Merită citit…
Un șarpe a mușcat o găină, iar otrava începea să-i curgă prin vene. Rănită și slăbită, găina s-a întors în cotețul ei, căutând alinare și ajutor. Dar celelalte găini, temându-se că otrava ar putea să se răspândească, au decis să o alunge.
Găina a ieșit șchiopătând, cu durerea nu doar a mușcăturii, ci și a disprețului și abandonului. În cel mai greu moment al vieții sale, familia ei a întors spatele. Cu lacrimi curgând, ea a plecat, vulnerabilă și arsă de febră, târându-și piciorul rănit, lăsând în urmă tot ce cunoștea.
Din coteț, celelalte găini o priveau îndepărtându-se. Unele își șopteau:
• Las-o să plece… va muri oricum departe de noi.
Când a dispărut la orizont, toate au fost sigure că și-a găsit sfârșitul. Unele chiar se așteptau să vadă vulturi zburând pe cer.
Timpul a trecut.
Într-o zi, o pasăre colibri a venit cu o veste neașteptată:
• Sora voastră este în viață! Locuiește într-o peșteră, departe de aici. Și-a pierdut un picior din cauza mușcăturii, dar a supraviețuit. Totuși, are nevoie de ajutor. E greu pentru ea să-și găsească hrana.
Cotețul a fost cuprins de tăcere. Apoi, au început scuzele:
• Nu pot merge, am ouă de depus…
• Nu pot pleca, caut porumb…
• Nu pot să ajut, trebuie să am grijă de puii mei…
Colibriul s-a întors la peșteră fără ajutor.
Timpul a trecut din nou.
De data aceasta, colibriul a revenit cu o veste tristă:
• Sora voastră a murit… Singură, în peștera ei. Nimeni nu a fost acolo să o îngroape sau să o plângă.
Aceste cuvinte au fost ca o greutate care a apăsat peste toate găinile din coteț. Cele care depuneau ouă s-au oprit. Cele care căutau porumb au lăsat semințele. Cele care aveau grijă de pui au uitat de ei pentru o clipă. Regretul a devenit mai apăsător decât orice otravă.
„De ce nu am plecat mai devreme?”, se întrebau ele.
Fără să mai stea pe gânduri, toate au pornit spre peșteră, plângând și lamentându-se. Acum aveau un motiv să o vadă, dar era prea târziu.
Când au ajuns, nu au găsit găina. Au găsit doar o scrisoare pe care scria:
„În viață, de multe ori oamenii nu traversează strada pentru a te ajuta când ești în viață, dar traversează lumea pentru a te îngropa când mori.
Iar cele mai multe lacrimi la înmormântări nu sunt de durere, ci de remușcare și regret.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu