***

 Ceasul fără timp

  Adrian Păunescu 

       Pentru tine, pentru mine,

       niciodată nu e bine,

       niciodată nu e bine,

       nu e bine pentru noi,

       de la mine către tine,

       să dăm ceasul care vine     

       înapoi 

       să dăm veacul care vine       

       înapoi 

       să dăm moartea care vine 

       înapoi .

Veacu-ncepe în ceasul de mână,

rătăcește în zațul nocturn,

c-un cocoș către zori se îngână 

și adoarme în ceasul din turn.

Ne iubim între două dezastre,

ceasul tău îl întorc și-l refac

și aud cum pe urmele noastre

galopează prin turnuri alt veac.

Prin clepsidre vuiește țărână, 

între noi nu mai este nimic,

te culeg de pe ceasul de mână 

și în ceasul din turn te ridic.

Și ce blând minutarul mă-nșală,

și ce lacom dau ceasu-napoi,

că să-mi fii, în secunde, egală,

ca să nu fie vârste-ntre noi.

Ce să cauți în ceasul de mână?

nu-ți stă bine în deșteptător,

mâna ta către turnuri se lasă,

parcă dai timpul tău tuturor.

Stau ascunși toți pirații să-nhațe 

o secundă din mâna cu ceas,

pe când eu îți întind două brațe,

dacă timp fără timp ne-a rămas.

( din 

volumul " Nemuritor la zidul morții" - 2001)