simpatie și umor, și în toate ocaziile care au urmat.

-Vă rog să mă iertați, se scuza tata, dar nu de mult au năpădit pe mine o droaie de lumini care m-au orbit, în timp ce o voce sonoră mă anunța satisfăcută: „Maestre, sunteți filmat!”...Îmi venea să pun mâna pe mătură și să-i dau afară. M-au durut ochii o săptămână și n-am putut lucra tot atâta timp. Trebuia, pesemne, să fiu fericit că fusesem filmat: halal de așa fericire! (...0

Buna dispoziție caracteriza toate întâlnirile echipei de televiziune, ceea ce crea climatul de lucru cel mai potrivit pentru reporteri, Din casă, echipa a filmat apoi cu soții Arghezi la Băneasa, în pădure, în parcul de la Șosea, prin oraș, prin locurile pe unde ne plimbam de obicei, diminețile și serile, de braț. (...)”

Acestea sunt amintirile lui Baruțu Arghezi legate de filmările pentru televiziune. Tot aici, Baruțu povestește despre filmările realizate în 1958 la Mărțișor de către Paul Anghel. Este vorba despre un al doilea material video prețios „Prisaca lui Tudor Arghezi”, realizat în studiourile „Alexandru Sahia” și care poate fi văzut când veniți în vizită la Casa Memorială „Tudor Arghezi - Mărțișor”. 

Vă așteptăm cu drag!