$$$

 CORNELIU COPOSU - 111 ani de la nastere.

La 20 mai 1914 s-a născut Corneliu Coposu, om politic român, președinte al Partidului Național Țărănesc crestin-democrat după 1990.

Corneliu Coposu s-a născut în 1914 în comuna sălăjeană Bobota, judeţul Sălaj. 

Calvarul importantului lider ţărănist a început pe 14 iulie 1947, când a fost arestat împreună cu întreaga conducere a PNŢ, în ceea ce s-a numit Înscenarea de la Tămădău. Până în 1956 a fost ţinut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru "înaltă trădare a clasei muncitoare" şi pentru "crimă contra reformelor sociale". 

A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat.

I s-a promis libertatea în schimbul trădării lui Iuliu Maniu

Istoricul zălăuan Marin Pop, scrie în "Monografia familiei Coposu", pe care o are în lucru, că odată cu arestarea întregului lot al PNŢ care se presupunea a fi implicat în „afacerea Tămădău”, subsolul de la Ministerul de Interne, unde se găsea închis şi Corneliu Coposu, a devenit neîncăpător. În aceste condiţii, Corneliu Coposu, alături de alţi fruntaşi PNŢ, a fost transferat la Malmaison, unde a fost supus altor anchete, prin care se încerca implicarea lui în pretinse acţiuni de spionaj întreprinse de PNŢ, pe lângă misiunea militară aliată anglo-americană. De asemenea, s-a încercat implicarea lui ca martor al acuzării în procesul lui Iuliu Maniu. Fostul lui vecin şi cunoscut din timpul studenţiei, Avram Bunaciu, a încercat să-l ademenească să semneze o hârtie în acest sens, promiţându-i că dacă o semnează va fi pus în libartate. Corneliu Coposu a refuzat categoric să se desolidarizeze de mentorul său Iuliu Maniu, precum, din păcate, alţi fruntaşi PNŢ au făcut-o, ceea ce l-a determinat pe Bunaciu să-şi schimbe atitudinea:

„Înainte de a mă ancheta Bunaciu – spune Corneliu Coposu-mi s-a adresat pe un ton prietenesc şi mi-a atras atenţia, că dacă voi fi raţional şi dacă voi uşura desfăşurarea anchetei voi fi pus în libertate. Mi-a dat o foaie de hârtie, pe care era bătut la maşină un text scurt, de o jumătate de pagină, pe care urma să-l citesc şi să-l semnez, urmând ca acest text să fie folosit în procesul Maniu ca o depoziţie a mea în calitate de martor al acuzării (...) Întrucât eu am refuzat să citesc şi să semnez declaraţia Bunaciu şi-a schimbat atitudinea faţă de mine, a chemat un gardian şi pe un ton aspru i-a ordonat acestuia:du-l la carceră. Am fost dus la carceră. De atunci nu l-am mai văzut pe Bunaciu, am fost anchetat apoi de alte persoane”.

Corneliu (Cornel) Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj), a fost un politician român, liderul opoziției din România postcomunistă. Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național- țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia de catre comunisti în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România.

După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995.

În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost.

A fost ales senator în Parlamentul României în 1992.

Ambasador, despre Corneliu Coposu: „Graţie dumneavoastră, România de azi e o ţară liberă şi toţi românii, oriunde ar fi ei, se recunosc în dumneavoastră“

La 6 octombrie 1995, Seniorul a primit Legiunea de onoare, în grad de ofiţer. Atunci, Bernard Boyer, ambasadorul Franţei la Bucureşti, a rostit următoarele cuvinte: „N-aţi fost nici şef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician şi nici măcar ambasador. Dar n-aţi avut nevoie de aceste titluri pentru a vă face un nume recunoscut şi respectat pretutindeni. Într-o zi, fără a-l căuta, aţi întâlnit destinul, sub o formă pe care o îmbracă frecvent de când cunoaştem istoria, şi aţi reacţionat la fel cu alţi câţiva oameni, care au întâlnit acelaşi destin: Iosif, care refuză să recunoască divinitatea faraonului, personajele tragediei greceşti, care refuză să accepte injustiţia, sau primii creştini, care refuză sacrificiul pentru împărat. Destinul pe care l-aţi întâlnit a fost cu siguranţă unul din cele mai redutabile care ar putea să apară în calea unui om, pentru că stalinismul, în forma lui cea mai sinistră, a adăugat la suprimarea victimelor, plăcerea perversă a înjosirii preliminare. Dumneavoastră aţi spus: "Nu". Aceasta v-a costat foarte scump: 17 ani de detenţie, marcaţi de rele tratamente şi presiuni de tot felul, urmaţi de un regim de supraveghere. Aţi lăsat acolo cei mai buni ani ai vieţii, dar aţi câştigat ceva ce numai câţiva oameni pot aprecia: respectul faţă de sine şi faptul de a putea fi în acord total cu propria conştiinţă. Era normal ca după revoluţie să jucaţi un rol în această ţară, pentru care sunteţi un punct de referinţă. Putem gândi, dar nu am avea dreptate, că purtarea dvs. şi a unora dintre prietenii dvs. este, pentru cei care nu au avut ocazia să treacă prin ceea ce aţi trecut, un fel de reproş în viaţă. Eu cred că este exact contrariul. Graţie dvs., graţie câtorva oameni, România de azi e o Românie liberă şi toţi românii, oriunde ar fi ei, şi orice ar fi făcut, se recunosc în dvs“.

A murit la 11 noiembrie 1995, la București. Zeci de mii de români l-au condus pe ultimul drum, fiind unul dintre cei mai apreciați politicieni pe care i-a avut România, bucurându-se, încă înainte de moarte, de respectul marilor lideri politici europeni și mondiali.