$$$

 Nu poți să vezi zâne dacă nu ești zănatic, spunea Nichita Stănescu. 

Nichita Stanescu s-a născut în 31 martie 1933, la Ploiești și a fost botezat Nichita după prenumele unui străbunic de origine rusă. Îl mai chema și Hristea, după bunicul din partea tatălui.

Sau, că limba română este “Dumnezeiesc de frumoasă”.

 Este frumoasă, mai ales când cuvintele sunt așternute cu dragoste de un mare poet, așa cum a fost Nichita Stănescu. Pe lângă dragostea de limbă, marele poet a fost fascinat și de frumusețea feminină.

Se spune că poetul a iubit cu patimă și foc și în viața sa s-au perindat 4 femei, pe care le-a iubit enorm. Acestea i-au fost muze, l-au inspirat și i-au arătat că viața nu este colorată numai pe hârtie.

În anul 1952, în ultimul an de liceu, se căsătorește cu Magdalena Petrescu, cu care avea să fie coleg la Filologie. După un an, relația lor se destramă.

Magdalena a fost sora celui mai bun prieten al viitorului poet. Din păcate, iubirea lor s-a stins prematur, după care Magdalena a emigrat în Australia.

Revine în țară după moartea poetului și răscumpără pianul lui Nichita, care astăzi este expus la muzeul din Ploiești. A fost o dragoste adolescentină, care, poate că, s-a terminat înainte ca să ajungă la maturitate. O dragoste neîmplinită în adevăratul ei sens, dar viața a continuat și în scurt timp și-a găsit o nouă mare iubire.

Doina Ciurea

În iunie 1962, avea să se căsătorească cu Doina Ciurea, o altă colegă de facultate. Oficial, va divorța 20 de ani mai târziu.

În anul 1964, avea să se îndrăgostească de Gabriela Melinescu. Relația lor a durat până în anul 1970, fără a fi oficializată. În anul 1978, o întâlnește pe Todorița Tărîță, Dora, cu 23 de ani mai tânără. Dora va rămâne alături de el până în 13 decembrie 1983, când poetul a trecut la cele veșnice.

Dora a fost ultima mare dragoste a poetului. Doina Ciurea, cea de a doua soție a poetului, a avut o viață fascinantă. În anul 1952, îl cunoaște pe Nicolae Labiș. Se îndrăgostește de poet și pentru că Labiș nu dădea semne că dorește o astfel de relație, Doina recurge la înscenarea unei tentative de viol. Poetul este dat afară din Uniunea Tineretului Muncitoresc.

Labiș a trecut peste acest incident și se hotărăște să se mute la Doina Ciurea. Relația lor a durat doi ani și s-a terminat lamentabil din cauza geloziei Doinei.

În anul 1962, Doina îl cunoaște pe Nichita Stănescu, cu care se căsătorește. Oficial, cei doi divorțează în anul 1981, dar în realitate, Nichita o părăsește după doi ani.

Doina avea ceva seducător. Era o frumoasă brunetă cu ochi negri, părul creț și tenul măsliniu. Într-o vizită pe care a făcut-o acasă la Lucian Blaga, acesta, cu toate că se afla la o vârstă înaintată, a fost vrăjit de frumusețea ei.

Gabriela Melinescu

Relația dintre Gabriela Melinescu și Nichita Stănescu a fost o poveste de dragoste irepetabilă, așa cum spunea poetul. Hărțuit prin tribunale de nevasta sa, Doina Ciurea, Gabriela renunță la această relație și pleacă în Suedia, unde se căsătorește cu un editor.

A fost invitat de mai multe ori la Stockholm de către Gabriela, dar Nichita a refuzat invitațiile motivând gelozia absurdă.

Pe Dora a cunoscut-o când avea 45 de ani, iar primele cuvinte pe care le-a rostit când a văzut-o au fost, ești a mea. Dora a rămas alături de poet până la moartea sa, după care s-a stabilit la Paris.

„Am avut și eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului. Faptul că ne iubeam ca disperații și eram în stare de orice unul pentru altul a făcut din relația mea cu Gabriela o poveste de dragoste și sex irepetabilă. Ce a existat însă între mine și Gabriela s-a dovedit a fi unic. Îmi aduc și acum aminte de buzele ei, de pielea ei, de formele minunate de care era suficient numai să mă apropii fără să le ating ca să mă fascineze. Doamne, ce frumos era, de ce a trebuit să se termine? … De ce a ars totul atât de repede?“, spunea cu regret Nichita Stănescu.