$$$

 PETRU CERCEL, RĂTĂCITORUL DAR ERUDITUL DOMN ROMÂN

Câți dintre tinerii de astăzi au auzit de Petru Cercel? Cu siguranță puțini și nu din manualele de istorie, nu de la școală, nici din „memele” de pe internet. Le voi stârni curiozitatea spunând că acesta chiar purta un cercel, la modă pe atunci la curtea franceză și prin Anglia. 

«Țările Române n-au fost niciodată în afara Europei și începuturile lor dezvăluie o puternică ținută feudală. Boierii au avut statornice legături cu inima Europei și pretenții la domnie mișunau prin Apus, având ca loc principal de debarcare Veneția. Rătăcirile lui Petru Cercel, autor de versuri italiene, simbolizează această iradiere…» (George Călinescu)

Să ne închipuim că mult înaintea lui Dimitrie Cantemir (sperăm ceva mai cunoscut!), a născut și meleagul românesc oameni deosebiți, cunoscuți în lumea civilizată de atunci.

Ne mirăm probabil de existența acestor versuri, scrise de unul dintre mulții domni efemeri care s-au perindat pe tronul țărilor române, într-o epocă pe care mulți, inclusiv (sau mai ales?) români o consideră doar una dintre etapele evului mediu întunecat de la noi, cercelul pe care-l purta nereușind câtuși de puțin să-l apropie măcar de simpatia sau curiozitatea tinerilor de azi.

Erau surprinși chiar și unii dintre contemporanii săi: „Toți se miră de înfățișarea lui cea maiestoasă, de vorbirea lui cea curată aproape în toate limbile europene și de înalta lui înțelepciune”, stă scris despre el în cronica Fuchsia – Lupio – Oltarodium.

Aventurier, os domnesc și „Don Juan” al timpului său, și-a trecut printre cuceriri – vă vine să credeți? - pe Griseldis Bathory, Caterina de Medici, Regina Margot, Haseki Safiye Sultan și Sultană Koprelli (preferata sultanului otoman, pe care o vizita în harem, riscându-și viața). Și lista pare că a fost mai lungă.

Toți contemporanii europeni care l-au cunoscut pe Petru Cercel au fost impresionați de calitățile sale intelectuale.

Printre altele vorbea 14 limbi străine.

Despre impresia pe care o lasă Petru Cercel papei Sixtus al V-lea, ne spune Franco Sivorii: „Printre altele avu să spună Sfinția Sa, vorbind cu unii cardinali, că a cunoscut mulți oameni dar n-a găsit niciunul atât de cunoscător al tuturor lucrurilor din lume ca Principele Valachiei”.

Despre Petru Dimitrie Cercel Francesco Puggiella, legiuitor și poet toscan spunea că are „o anume abilitate plină de grație și de dragoste, la care se adăuga o înfățișare binevoitoare că nu poți judeca de unde primești mai multa satisfacție: din vorbirea sau din privirea lui cu care subjuga ca și cu niște lanțuri și strânge în veșnică supunere inima altora… El poartă imprimată, pe suverana sa frunte, imaginea vie a mărinimiei, din pieptul căruia ies comori.” 

Am postat și varianta în limba română. Nu vă faceți probleme că versurile nu sunt (răs)tălmăcite de mine, sunt prezentate în traducerea lui Alexandru Ciorănescu.

Petrea Cujbă

INNO-PREGHIERA A CRISTO DIO - Petru Cercel

[ textul original ]

Potentissimo Dio del sommo, et imo,

     Tu che creasti il ciel, la terra, e'l mare,

     Gli angeli de la luce, et l'huom di limo.

Tu che nel ventre vergine incarnare

     Per noi volesti Padre omnipotente,

     Et nascere, et morire, et suscitare.

Tu che col proprio sange veramente

     N'apristi il ciel, spogliasti il limbo, et poi

     Sathan legasti misero, et dolente.

Tu che con sante braccia aperte a noi

     Ancor ti mostri mansueto, et pio

     Per darne eterno ben ne i regni tuoi.

Ascolta, Padre, l'humil priego mio

     Che supplice, et diuoto a te nevegno,

     A te che ti sesti huom per far me Dio.

Con che ti pagherò mai Signor degno

     Di tanti beneficii a me largiti?

     Che guidardon potrò mai darti in pegno?

Stati sunt i fauor certo infiniti

     C'hai demonstrati a me vil peccatore,

     Che mi gouerni ogn'hor, ogn'hor m'aiti.

Gemme non cerchi già d'alto valore,

     Nè perle oriental, nè gran tesoro,

     Che tu gli hai fatti, tutto è tuo Signore.

Toate lucrurile da te grase foro,

     Ne pono in terra i miseri mortali

     Pur una paglia atribuirsi a loro.

Tu con un uolger d'occhio, un mouer d'ali

     Reggi, et gouerni tutti gli elementi,

     I Cieli, ei regni ciechi et infernali,

Altro non cerchi da l'human menti,

     Altra oferta non uuoi, ch'un cor sincero,

     A te inchinato, sol questo consenti

Et che tu sia riconosciuto il uero

     Dio d'Israel, colui che Faraone

     Sommerger fece furibundo, et fiero.

Opere cerchi sol perfette, et buone

     Et ch'ogni un lodi te che dentro uedi

     Con prouidenza l'altrui intentione.

Picciolo è il premio (oime) che tu ne chiedi

     Et se poco s'osserua, tu Signore

     Pur ne uuoi far d'eterna gloria heredi.

Grande è la tua bontà, troppo l'amore

     Che ne dimostri, ma di rado noi

     Lo cunoscam, qual more espresso error

Di par ne và cu la giustitia poi

     La tua misericordia, con cui Dio

     Ottimamente il tutto volger puoi,

Ma troppa e l'ignoranza el'fallo rio

     Nostro che consecrar ti condiamo

     Un cor sincero humiliato, et pio;

Anzi (miseri noi) sempre pecchiamo

     Contra te grandemente alto monarca,

     E'n vanità quel che nu dai spendiamo.

Pria, Signor mio, che la tremenda Parca

     Rompa de gli anni mei lo stame frale

     Perdonami l'offesa che mi carca.

Et la misericordia tua sia tale

     Verso di me vil peccatore indegno

     Ch'io uiua teco in ciel sempre immortale.

Fammi, Signor, de la tua gratia degno

     Non mi punir secondo i falli miei

     C'hanno di remission passato il segno.

Pater peccaui, miserere mei,

     Infiamma il cor, lo spirto, et l'alma mia

     Et piacciati ch'io uenga, oue tu sei.

Tu che sei vita, ueritate, et via

     Fammi conoscer che quanto nel mondo

     Di bene haurò, per tua bontà sol fia.

Se felice farò, ricco, et giocondo

     Di stato, et di tesor, fa ch'in feruitio

     Tuo possa usarlo con timor profondo.

Et se stratio n'haurò, doglia, et suplitio

     Fammi con Giobbe patiente, et forte,

     Fammi semper constante al tuo seruitio

Quel ch'a te piace, o, Re de l'alta Corte,

     A me gradisce, a me diletta ancora

     O sia benigna, o sia contraria forte,

Solo è l'intento mio seruir ogn'hora

     L'immensa maestà tua, Padre santo,

     Chi serue a te tutta la vita honora,

Et a la fin uola al Ciel con festa et canto.