***

 👉 „Fragilitatea noastră este inevitabilă: e inutil să ne prefacem că nu există. 

Dimpotrivă, este o caracteristică, o trăsătură importantă care nu ar trebui niciodată ascunsă ci, mai degrabă, gestionată. 

Prin urmare, să nu-i crezi pe cei care spun că, pentru a fi puternic ca un leu și dârz ca un tigru trebuie să-ți negi fragilitatea, etichetată drept semn de slăbiciune. 

Fii puternic ca un leu, dar fără să lași asta să-ți afecteze esența mai delicată, nucleul fragil.

Uneori, ar trebui să avem curajul să punem pe noi un afiș pe care scrie „fragil”, la fel cum am face cu un set de pahare de cristal ambalate pentru transport, adăugând că „cine sparge, plătește”. 

Asta pentru a aminti tuturor că un lucru „fragil” nu este sinonim cu „slab”, ci cu „prețios”, și tocmai din acest motiv trebuie manevrat cu grijă, nu aruncat în stânga și în dreapta, așa cum s-ar putea întâmpla în lipsa acelei indicații. 

Fragil, deci: și, prin urmare, puternic și prețios. Pentru că, a fi fragil, poate coexista cu a fi puternic.

Însă, multe persoane sunt convinse că fragilitatea este un defect, ceva pentru care să ne scuzăm, o limitare a expresiei depline a propriei vieți emoționale. 

Ceva ce trebuie îndurat, ceva ce ne poate face rău. Dar nu e așa. Sau mai bine zis, nu neapărat. 

După părerea mea, dezvoltarea personală mai înseamnă și să conștientizăm faptul că suntem ființe umane, că ne hrănim cu emoții, așteptări și atașamente, și că toate acestea, deși au foarte puțină logică, trebuie acceptate.

Dacă m-ai întreba pe neașteptate dacă mă consider o persoană fragilă, ți-aș răspunde că nu, că sunt un tip dur, un tip rece și fără emoții, care s-a ridicat singur, a muncit mereu din greu în viață, uneori a suferit, și că fragilitatea cu siguranță nu îl privește. 

Și aș rosti fiecare cuvânt cu convingere, pentru că asta este viziunea pe care o am despre mine.

 Apoi, însă, m-ai putea întreba despre ziua în care a murit tata.

Despre momentul când l-am văzut nemișcat (cred că se numește rigor mortis) în pat, acasă la mama, cu o mână ușor încordată, ca și cum tocmai i-ar fi fost luată telecomanda. 

În clipa aceea, mi-am dat seama că nu îl voi mai vedea niciodată, și inima mi s-a frânt în mii de bucăți. Ca și cum ar fi fost făcută din cristal. Fragilă, cum spuneam. 

În sfârșit, m-ai putea întreba și cum aș reacționa dacă i s-ar întâmpla ceva rău uneia dintre fiicele mele. 

Atunci ți-aș răspunde că aș fi zdrobit, pentru că ar fi o durere pe care nici măcar creierul nu poate să o îndure, ce să mai vorbim de inimă.

Deci, și eu sunt fragil. Nu întotdeauna, nu întâmplător, dar fragil.

 Prin urmare, este valabilă și pentru mine pretenția de a fi tratat cu grijă, pentru că nu putem ști niciodată ce ne va frânge inima.

De aceea, fac tot posibilul să mă înconjor de oameni în care pot avea încredere, pentru că știu cât de dureroase pot fi dezamăgirile cauzate de anumite comportamente, în special atunci când sunt implicate persoane la care ții. 

Prin urmare, sunt ferm pe poziții: îmi impun să fiu atent și le cer și celor din grupul meu să mă trateze bine. 

Pun frână imediat când văd că această cerere nu este luată în serios. Pretind cel puțin respectul pe care și eu îl ofer. Fă și tu la fel. 

Declară-ți fragilitatea și, în același timp, declară-ți și forța. 

Protejează-te la fel cum ai proteja cutia cu setul de pahare de cristal dacă ai lăsa-o pe mâinile unui curier neatent. 

Protejează-te, dar fără să te ascunzi, pentru că nu negarea fragilității te face puternic, ci manifestarea acesteia, însoțită de o determinare de fier.”

– 𝐏𝐚𝐨𝐥𝐨 𝐁𝐨𝐫𝐳𝐚𝐜𝐜𝐡𝐢𝐞𝐥𝐥𝐨, „Poate că ești deja fericit și nu știi” (carte apărută la Editura ap!)

📘 „Poate că ești deja fericit și nu știi” este un ghid de dezvoltare  personală realist care rezumă concepția autorului cu privire la faptul că un proces de dezvoltare personală trebuie să țină cont de cum stau lucrurile în realitate, necesitând o abordare serioasă și realistă. 

🤓 Noi, librarii de la ap!, vă invităm să citiți această 📖 carte și să vă bucurați de informațiile ei valoroase.

🛒 Cumpărați acum: https://actsipoliton.ro/paolo-b orzacchiello-poate-ca-esti-deja-fericit-si-nu-stii-carte